Sufletul si trupul incep sa existe deodata

Sufletul si trupul incep sa existe deodata Mareste imaginea.

 

Sufletul si trupul incep sa existe deodata

 

Trupul nu incepe sa se formeze de la sine sau printr-un proces anterior, ci are de la inceput in sine sufletul, ca element deosebit; la fel nici sufletul nu exista inainte de a incepe sa se formeze trupul sau.

 

Sufletul si trupul, ca elemente com­ponente ale fiintei umane, se implica si se cheama reciproc. Din acest inceput concomitent al lor, rezulta pe de o parte ca "trupul nu poate fi inteles singur ca parte a naturii ce se depaseste pe sine". Pe de alta parte, nici sufletul nu poate fi inteles inainte de trup, caci, in acest caz, trupul n-ar fi partas de la inceput la caracterul de subiect al omului si aceasta s-ar repercuta asupra intregii vieti a omului si a legaturii lui cu natura.

 

Dat fiind faptul ca nu exista clipa in care nici sufletul, nici trupul sa fie separate, sau anterior unul altuia, constituind fiinta omului, inva­tatura crestina prefera sa vorbeasca nu de spiritul omului, ci de su­fletul omului. Caci prin spirit s-ar putea intelege o entitate care nu are nici o calificare datorata coexistentei cu trupul. De aceea, pentru in­vatatura crestina spiritul nu este in om o entitate deosebita de suflet, ci functiile superioare ale sufletului, dedicate mai putin ingrijirii trupului si mai mult gandirii care se poate inalta pana la contemplarea si cunoaste­rea Creatorului.

 

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca omul este constituit de la inceput din suflet si trup, fiindca de la inceput apare ipostasul om con­stituit din amandoua. Nici o parte a ipostasului-om nu vine la existenta mai tarziu, caci aceasta ar transforma pe amandoua cand s-ar uni, iar omul n-ar fi om inainte de unirea lor.

 

Aprofundand aceasta, sfantul Simeon Noul Teolog subliniaza ca la for­marea Evei din coasta lui Adam (Fac, 2, 21-23), Dumnezeu nu a mai su­flat in ea "suflare de viata", intrucat ea a fost luata nu din trupul nein­sufletit al lui Adam, ci "din coasta insufletita". 

 

"Scoaterea" Evei din coasta lui Adam este un act al lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu are un rol in aducerea la existen­ta a fiecarui nou subiect uman. Iar aducerea la existenta a Evei din coasta insufletita a lui Adam, da Evei un caracter propriu, deosebit nu numai ca sex ci si ca persoana unica. Aceasta are loc la "scoaterea" fiecarui om dintr-o pereche anterioara. Fiecare om este o existenta ne­repetabila, desi provine dintr-o pereche anterioara de subiecte libere.

 

Inserarea spi­ritului in natura materiala este atat de intima, incat factorul spiritual uman nu poate fi conceput nici o clipa ca spirit pur, ci de la inceput tre­buie inteles ca spirit intrupat, ca trup cu radacini in spirit.

 

Cat priveste trupul, oamenii se pot asemana intre ei foarte mult, pana la o aparenta confundare. Si totusi, fiecare om isi are trupul lui, deosebit de cel al altuia si al altora, cu o anumita sensibilitate si ex­presivitate.

 

Dupa conceptia crestina, omul nu este numai trup, dar nu este nici o juxtapunere de spirit pur si trup material. Un spirit pur juxtapus trupului ar ramane nepartas sensibilitatii si pasiunilor prilejui­te de convietuirea lui cu trupul si ar mentine trupul ca ceva in sine fara partasie la calitatea de subiect a spiritului si deci inapt de spirituali­zarea sa si de rolul de organ al spiritualizarii lumii.

 

Originea neamului omenesc

Pe temeiul Revelatiei dumnezeiesti supranaturale, Biserica invata ca intreg neamul omenesc descinde din unica pereche a primilor oameni, Adam si Eva, singurii creati nemijlocit de Dumnezeu. Intreaga omenire formeaza o unitate, intrucat descinde din acelasi stramos.

 

Dogma unitatii de origine si a unitatii de fiinta a neamului omenesc este afirmata clar de Sfanta Scriptura. Inainte de a crea Dumnezeu pe Adam, "parintele neamului omenesc" (Int. Sol., 10, 1), "nu era nimeni care sa lucreze pamantul" (Fac, 2, 5), si inainte de a fi Eva, "maica tutu­ror celor vii" (Fac, 3, 20), "Adam nu avea ajutor care sa-i fie asemenea" (Fac, 2, 20), "si din ei (Adam si Eva) s-a nascut neamul omenesc" (Tob., 8, 6), caci Dumnezeu "a facut dintr-un sange tot neamul omenesc, ca sa locuiasca peste toata fata pamantului" (Fapte, 17, 26).

 

Conceptia crestina despre originea neamului omenesc este monogenista. Adevarul unitatii neamului omenesc este o premisa a mantuirii, pe el se intemeiaza universalitatea pacatului stramosesc si universali­tatea mantuirii in Hristos : "Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia" (I Cor., 15, 22).

 

Urmasii primei perechi de oameni se nasc pe cale naturala, pe teme­iul binecuvantarii divine, ca sa creasca si sa se inmulteasca (Fac, 1, 28), primindu-si fiecare om fiinta de la parinti. Nasterea naturala nu exclude insa interventia divina, caci Dumnezeu este Creatorul fiecaruia, dand "tu­turor viata, suflare si toate" (Fapte, 17, 25) dar mijlocit, prin parinti.

 

11 Iulie 2012

Vizualizari: 7871

Voteaza:

Sufletul si trupul incep sa existe deodata 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE