Starea primordiala a omului dupa invatatura protestanta

Starea primordiala a omului dupa invatatura protestanta Mareste imaginea.

 

Starea primordiala a omului dupa invatatura protestanta

 

Cu totul opusa doctrinei catolice este doctrina protestanta despre sta­rea primordiala a omului. Pe cat de mult separa catolicismul chipul dumnezeiesc in om de dreptatea originara, pe atat de mult le identifica protes­tantismul. Dreptatea originara e tot una cu chipul dumnezeiesc, sau constituie partea cea mai esentiala a lui si consta pe deoparte in starea excelenta a trupului care e liber de boli si de pasiuni, pe de alta si in mod principal intr-o suma de insusiri alese de ordin intelectual si moral, ca de pilda in cunostinta de Dumnezeu, in temerea de El, in increderea in El, si in puterea de a implini poruncile Lui, desi voia libera a omului putea sa se abata de la aceasta pornire naturala spre Dumnezeu.

 

Identificand dreptatea originara cu chipul dumnezeiesc, protestantii res­ping caracterul supranatural al dreptatii originare. Aceasta ii situeaza la extremitatea opusa a catolicismului si uneste intre ele toate ramurile pro­testante.

 

In general Luther a respins deosebirea intre chip si asemanare, afirmand ca acestea exprima acelasi lucru, conform paralelismului evreiesc. Prin aceasta a negat deosebirea catolica dintre naura si harul supranatural si cea ortodoxa intre starea potentiala primordiala si desfasurarea ei viitoare cu ajutorul harului.

 

El a procedat just cand a inlaturat teoria catolica a celor doua etaje in starea primordiala a omului, cand a unit strans dreptatea originara cu chipul sau cu natura omului, evitand impartirea artificiala a starii primor­diale in status naturae purae si status naturae integrae si socotind ca puterile morale si spirituale ale omului prim tindeau cu tarie spre Dumne­zeu si omul iubea de la sine pe Dumnezeu si se temea de El. Luther a voit sa restabileasca pe om ca un intreg. Dar a mers prea departe cand a consi­derat dreptatea originara parte esentiala a naturii, sau a identificat-o cu chipul dumnezeiesc. Pe drept cuvant intreaba catolicii cum e posibil sa fie parte esentiala a omului un lucru care se pierde prin cadere si cum daca se pierde o parte esentiala a firii nu inceteaza lucrarea naturala a acesteia? Unii teologi protestanti incearca sa raspunda la intrebare, spunand ca dreptatea originara este parte naturala a omului, dar nu esentiala, ci accidentala, fara ca sa vina totusi din extern. Dar distinctiile acestea incurca si mai mult chestiunea. Apoi nedeosebirea intre chip si dreptate originara duce pe protestanti la afirmarea contrara Scripturii si Traditiei, ca prin pierde­rea dreptatii originare s-a pierdut de tot si chipul dumnezeiesc si nu mai ramane nici o raza de lumina si nici o inclinatie spre cele duhovnicesti in omul cazut.

 

Din punct de vedere ortodox, nu se poate accepta aceasta conceptie naturalista care nu mai vede nimic supranatural in omul primordial, care neaga legatura omului primordial cu Dumnezeu prin har. Adam a iesit, desigur, din mana lui Dumnezeu inzestrat cu toate insusirile spirituale si morale necesare atingerii scopului sau. Dar desfasurarea acestor insusiri inascute se putea face numai prin ajutorul lui Dumnezeu. Protestantii gresesc spunand ca omul primordial fiind bun, drept si inzestrat de Dum­nezeu in mod deplin, nu mai avea lipsa  de ajutorul  dumneiezesc care sa ocroteasca si sa calauzeasca viata morala si spirituala a lui, deci harul dumnezeiesc nu exista in paradis. O analogie ne ofera organismul ome­nesc, care oricat de perfect ar fi construit, are lipsa de aer ca sa poata vietui si ca sa se poata dezvolta. Harul dumnezeiesc e necesar nu numai pentru a ridica pe omul cazut la viata in Hristos, ci si pentru a se mentine omul intr-o stare moral buna si pentru a atinge scopul fixat lui de Dumnezeu.

 

Invatatura ortodoxa evita atat impartirea omului primordial in cele doua etaje al naturii si al supranaturii, cat si inchiderea lui in planul pur natural. Omul prin natura avea o armonie interioara a pornirilor sufle­testi si trupesti si tindea spre cele dumnezeiesti, dar spre aceasta era nece­sara in acelasi timp legatura cu Dumnezeu prin har.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1897

Voteaza:

Starea primordiala a omului dupa invatatura protestanta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE