Maica Domnului - Theotokos - Deipara

Maica Domnului - Theotokos - Deipara Mareste imaginea.

Maica Domnului - Theotokos - Deipara

Numele Fecioarei Maria este citat in Simbolul de credinta, in articolul care se refera la intruparea Fiului lui Dumnezeu "de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria". El este invocat, adesea, in cursul Liturghiei ortodoxe, de pilda, ca parte esentiala din inmul O Monoghenis ("Unule-Nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel Ce esti fara de moarte si ai primit, pentru mantuirea noastra, a Te intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea - Fecioara Maria " ) si din rugaciunea de mijlocire, care se zice dupa prefacerea darurilor euharistice: "Mai ales, pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita, Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea-Fecioara Maria" . Fecioara Maria este unul din subiectele preferate ale imnologiei si poeziei liturgice.

Cele mai importante aspecte ale invataturii despre Maica Domnului sunt:

Cooperarea la Taina intruparii: Fiat. Fecioara Maria are locul ei istoric si rolul ei particular in nasterea dupa trup a Cuvantului lui Dumnezeu. Venirea trupeasca a lui lisus Hristos a fost cu putinta datorita consimtamantului Fecioarei Maria dat la Bunavestire (Lc. 1,26-38). In zilele de apoi, cand Dumnezeu a voit sa plineasca mantuirea, Cuvantul S-a salasluit in pantecele unei fecioare din Nazaret, din care Si-a luat trup omenesc, prin puterea Duhului si cu consimtirea acesteia: "Iata roaba Domnului, Fie mie dupa cuvantul tau " (Lc. 1, 28). Ea este constienta de rolul si de destinul ei (Lc. 1, 45), pe care le accepta cu raspundere si cu bucurie: "Mareste, sufletul meu, pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel puternic si Sfant este numele Lui" (Lc. 1, 46-49).

Parthenia. In 681, al treilea Sinod de Ia Conslantinopol recunoaste pururea fecioria Maicii Domnului. Ea este pururea fecioara, fecioara inainte, in timpul si dupa nastere. In ce chip "a ramas insarcinata" (Fac. 16, 11), "va avea in pantece", in ce chip a unit fecioria si nasterea in maternitatea ei, este o "taina straina". L-a nascut pe Iisus in chip minunat si mai presus de fire prin puterea Duhului Sfant, Care a adumbrit-o spre zamislire (Lc. 1, 34-35). Aleasa dintre toate neamurile (Fac. 16, 11; Is. 7. 14), aceasta fecioara - parthenos, virgo - (Mt. 1, 23; Lc. 1, 27) este comparata cu "rugul amaprins care nu se mistuia", cu scara cereasca pe care S-a pogorat Dumnezeu la om si s-a suit omul la Dumnezeu. Acesta este misterul intruparii: Fiul Se face om in sanul ei prin lucrarea Sfantului Duh (Lc. 1, 49): "Duhul Sfant S-a pogorat peste ea... dandu-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului st puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca si Si-a alcatuit Lui din sangiuirile ei trup insufletit rational si cugetator... Nu Si-a alcatuit corpul pe cale seminala, ci pe cale creationista, prin Duhul Sfant... insusi Cuvantul lui Dumnezeu S-a facut ipostas trupului... Pentru aceea nu vorbim de om indumnezeit, ci de Dumnezeu intrupat. Fiind prin fire Dumnezeu desavarsit, Acelasi S-a facut prin fire om desavarsit."

Theotokos. Maica Domnului "pe Unul din Treime a nascut" sau L-a nascut pe Dumnezeu si pe Fiul intrupat, de aceea ea este Nascatoare de Dumnezeu (Theotokos). "Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste", zice condacul Nasterii - compunerea lui Roman Melodul (t 510). Aceeasi invatatura, formulata in termeni identici, ne-a transmis Simeon Noul Teolog: "Si impreuna cu cuvantul, a intrat intreg Cuvantul ipostatic si de o fiinta al lui Dumnezeu si Tatal in pantecele Fecioarei, si, prin venirea si impreuna-lucrarea Sfantului Sau Duh, Celui de o fiinta, a luat trup inzestrat cu minte si cu suflet din sangele curat al ei si S-a facut om. Aceasta este, deci, unirea de negrait si nunta de taina a lui Dumnezeu: si asa s-a facut schimbul lui Dumnezeu cu oamenii, unindu-Se in chip neamestecat cu fiinta si cu firea noastra stricacioasa si saraca Cel mai presus de fire si de fiinta. Deci, Fecioara a zamislit si a nascut din doua firi, in chip minunat, adica din Dumnezeire si din omenitate, pe Fiul Cel Unul. Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, pe Domnul nostru lisus Hristos, Care n-a stricat nici fecioria ei nu S-a despartit nici de sanul parintesc" (Intaia cuvantare morala, in "Filocalia", vol. 6, p. 155 Pentru noi S-a aratat Dumnezeu ca Dumnezeu si om ca noi.

Panaghia. Fecioara Maria este "cea plina de har" (Lc. 1, 28). Fiica Anei si a lui loachim dupa randuielile nasterii naturale, logodita cu Iosif fara ca acesta sa fie barbatul ei fizic. Maria L-a nascut pe Cuvantul, pe Cel Care este mai sfant decat toti sfintii. Prin ea L-am cunoscut pe Fiul Iui Dumnezeu si ne-am invrednicit de Trupul si Sangele Sau. Umanitatea ei a fost sfintita de Dumnezeirea Cuvantului, prin salasluirea Acestuia in ea. Ea este plina de har din cauza acestei salasluiri. Ea s-a aratat, astfel, mai inalta decat toate fapturile ceresti si pamantesti, mai cinstita decat Heruvimii si mai marita decat Serafimii, Doamna si Stapana. Ea este nu numai model moral pentru oameni, ci si concretizarea istorica a indumnezeirii fiind cea dintai faptura umana sfintita nemijlocit de lisus Hristos, in care apare viata noua unica, Viata lui lisus. Aceasta este viata vesnica a lui Dumnezeu in forma umana. "Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, fiu Fecioarei Se face si Gavriil harul il binevesteste".

Cultul de venerare adresat Maicii Domnului.
Biserica Ortodoxa crede in mijlocirea si in indraznirca ei de Maica a Domnului, careia i se roaga precum uneia care este preacinstita si preasfanta: " imparateasa mea preabuna si nadejdea mea". Insusi lisus Hristos a simtit dragostea de mama, caci, pe cruce si in grele chinuri fiind, i-a recunoscut pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi. Si i-a zis Maicii Sale: "Femele, iata fiul tau!", iar ucenicului: "Iata mama ta” (In. 19, 26).

In iconografia ortodoxa. Fecioara Maria este tronul Fiului, radacina din care isi ia trupul. Icoana Maicii Domnului este cel mai aproape de altar. Comparata cu Noua Eva, Fecioara Maria il prezinta pe Fiul Sau atat Iui Dumnezeu, cat si Bisericii. Preacinstirea Maicii Domnului se intemeiaza, de aceea, atat pe contributia ei Ia intruparea Fiului, cat si pe mijlocirea si pe ajutorul ei de maica a Bisericii, nedespartita de Fiul. De aceea, crestinii se roaga: "Sub milostivirea ta, scapam, Nascatoare de Dumnezeu". Sau: "Stapana cea buna a lumii tu stii ca nu avem indraznire noi, pacatosii, catre Dumnezeu, pe Care L-ai nascut. Dar indraznind catre tine, noi, robii tai, cadem ta Stapanul prin tine, ca ceea ce ai indraznire catre El, ca unul Ce e Fiul tau si Dumnezeul nostru. Lui deci crezand si eu nevrednicul, rogu-te. Stapana, sa-mi daruiasca simtirea darurile tale si ale celorlalti sfinti.

Sarbatoarea intrarii in templu a Fecioarei este bazata pe scrierile apocrife, dar Biserica a acceptat-o pentru simbolismul ei profund. Nu se cunosc imprejurarile in care Maica Domnului a sfarsit viata sa pamanteasca. Luca aminteste de prezenta ei la adunarea din Ierusalim, care astepta pogorarea Duhului Sfant (F.A. 1, 14), dar nu se stie cat a trait dupa Inaltarea Fiului.

Traditia a dat o mare importanta sarbatorii "adormirii” Maicii Domnului si face pomenire de ridicarea ei nevazuta, cu trupul si cu sufletul, in slava cereasca, dar nu a pastrat o marturie explicita despre inaltarea ei trupeasca, vazuta, ca a lui lisus Hristos. Dimpotriva, in slujba sarbatorii (Vezi Minei, la 15 august), se spune: "Apostoli de la marginile pamantului, adunati-va in Ghetsimani si ingropati trupul meu. Dar Tu, Fiul si Dumnezeul meu, primeste sufletul meu ". Nimeni dintre oameni nu a inviat fara a trece prin moarte. Prin inaltare, Maria a anticipat invierea tuturor oamenilor.

Invatatura despre Maica Domnului are diferite variante confesionale. De pilda, Biserica romano-catolica sustine ca: Fecioara Maria a fost ea insasi conceputa si nascuta in mod exceptional, adica fara pacatul originar, din Ioachim si din Ana. "Zamislirea imaculata" a Fecioarei Maria este o invatatura propusa ca dogma de papa Pius al IX-Iea, in 1854, dupa care Maria a fost exceptata de intinaciunca pacatului originar de la inceputul zamislirii ei, aceasta printr-un har special si in vederea meritelor Iui Hristos (Catehism, nr. 491, p, 108). Traditia ortodoxa o cinsteste si se roaga Fecioarei Maria, ca cea "plina de har" (Lc. 1, 26) o numeste "preasfanta" (panaghia), ca una ce a participat la misterul iconomiei mantuirii, primind in sanul ei pe Fiul lui Dumnezeu (Theotokos). Fecioara Maria a crezut in cuvantul lui Dumnezeu, de aceea ea ramane garantul permanent pentru fidelitatea noastra fata de Dumnezeu. Dar aceasta n-a scos-o din conditia umana, ea n-a devenit inger. Nimeni n-a fost rascumparat de pacat inainte de Hristos si in afara de Jertfa Acestuia. Fecioara Maria are in comun cu noi umanitatea pe care a curatit-o numai Hristos. Tocmai de aceea, ea este comparata cu o "scara" sprijinita pe pamant, al carei varf atinge cerul (Fac. 28, 12).

In 1950, Papa Pius al XII-lea a promulgat o alta dogma mariologica, anume, invatatura ca Maica Domnului, la sfarsitul vietii sale, a fost inaltata cu sufletul si cu trupul la cer, glorificata de Fiul ei ca imparateasa lumii. Ea este "maica Bisericii", modelul (typus) Bisericii. Dupa inaltarea cu trupul la cer, ea continua rolul ei "matern", adica, coopereaza la mantuirea lumii ca "ajutatoare" si ca "mijlocitoare" [Catehism catolic, ed. cit., nr. 96).

O miscare romano-calolica recomanda magisteriului sa declare o noua "dogma mariala", anume Maica Domnului in calitate de co-redemptrix sau co-rascumparatoare a umanitatii. Titlul acesta este folosit in documentele papale din secolul trecut. Aceasta ar insemna punerea Maicii Domnului pe picior de egalitate cu Iisus Hristos, unicul mijlocitor intre Dumnezeu si om. Teologia soteriologica ortodoxa a atribuit Fecioarei Maria titlul de mediatrix - mijlocitoare in opera rascumpararii. In rugaciunile liturgice, Biserica si crestinul se roaga lui Dumnezeu: "Am solitoare vrednica de credinta spre induplecarea Ta pe preacurata Maica a Unuia-Nascut Fiului Tau”. Biserica recunoaste rolul Fecioarei Maria in iconomia intruparii Cuvantului lui Dumnezeu si numai din aceasta cauza ea este nadejdea crestinilor cea dupa Hristos. Maica, zidul si limanul lor, aparatoarea si acoperamantul lor: "Nascatoare de Dumnezeu, toata nadejdea mea spre Tine am pus-o eu”. In iconomia mantuirii, care incepe ca Buna-Vestire, Maria Maica Domnului se situeaza totdeauna de partea celor mantuiti de Fiul ei duna trup.

Noul Testament nu descrie sfarsitul vietii Maicii Domnului. Traditia orala si, mai ales, iconografia ortodoxa vorbesc de adormire, nu de inaltare. In ce fel Maica Domnului se ridica la cer, ramane un mister. "Inaltarea " ar putea sa insemne intrarea ei in slava Fiului. Sufletul ei este luat de lisus Hristos. Ea a trecut la viata viitoare fara judecata, caci n-a putut sa ramana in stricaciune.

In traditia liturgica circula aceste credinte, dar Biserica Ortodoxa nu Ie-a impus ca articole de credinta sau ca dogme ce trebuie acceptate in mod obligatoriu. In Liturghia ortodoxa, Maria este mereu invocata, dar totdeauna a facut parte din comuniunea sfintilor: " Pe Preasfanta, curata, prea-binecuvantata, marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii - meta panton ton Aghion - sa o pomenim ". Apoi Hristos a dat-o ca mama Apostolului loan. Pe engolpionul episcopal este pictata Fecioara impreuna cu Iisus, pentru a arata anume grija materna a episcopului fata de episcopia sa.

Protestantii recunosc rolul biblic important al Mariei, care prin acel "sa fie" a acceptat harul ce i s-a acordat. Ei resping dogmele catolice amintite. Expresia - puterea lui Dumnezeu a acoperit-o pe Maria cu umbra Sa (Lc. 1, 35)- nu descrie un proces biologic, ci arata doar ca pruncul ce se va naste va fi Fiul lui Dumnezeu. Protestantii au opinii foarte diferite despre fecioria Mariei: unii sustin ca Maria a fost fecioara in nastere si dupa aceea, altii cred ca dupa nasterea lui Iisus, ea a avut copii cu losif (cf. Mt. 13, 55-56), altii interpreteaza fecioria ca pe o virtute morala. In orice caz, protestantii nu admit ideea ca Maria coopereaza cu Iisus la mantuirea lumii.

Protestantii nu accepta nici preacinstirea ei si nici rugaciunile de mijlocire ce ii sunt adresate, pe motivul ca numai lui Dumnezeu I se cuvine adorare sau inchinare si ca nu exista alt mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, decat Iisus Hristos (Luther, in Tezele sale (1517), a condamnat comertul cu indulgentele in vederea mantuirii eterne). Dar credinta ortodoxa face o deosebire clara intre adorarea lui Dumnezeu si preacinstirea Maicii Domnului. De altfel, ea este singura persoana umana care a participat Ia intruparea dumnezeiasca a Cuvantului. Ingerul insusi o venereaza "Bucura-te" (Lc. 1, 28), fiind deja socotita "bine cuvantata intre femei" pentru ca i-a facut "marire" Cel puternic (Lc. 1, 49). Intr-adevar, rascumpararea s-a facut o data pentru totdeauna prin moartea si prin invierea lui Iisus. Dar cine-L comemoreaza pe Iisus Hristos din Nazaret este tinut s-o comemoreze si pe Maica Sa, vas vrednic de a Sa intrupare. Fecioara Maria sta in umbra totdeauna, dar contributia ei la intrupare este fundamentala. Rugaciunea catre Maica Domnului face parte din comemorarea Fiului sau. In iconografa lor, este pictata impreuna cu Iisus. Insusi faptul ca S-a nascut Fiul lui Dumnezeu din ea o situeaza mai presus de toate fapturile.

Parintele Ion Bria

"Tratat de Teologie dogmatica si ecumenica", p. 167 -170

13 August 2013

Vizualizari: 2163

Voteaza:

Maica Domnului - Theotokos - Deipara 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE