Pocainta- judecata milostiva a lui Dumnezeu ascunsa sub chipul smereniei

Pocainta- judecata  milostiva  a  lui Dumnezeu ascunsa sub chipul smereniei Mareste imaginea.

Pocainta- judecata milostiva a lui Dumnezeu ascunsa sub chipul smereniei

Pacatul inseamna incalcarea voii si a poruncilor lui Dumnezeu. Omul care a pacatuit isi simte inima impovarata si nu-si afla linistea, si nu se usureaza decat daca-si marturiseste pacatul inaintea lui Dumnezeu. Cel dintai pacat a fost cel al neascultarii savarsit in rai de Adam si Eva. Omul, savarsind pacatul, se ascunde de Dumnezeu, deci se indeparteaza, se instraineaza de El. Locul dragostei, respectului si ascultarii fata de Dumnezeu este luat de cel alfricii, al temerii de El; aceasta pentru ca omul isi da seama ca a gresit prin neascultare fata de porunca data de Dumnezeu ; in aceasta stare, omul nu mai are puterea sufleteasca de a cere iertare si a se apropia de Dumnezeu; Adam da vina pe Eva iar Eva pe sarpe - diavolul. Pacatul, oricare ar fi el, produce o tulburare in sufletul omului. (Fac. 3, l-13).

Mahnirea si durerea lui Dumnezeu pentru pacatele savarsite de oameni nu au biruit insa dragostea Sa fata de om ci, indata dupa caderea in pacatul neascultarii, fiind inca in rai, Dumnezeu ii fagaduieste mantuirea, insanatosirea, vindecarea de boala neascultarii, prin trimiterea in lume a Celui Care Se va naste din femeie, "care va zdrobi capul sarpelui" (Fac. 3, 15).

Sfanta Sciptura marturiseste – ca pe cel mai vechi exemplu – marturisirea lui Lameh, care cu tristete a marturisit sotiilor sale faptul ca omorase un om (Facere 4; 23-24).

Vorbind in numele lui Dumnezeu, Moise le spune fiilor lui Israel urmatoarele: Spune fiilor lui Israel: Daca un barbat sau o femeie va face vreun pacat fata de un om, si prin aceasta va pacatui impotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela, sa-si marturiseasca pacatul ce a facut si sa intoarca deplin aceea prin ce a pacatuit si sa mai adauge la aceea a cincea parte si sa dea aceluia fata de care a pacatuit. (Numeri 5; 6-7). Si iarasi: daca un suflet pacatuiste… sa-si marturiseasca pacatul pe care l-a savarsit… si sa-l plateasca pe de-a intregul; pentru ceea ce a pacatuit el cu privire la lucrul cel sfant, va plati pretul acestuia si va mai adauga a cincea parte din pret;… Iar pentru greaseala sa va duce din turma un berbec fara meteahna, pretuit dupa masura pacatului (Levitic 6).

Toti proorocii Vechiului Testament, dar in mod special David, poruncesc marturisirea. David, mustrat de proorocul Natan pentru pacatul uciderii lui Urie, s-a cait recunoscandu-si greseala: "...<Ampacatuit inainteaDomnului>, a zis David catre Natan. <Si Domnul a ridicat pacatul de deasupra ta>, a zis Natan, <si tu nu vei muri>" (II Regi 12,12-13). David si-a marturisit greseala si atunci cand a ingaduit numaratoarea israelitilor din indemnul diavolului: "Atunci a zis David catre Dumnezeu: Am gresit mult, facand aceasta; iarta dar vina robului Tau, ca m-am purtat cu totul nepriceput" (I Paralipomena 21; 8).

Regele Manase, "... legat cu catuse de fier a fost dus la Babilon. Acolo, in stramtorarea sa, el a cautat fata Domnului Dumnezeului sau si s-a smerit foarte inaintea Dumnezeului parintilor sai. Iar daca s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit si i-a ascultat rugaciunea lui si l-a adus inapoi la Ierusalim, in regatul sau. Si a cunoscut Manase ca Domnul este Dumnezeu cel adevarat" (II Paralipomena 33; 11-13).

In Pildele lui Solomon se spune astfel: ,,Cel ce-si acopera propria rautate nu va propasi, dar cel ce cu grai se invinuie pe sine va fi iubit” (Pilde 28; 13). Ninivitenii, afland vestea de la proorocul Iona ca, pentru pacatele poporului, Dumnezeu va distruge cetatea, "...au crezut in Dumnezeu, au tinut post si s-au imbracat in sac, de la cei mai mari si pana la cei mai mici"; chiar si animalele au postit. "Atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainta, ca s-au intorsdin caile lor cele rele. Si i-a parut rau Domnului de prezicerile de rau pe care le facuse si nu le-a implinit" (Iona 3; 5-10).

Proorocul Isaia ne sfatuieste sa fim foarte pregatiti: ,,Cautati-l pe Domnul, si cand Il veti afla, chemati-L; iar cand El Se va va apropia de voi, atunci sa-si paraseasca necredinciosul caile si nelegiuitul sfaturile si sa se intoarca la Domnul si va afla mila, si la Dumnezeul vostru sa se intoarne, ca El cu imbelsugare va ierta pacatele” (Isaia 55; 6-7). Prin proorocul Isaia, Dumnezeu porunceste: ,,…marturiseste-ti faradelegile tale, ca sa te indreptezi, (pentru ca) Eu sunt Cel ce sterge faradelegile tale” (Isaia 43; 25).

Inteleptul Sirah indeamna: ,,nu te rusina sa-ti marturisesti pacatele.” (Int. lui Iisus Sirah, 4; 26) Iar Iov spune: ,,Acoperit-am eu, ca lumea cealalta, pacatele mele, ascunzand, in sanul meu, greseala faptuita, pentru ca, adica, ma temeam de zarva cetatii si ma inspaimanta dispretul cetatenilor in fata indraznetei mele marturisiri” (Iov 31; 33-34).

Cei ce au venit la propovaduitorul pocaintei, Proorocul, Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan, isi marturiseau pacatele inainte de a fi botezati. Iata cuvintele Evanghelistului: Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului. Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele (Matei 3; 5-6). Vedem astfel ca spovedania este o porunca dumnezeiasca si, ca atare, este necesar sa fie savarsita cu exactitate pentru mantuirea celor ce se pocaiesc.

In Noul Testament, porunca a dobandit un nou inteles. Spovedania este usa de intrare in Crestinism, asa cum bine s-a aratat la marturisirea celor ce erau botezati in Iordan de catre Sfantul Ioan. Acest Botez a fost o anticipare a Crestinismului; iata ce spunea el: Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa Mine este mai puternic decat mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc (Matei 3; 11).

Mantuitorul isi incepe propovaduirea cu urmatoarele cuvinte: "Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor" (Mat. 4; 17) si "...credeti in Evanghelie" (Marcu l; 15).In Sfanta Evanghelie, Mantuitorul indeamna la Pocainta prin parabole sau pilde; de exemplu, parabola despre oaia ceapierduta. Cand un om pierde o oaie dintr-o suta, lasa pe cele nouazeci si noua si cauta pe cea ratacita pana o gaseste. "Si gasind-o, o pune pe umerii sai, bucurandu-se; Si venind acasa, cheama prietenii si vecinii, zicandu-le: <Bucurati-va cu mine, caam gasit oaia cea pierduta>. Zic voua: Ca asa si in cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta" (Luc. 15, 5-7). Alta pilda, tot despre Pocainta, este cea despre drahma pierduta. Femeia aprinde lumina, matura casa si cautapana ce o gaseste; daca a gasit-o, se bucura cu prietenele si vecinii. Si Mantuitorul zice: "Asa se face bucurie ingerilor lui Dumnezeu pentru un pacatos care se pocaieste." (Luca 15, 10) Parabola despre fiul risipitor -fiul cel mic, luand partea sa de mostenire, pleaca de la casa parinteasca cheltuindu-si averea traind in destrabalare; ajungand muritor de foame, isi vine insine si se hotaraste sa se intoarca la tatal sau, cerandu-si iertare; tatal il primeste cu dragostea de parinte, rostind cuvintele: "acestfiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat" (Luca 15; 11 -24).

In Sfanta Evanghelie sunt si alte pilde despre Pocainta, cum ar fi pilda vamesului care, stand cu smerenie intr-un ungher al Templului, ".. .isi batea pieptul, zicand: <Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul>" (Luca 18; 13). Femeia acatoasa vine in casa fariseului unde lisus statea la masa "Si, stand langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cu mir" (Luca 7; 37 -38). Zaheu Vamesul, primindu-L pe Mantuitorul in casa sa, pune inceputul cel bun pentru o viata noua: "Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Si a zis catre el lisus: <Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam; caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiascape cel pierdut>" (Luca 19; l -10).

Apostolul Petru a plans cu amar pacatul lepadarii de Mantuitorul in timpul Patimilor (Matei 26; 75). Talharul de pe cruce, rastignit impreuna cu Mantuitorul, recunoscandu-si vinovatia, se caieste si rosteste cu umilinta "... Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta" (Luca 23; 40-42). Mantuitorul, primindu-imarturisirea sa, ii spune: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23; 43).

Sfantul Apostol Pavel se intoarce la Hristos; din prigonitor pe drumul Damascului, ajunge Apostolul neamurilor, adica al lumii pagane.

In scrierile Sfintilor Apostoli, Cartea Faptelor si Epistole, gasim aproape pe fiecare pagina, pilde si indemnuri la Pocainta. Propovaduirea Pocaintei este mesajul dat de insusi Mantuitorul Sfintilor Apostoli, dupa invierea Sa. "Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile. Si le-a spus ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi. Si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim" (Luca 24; 45 -47).

Astfel, Sfantul Apostol Petru, in ziua Pogorarii Sfantului Duh, spune multimilor adunate la Ierusalim in ziua praznicului: ".. .Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui lisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant" (Faptele Apostolilor 2; 37 -38). Tot Sfantul Apostol Petru spune celor care erau mirati de vindecarea unui olog prin rugaciunile Apostolului: "... pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre" (Faptele Apostolilor 3; 19). Simon Magul, pentru pacatul care-i poarta numele -simonia -(cumparareacu bani a harului in scopul de a castiga bani), este sfatuit sa se pocaiasca: "Pocaieste-te, deci, de aceasta rautate a ta si te roaga lui Dumnezeu, doara ti se va ierta cugetul inimii tale. Caci intru amaraciunea fierii si intru legatura nedreptatii tevad ca esti" (Faptele Apostolilor 8; 22-23).

Sfantul Apostol Pavel, in fata Areopagului din Atena, rosteste intre altele si aceste cuvinte: "...Dumnezeu, trecand cu vederea veacurile nestiintei, vesteste acum oamenilor ca toti, de pretutindeni, sa se pocaiasca" (Faptele Apostolilor 17; 30). InMilet, spune preotilor din Efes: "N-am ascuns nimic din cele folositoare, care sa nu vi le vestesc si sa nu va invat, fie inaintea poporului, fie prin case, marturisind si iudeilor si elinilor intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta si credinta in Domnul nostru lisus Hristos" (Faptele Apostolilor 20,20-21). In fata regelui Agripa, Sfantul Apostol Pavel marturiseste: "Drept aceea, rege Agripa, n-amfost neascultator cerestii aratari; ci, mai intai celor din Damasc si din Ierusalim si din toata tara Iudeii si neamurilor le-am vestit sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, facand lucruri vrednice de pocainta" (Faptele Apostolilor 26; 19 -20). In Epistola catre Romani scrie: "... nu stii ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?" (Romani 2; 4) Apoi, scrie corintenilor: "Ma bucur, nu pentru ca v-ati intristat, ci pentru ca v-ati intristat spre pocainta. Caci v-ati intristat dupa Dumnezeu, ca sa nu fiti intru nimic pagubiti de catre noi. Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire, iar intristarea lumii aduce moarte" (II Corinteni 7; 9 -10). Sfantul Apostol Pavel scrie lui Timotei sa certe "... cu blandete pe cei ce stau impotriva, ca doar le va da Dumnezeu pocainta spre cunoasterea adevarului, siei sa scape din cursa diavolului de care sunt prinsi, pentru a-i face voia" (II Timotei 2; 25-26).

Sfantul loan Evanghelistul, in cartea Apocalipsei, cheama la Pocainta: "... adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste si fa faptele de mai inainte; iar de nu, vin la tine curand si voi misca sfesnicul tau din locul lui, daca nu te vei pocai" (Apocalipsa 2; 5). "Pocaieste-te deci, -scrie Bisericii din Pergam, din partea lui Dumnezeu -iar de nu, vin la tine curand si voi face cu ei razboi, cu sabiagurii Mele" (Apocalipsa 2; 16). Catre Biserica din Sardes:"... Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort. Privegheaza si intareste ce a mai ramas si era sa moara. Caci n-am gasit faptele tale depline inaintea Dumnezeului meu. Drept aceea, adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza si te pocaieste. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta" (Apocalipsa 3; 1-3). Catre Biserica din Laodiceea scrie: "Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si tepocaieste" (Apocalipsa 3;19).

Aceasta Sfanta Taina a Pocaintei a fost instituita de Insusi Mantuitorul Hristos dupa invierea Sa din morti cand a suflat asupra ucenicilor Sai si a zis: ,,Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, se vor ierta lor si carora le veti tine tinute vor fi” (Ioan 20;22-23), dupa ce in prealabil o fagaduise lor prin cuvintele: ,,Amin graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer” (Matei 18;18)

De fapt aceasta taina a fost savarsita de Insusi Mantuitorul, acordand cel dintai iertarea pacatelor unor persoane caresi marturiseau credinta in El ( Matei 9,22 ; 9, 28-29), cerand ajutorul Lui si prin aceasta marturisind implicit pacatele lor. De multe ori Mantuitorul Hristos a impartasit harul vindecarii si implicit cel al iertarii pacatelor prin mana Sa, fie printr-o materie care intra in contact cu cel bolnav, sau printr-o putere ce iradia din trupul Sau.(Matei 9, 25 ; 8,31)

Inainte de inaltarea sa la cer, pentru ca Hristos nu mai putea da iertare de pacate in mod vizibil, da aceasta putere ucenicilor sai, comunicandu-le Duhul sau cel Sfant, sufland asupra lor si zicand: ,,Luati Duh Sfant, carora le ve-ti ierta pacatele vor fi iertate si carora le ve-ti tine, tinute vor fi.” (Ioan 20, 22-23)

Taina iertarii pacatelor de catre episcopi si preoti a fost practicata de la inceputul Bisericii. Avem de asemenea marturii in Faptele Apostolilor. Cazul Anania si Safira dovedeste, prin abatere, regula marturisirii greselilor, in fata apostolilor (Fapte 5; 3). Apostolul Luca relateaza cum au trecut Efesenii la Crestinism. El noteaza ca acestia veneau sa-si marturiseasca pacatele chiar si in fata altora. Iata cuvintele Apostolului: Si multi dintre cei ce crezusera veneau ca sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor (Fapte 19; 18).

Apostolul Iacov, fratele Domnului, indeamna si el la spovednie spunand: Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului (Iacov 5; 16). Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca: Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea ( I Ioan. 1; 9).

Nu numai ca ne departam de Dumnezeu atunci cand pacatuim, dar I ne facem si dusmani. Nu e nevoie sa ne ridicam mainile pentru a ne lupta cu Dumnezeu; cand mintea noatra nu se supune voii dumnezeiesti, ne aflam in vrajmasie cu El. Despre aceasta vrajmasie a mintii, Proorocul Miheia spune: Dar mai-nainte vreme poporul Meu prin vrajba s-a ridicat cu fata-mpotriva pacii Lui (Miheia 2; 8). Preluind aceasta idee a vrazmasiei dintre om si Dumnezeu datorita pacatului Apostolul Pavel aduce ca mijloc de impacare pocainta (I Corinteni V) sau (II Corinteni 2; 5; 11)

Rugaciunea „Tatal nostru” este o spovedanie zilnica si continua: cererea de iertare a pacatelor este o marturisire a pacatelor.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
117 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

Pe aceeaşi temă

24 Februarie 2019

Vizualizari: 2060

Voteaza:

Pocainta- judecata milostiva a lui Dumnezeu ascunsa sub chipul smereniei 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

pocainta

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE