Sfanta Fecioara Maria ocupa in cultul Bisericii Ortodoxe un loc de frunte, inaintea tuturor fapturilor vazute si nevazute, fiind cinstita in mod deosebit, mal presus decat toti sfintii si decat sfintii ingeri, tocmai pentru faptul ca prin nasterea dupa trup a Mantuitorului, ea este faptura umana cea mai patrunsa de Duhul Sfant, dumnezeirea insasi salasluindu-se in ea atunci si pururea. Este un moment deosebit in istoria mantuirii acea Buna-Vestire si realizarea ei, de aceea persoana Sfintei Fecioarei Maria ramane ca o piatra de hotar intre Vechiul si Noul Testament, in planul iconomiei divine de izbavire si Impacare a omului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos.

Biserica Ortodoxa acorda Sfintei Fecioare Maria, in cadrul cultului, o cinstire deosebita care izvoraste din prerogativele ei, de Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-fecioara, aceasta cinstire fiind sporita de curatia trupeasca si sufleteasca a Sfintei Fecioare si de rolul ei de mijlocitoare pe langa Iisus Hristos, Fiul ei dupa trup. Toate acestea indreptatesc pe deplin Biserica Ortodoxa de a denumi pe Sfanta Fecioara drept «Preasfinta» si «Preacurata» si a o inconjura cu o cinstire deosebita. Ca Maica a Domnului, Sfanta Fecioara este cea mai apropiata de Dumnezeu, caci din clipa in care, in deplina libertate, prin credinta si curatia vietii accepta alegerea si chemarea divina - «fie mie dupa cuvantul tau» (Luca, 1, 38) - are loc zamislirea de la Sfantul Duh, inceputul intruparii si al mantuirii, ca la «plinirea vremii» apoi sa nasca dupa trup pe Cel care avea sa restabileasca comuniunea harica dintre om si Dumnezeu, intrerupta prin pacat Ea este cea mai apropiata de Iisus Hristos, prin aceasta unitate stransa dintre Maica si Fiu, ceea ce indreptateste cinstirea ei mai presus decat sfintii ingeri si decat toti sfintii, exprimata si in cuvintele imnului liturgic: «Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii».

Cinstirea deosebita a Sfintei Fecioare isi are justificarea si in numeroasele marturii ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. Inca in duh profetic fiind, psalmistul aduce lauda Sfintei Fecioare Maria pentru vrednicia si maretia de care se va invrednici de la Dumnezeu, Sfanta Fecioara fiind imparateasa ce sta de-a dreapta lui Hristos, numele ei fiind pomenit in tot neamul, iar toate popoarele o vor lauda (Ps. 44, 11, 20-21). Dumnezeu insusi a proslavit-o din clipa alegerii de a fi mijlocitoare a intruparii Fiului Sau, exprimata in marturia ingerului Gavril, care o asigura ca s-a invrednicit de alegerea divina pentru ca «a aflat har la Dumnezeu» (Luca, 1, 30). Acelasi inger o cinsteste dupa cuviinta (Luca, 1, 28), dupa cum este cinstita in mod deosebit si de Elisaveta, mama Sfantului Ioan Botezatorul (Luca, 1, 42-43). Insusi Mantuitorul arata cinstea cuvenita Maicii Sale, cand o asculta si i Se supune in timpul copilariei la Nazaret (Luca, 2, 51), cand ii implineste rugamintea la nunta din Cana Galileii (Ioan, 2, 3-10), sau cand fiind rastignit pe cruce ii poarta de grija, incredintand-o ucenicului Sau, Ioan (Ioan, 19, 26-27). Sfanta Fecioara este cinstita in mod deosebit si de multimile care ascultau pe Mantuitorul (Luca, 11, 27), dupa cum ea insasi, insuflata de Sfantul Duh, va prezice cinstirea de care se va impartasi din partea tuturor neamurilor (Luca, 1, 48-49). De altfel, insusi numele Sfintei Fecioare, Maria, Miriam sau Mariam, inseamna: doamna, stapana, distinsa sau gratioasa.

Sfintii parinti au invesmantat persoana Sfintei Fecioare Maria cu aceeasi vrednica si deosebita cinstire, fie atunci cand au dogmatizat invatatura ca Sfanta Fecioara este Nascatoare de Dumnezeu (Sinodul III ecumenic), fie atunci cand au statornicit datoria crestinilor de a cinsti pe Sfanta Fecioara, precum si felul cinstirii ce i se cuvine. In acest sens, Sinodul VII ecumenic (Niceea, 787) hotaraste: «Noi pazim cuvintele Domnului, cuvintele apostolice si proorocesti, prin care ne-am invatat a cinsti si a slavi mai intai pe cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu...».

Biserica crestina, pasirind dreapta invatatura si tinand seama de prerogativele speciale ale Maicii Domnului, i-a atribuit o cinstire deosebita, dupa vrednicie si maretie, superioara cinstirii sfintilor ingeri si a tuturor sfintilor, adica un cult de supracinstire care este deosebit de cultul de adorare datorat lui Dumnezeu.

In stransa legatura cu cinstirea deosebita a Sfintei Fecioare si in cadrul cultului de cinstire se face evidenta si calitatea ei de mijlocitoare pe langa Iisus Hristos, Fiul ei dupa trup. Inca din timpul activitatii pamantesti a Mantuitorului se va face evidenta actiunea aceasta a Sfintei Fecioare.

Posibilitatea de mijlocire si puterea rugaciunii ei pe langa Fiul ei Iisus Hristos, sunt confirmate de cele ce au vut loc la nunta din Cana Galileii (Ioan, 2, 3-10), cand Mantuitorul, ascultand si implinind ruga Maicii Sale, savarseste prima minune. Rolul de mijlocitoare al Sfintei Fecioare se face evident si din marturisirea pe care o face la Bunavestire, ca de acum o vor ferici toate neamurile (Luca, 1, 48); caci asa dupa cum prin intruparea si nasterea Mantuitorului a devenit Maica a Domnului, tot asa a devenit Maica a tuturor drept-credinciosilor crestini; si fiind vas ales al intruparii, este si mijlocitoare a credinciosilor inaintea lui Iisus Hristos. Daca prin intrupare Sfanta Fecioara se afla in cea mai stransa comuniune cu Fiul ei dupa trup, tot prin Intrupare se afla in deplina solidaritate si cu neamul omenesc. Din aceasta comuniune si solidaritate rezulta ca Sfanta Fecioara este persoana care are cea mai mare trecere la Iisus Hristos, purtand rugaciunile adresate ei de catre crestini inaintea tronului ceresc, in scopul izbavirii de pacate si al mantuirii. Aceasta mijlocire a Sfintei Fecioare nu este insa decat o «mijlocire prin rugaciune» pentru obtinerea harului mantuitor de la Iisus Hristos, o mijlocire care in natura ei este asemenea mijlocirii sfintilor, dar intr-un grad cu mult mai inalt. In acest sens, Biserica Ortodoxa statorniceste datoria crestinilor de a se inchina Sfintei Fecioare cu toata evlavia si de a o ruga - sa fie mijlocitoare, caci mult poate rugaciunea Maicii la Fiul ei binevoitor, asa dupa cum sunt rugaciunile Bisericii adresate Maicii Domnului: «Prea Sflnta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.».

In evlavia si cultul Bisericii Ortodoxe, preacinstirea Maicii Domnului, bogata si dezvoltata, s-a manifestat sub diverse forme si s-a exprimat printr-o mare bogatie de imne in cult si in rugaciuni. Bogatia si varietatea manifestarilor in cultul Bisericii dovedeste pe deplin si justifica deosebita dezvoltare a preacinstirii Maicii Domnului, in care pietatea crestina vede nu numai pe Nascatoarea de Dumnezeu, ci si pe Matca tuturor celor credinciosi.

Dupa marturiile Sfintei Traditii, preacinstirea Maicii Domnului se manifesta prin sarbatorile inchinate pomenirii si cinstirii ei deosebite: Nasterea Maicii Domnului - 8 septembrie; Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - 21 noiembrie; Buna-Vestire - 25 martie; Adormirea Maicii Domnului - 15 august; Soborul Maicii Domnului - 26 decembrie; Acoperamantul Maicii Domnului - 1 octombrie; zamislirea Sfintei Fecioare - 9 decembrie s.a. La acestea se adauga invocarea in rugaciune, zugravirea chipului pe sfintele icoane si in biserici, zidirea de biserici care-i poarta hramul, cantari si imne de lauda, rostirea de predici, panegirice si cuvantari.

Rugaciunile si imnele de lauda pentru preacinstirea Sfintei Fecioare nu vor lipsi din nici o slujba bisericeasca, bogatia de cuvinte si expresii, varietatea si multimea rugaciunilor si a imnelor de lauda isi afla cea mai expresiva manifestare a pietatii crestine pentru preacinstirea Maicii Domnului in acele slujbe speciale, acatiste si paraclise, inchinate Nascatoarei de Dumnezeu. Cea mai vie marturie a preacinstirii Maicii Domnului si a apropierii ei de Iisus Hristos, in cultul Bisericii, este asezarea miridei Sfintei Fecioare la dreapta Sfantului Agnet, pe disc, la proscomidie.

Imnologii Maicii Domnului au cautat sa invesmanteze imnele lor cu cele mai frumoase expresii si epitete pentru a pune in evidenta vrednicia Sfintei Fecioare, numind-o: "Pururea fericita”; "Biserica sfintita" si "Rai cuvantator"; "Lauda fecioriei"; "Usa cereasca"; "Cer nou"; "Locas imparatesc" s.a.

Biserica Ortodoxa aduce Sfintei Fecioare un cult de preacinstire nu numai pentru sfintenia ci deplina, ci pentru ca si acum, aflandu-se in stare preamarita in ceruri, de-a dreapta Mantuitorului, este Maica tuturor dreptcredinciosilor crestini pentru care se, roaga necontenit, ea fiind "solitoarea” noastra catre Fiul sau.

Pr. Prof. Mircea Chialda

• Preacinstirea Maicii Domnului
  Publicat in : Maica Domnului