Sfanta Treime

Sfanta Treime Mareste imaginea.

SFANTA TREIME - temeiul si baza a spiritualitatii crestine

Sfanta Treime este fundamentul invataturii si credintei ortodoxe despre Dumnezeu. Credinta in dogma Sfintei Treimi delimiteaza invatatura crestina despre Dumnezeu de alte doctrine si conceptii, in sensul ca numai invatatura ortodoxa ne arata ca Dumnezeu lucreaza mantuirea in omul care vine la Hristos.

Biserica are temei trinitar care nu trebuie cautat prin speculatii filozofice, ci in taina vietii comune a Persoanelor divine.

Un temei trainic in acest sens sunt cuvintele Mantuitorului si interpretarile date de Sfintii Parinti.

Relatiile trinitare divine sunt:
1.un model al relatiilor dintre oameni in Biserica, si
2.o putere care produce si adanceste aceste relatii.

In viata Bisericii este impletita viata Sfintei Treimi: Mantuitorul se roaga Tatalui inainte de patimi ca toti sa fie una "Dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (In.17, 21).

Teologul catolic, Georg Koepgen, a scos foarte bine in relief baza trinitara a spiritualitatii crestine, si in acelasi timp, si faptul ca aceasta spiritualitate a fost pastrata cel mai bine in Biserica Rasariteana, ea pastrand nealterata invatatura biblica despre Sfanta Treime, mentinandu-i locul central in evlavia crestina.

Credinta crestina intr-un singur Dumnezeu ca Fiinta, dar in Trei Persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ne arata ca Dumnezeu este transcendent si imanent in acelasi timp, ca este mai presus de lume, dar este in lume.

Desavarsirea spiritala personala a omului, prin unirea vesnic neconfundata cu Dumnezeu nu poate avea loc decat acolo unde se crede intr-o eshatologie eterna a omului, in unirea lui cu Dumnezeu. O astfel de eshatologie este urmarea fireasca a Dumnezeului trinitar.

Mai mult decat atat, El coboara la noi prin Fiul Sau facut om, se apropie la maximum de oameni pentru a le da posibilitatea desavarsirii, a indumnezeirii, adica a fi in deplina comuniune de viata.

Unirea omului cu Dumnezeu pentru eternitate este garantata si mijlocita numai acolo unde Una din Persoanele dumnezeiesti S-a intrupat ca om pentru eternitate, manifestand in aceasta iubirea eterna a lui Dumnezeu pentru om.

Aceasta este convingerea spiritualitatii ortodoxe. Numai un Dumnezeu personal, care este izvorul suprem si inepuizabil al iubirii si care il considera pe om tot persoana, il pretuieste ca atare pe om si vrea sa-l ridice in acest dialog al iubirii, dar fara a-i anula libertatea de vointa, deci numai daca omul voieste.

Desavarsirea omului nu poate avea loc decat acolo unde Dumnezeu nu este conceput ca o persoana singulara, ci ca o comunitate de Persoane in desavarsita unitate, intr-o singura Fiinta, realizand si chemand la comuniune pe oameni.

Caci numai ca o comunitate desavarsita de Persoane supreme, Dumnezeu poate sa cheme pe om la comuniune cu Sine. Ca iubire desavarsita, ca Treime de Persoane absolute Dumnezeu se poate darui si altor persoane daca voieste, impartasindu-le treptat din infinitatea vietii si iubirii Sale, indumnezeindu-le.

Ortodoxia prefera sa foloseasca termenii de „viata in Hristos”, de „viata in Duh”, de „viata duhovniceasca”, de „viata in Dumnezeu”, pentru viata crestinului in unire cu Dumnezeu, indiferent e ce treapta s-ar afla aceasta traire. Prin aceasta a urmat exemplul Sfantului Apostol Pavel (Gal. 3, 28; 3, 20; II Cor. 4, 11; I Cor. 7, 8; I Cor. 6, 19; I Cor. 3,16; I Cor. 2, 2; Rom. 8, 15; 8,9-10; Ef. 3, 16, 17; Col. 3,3; In 14,23; I In 3, 24 etc.).

Invatatura ortodoxa, ramane fidela Noului Testament si anume nu rationalizeaza taina lui Dumnezeu cel in Treime, ci bazandu-se pe experierea lui Dumnezeu care ni Se comunica din iubire, in Duhul, prin energiile necreate, nu tine pe Dumnezeu nici distant de noi,ca religiile rationalist monoteiste (iudaismul si mahomedanismul), nici nu ne duce la contopirea cu El, ca in religiile si filozofiile panteiste, care cunosc ca unica realitate esenta de un fel sau altul.

Ca persoana Dumnezeu poate impartasi aceasta viata dumnezeiasca, in mod treptat. Aceasta daruire a Sfintei Treimi nu poate fi traita si cugetata fara energiile dumnezeiesti necreate in grade mereu sporite, caci Fiinta insasi este o energie comunicata, dar pe care noi nu o putem trai ca fiinte finite, decat foarte putin, deoarece energia ce ni se comunica este infinita.

„Dar comunitatea treimica a Persoanelor dumnezeiesti, structura dinamica a iubirii nesfarsite, nu este o iubire uniforma a celor trei Persoane intre Ele, ci o iubire de Tata, de Fiu si o comunicare ipostaziata intre Ele, in Persoana Duhului Sfant. Daca n-as avea pe celalalt ca un altfel decat mine, daca nu mi-ar da o iubire altfel decat a mea, nu m-ar interesa prea mult. Fara aceste calificari deosebite, iubirea divina, desi infinita, ar avea ea insasi ceva monoton in ea.”

Mantuirea si indumnezeirea celor ce cred in Hristos nu este decat extinderea relatiilor afectuoase dintre Persoanele dumnezeiesti la creaturile constiente, adica la persoanele umane.

De aceea, Treimea se reveleaza in mod esential in opera mantuirii si de aceea Treimea este baza mantuirii. Dumnezeu vrea sa intinda iubirea Sa de Parinte al tuturor, ca fata de alti fii, prin Fiul Sau.

Cu ajutorul Sfantei Treimi se lucreaza la mantuirea noastra. In structura supremei iubiri interpersonale este data, unica posibilitate de a fi mantuite persoanele umane.

Aceasta posibilitate este data de Sfanta Treime prin una din Persoanele ei: Logosul sau Cuvantul Lui Dumnezeu care se face om la „plinirea vremii”.

Prin Fiul Sau intrupat, dupa al carui chip suntem creati, intram in comuniune filiala cu Tatal, iar prin Duhul ne rugam Tatalui, sau vorbim cu El ca niste fii, mai exact, capatam indrazneala de fii in fata lui Dumnezeu.

Duhul Sfant aduce in creatie viata si iubirea intratreimica, de fapt ridica intreaga creatie in planul iubirii intertreimice si al indumnezeirii, care nu cunoaste hotar.

Lucrarea Sfintei Treimi asupra noastra are loc, in cadrul Bisericii, plina de energiile dumnezeiesti necreate si sfintitoare.

Aceasta lucrare este fagaduita mai intai de Mantuitorul Hristos: „De ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi pe el si va veni la el si ne vom face locas in el”. (In.14,23)

Actele de revelare ale Treimii sunt acte mantuitoare si indumnezeitoare, sunt acte de ridicare a noastra la comuniune cu Persoanele Sfintei Treimi, prin puterea Duhului Sfant.

Iar prezenta lucratoare a Sfintei Treimi in Biserica si in viata oamenilor este ceruta prin rugaciunile de cerere, de lauda, de multumire, de binecuvantare ale preotului si obstei credinciosilor impreuna cu preotul.

Aceasta putere ne transfigureaza launtric si astfel incepe procesul lung al desavarsirii sau indumnezeirii noastre in Hristos.

Toate rugaciunile Bisericii incep cu invocarea Sfintei Treimi, aratandu-se prin aceasta ca nu se poate face nici o rugaciune cu nadejde de implinire, fara credinta in Ea.

Toate rugaciunile sfarsesc cu slava Persoanelor Sfintei Treimi, cu marturisirea puterii Ei, ca temei al increderii ca tot ceea ce s-a cerut, cu luare aminte se va putea implini.

Tot in Biserica si la orice inceput bun al unei activitati in viata de zi cu zi, credinciosii isi fac semnul Sfintei Cruci, insotit de invocarea Sfintei Treimi, indicandu-se prin aceasta o anumita salasluire a Treimii in fiinta lor.

Prezenta lucratoare a Sfintei Treimi in Biserica, pe care o marturisesc epistolele Sfintilor Apostoli, e facuta eficienta in toate timpurile, prin rugaciunile de cerere, de lauda, de multumire, de marturisire si de binecuvantare a lui Dumnezeu din partea preotului si credinciosilor, ca si prin binecuvantarile preotului adresate credinciosilor.

Fiind sursa inepuizabila de iubire jertfelnica, de energii dumnezeiesti necreate, Sfanta Treime este baza a spiritualitatii crestine autentice.

Viata noastra duhovniceasca are ca punct de plecare comunicarea de viata si iubire treimica, care se mentine prin energiile inepuizabile ale Duhului Sfant, care ne ajutata in nevointele ascetice si in toate faptele bune savarsite fata de fratii nostri intru Hristos, iar cand se ajunge pe culmile cele mai inalte ale acestei trairi, tot ele sunt cele care o mentine intr-un progres nesfarsit.

Sfanta Treime este fundamentul invataturii si credintei ortodoxe despre Dumnezeu.

Credinta in dogma Sfintei Treimi delimiteaza invatatura crestina despre Dumnezeu de alte doctrine si conceptii, in sensul ca numai o astfel de Dumnezeire este singura mantuitoare, ca baza a comuniunii de iubire cu noi, ca persoane in vesnicie.

Credinta crestina intr-un singur Dumnezeu ca Fiinta, dar in Trei Persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ne arata ca Dumnezeu este transcendent si imanent in acelasi timp, ca este mai presus de lume, dar este in lume.

Mai mult decat atat, El coboara la noi cu una din Persoanele Sale, se apropie la maximum de oameni pentru a le da posibilitatea desavarsirii, a indumnezeirii, adica a fi in deplina comuniune de viata. Aceasta este convingerea spiritualitatii ortodoxe.

Numai un Dumnezeu personal, care este izvorul suprem si inepuizabil al iubirii si care il considera pe om tot persoana, il pretuieste ca atare pe om si vrea sa-l ridice in acest dialog al iubirii, dar fara a-i anula libertatea de vointa, deci numai daca omul voieste.

Desavarsirea omului nu poate avea loc decat acolo unde Dumnezeu nu este conceput ca o persoana singulara, ci ca o comunitate de Persoane in desavarsita unitate, intr-o singura Fiinta, a omului credincios, intr-o unire dupa har cu Acesta.

Aceasta comunitate desavarsita de Persoane supreme, poate hrani cu iubirea ei nesfarsita si perfecta, setea noastra de iubire fata de ea si intre noi.

Aceasta hranire trebuie sa o gandim dar sa o si traim. Ca iubire desavarsita Sfanta Treime se poate darui si altor persoane daca voieste, impartasindu-le treptat din infinitatea vietii si iubirii Sale, indumnezeindu-le.

Persoanele pot deveni partase la aceasta viata dumnezeiasca, in mod treptat. Aceasta daruire a Sfintei Treimi nu poate fi traita si cugetata fara energiile dumnezeiesti necreate in grade mereu sporite, caci Fiinta insasi este o energie comunicata, dar pe care noi nu o putem trai ca fiinte finite decat foarte putin, deoarece energia ce ni se comunica este infinita.

Totodata, comunitatea treimica a Persoanelor dumnezeiesti nu este o iubire uniforma a celor trei Persoane intre Ele, ci o iubire de Tata, de Fiu si o comunicare ipostazica intre Ele, in Persoana Duhului Sfant. Iubirea nu este uniforma, caci astfel s-ar produce monotonie.

Mantuirea si indumnezeirea celor ce cred in Hristos nu este decat estinderea relatiilor afectuoase dintre Persoanele dumnezeiesti la creaturile constiente, adica la persoanele umane. De aceea, Treimea se reveleaza in mod esential in opera mantuirii si de aceea Treimea este baza mantuirii. Dumnezeu vrea sa intinda iubirea Sa de Parinte al tuturor, ca fata de alti fii, prin Fiul Sau.

Sfanta Treime este cea care lucreaza mantuirea noastra. In structura supremei iubiri interpersonale este data unica posibilitate de a fi mantuite persoanele umane. Aceasta posibilitate este data de Sfanta Treime prin una din Persoanele ei: Logosul sau Cuvantul Lui Dumnezeu care se face om la „plinirea vremii”.

Prin Fiul Sau intrupat, dupa al carui chip suntem creati, intram in comuniune filiala cu Tatal, iar prin Duhul ne rugam Tatalui, sau vorbim cu El ca niste fii, mai exact, capatam indrazneala de fii in fata lui Dumnezeu.

Daca nu S-ar fi intrupat Fiul ca om, nu s-ar revarsa in noi dragostea Tatalui, care din Hristos ca om trece si la noi. Prin Fiul intrupat iradiaza in umanitate si in lume Duhul Sfant, ca dragoste a lui Dumnezeu fata de noi si a noastra fata de Dumnezeu.

Duhul Sfant aduce in creatiune viata si iubirea intertreimica, de fapt ridica intreaga creatie in planul iubirii intertreimice si al indumnezeirii, care nu cunoaste hotar. De aceea, Biserica Sfantului Duh, mai ales la Sfanta Euharistie, in cadrul Sfintei Treimi.

Lucrarea Sfintei Treimi asupra noastra are loc prin Hristos, in cadrul Bisericii, plina de energiile dumnezeiesti necreate si sfintitoare.

Aceasta lucrare este fagaduita mai intai de Mantuitorul Hristos: „De ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi pe el si va veni la el si ne vom face locas in el”. (In.14,23).

Aceasta putere ne transfigureaza launtric si astfel incepe procesul lung al desavarsirii sau indumnezeirii noastre in Hristos.

Toate rugaciunile Bisericii incep cu invocarea Sfintei Treimi, aratandu-se prin aceasta ca nu se poate face nici o rugaciune cu nadejde de implinire, fara credinta in Ea.

Toate rugaciunile sfarsesc cu slava Persoanelor Sfintei Treimi, cu marturisirea puterii Ei, ca temei al increderii ca tot ceea ce s-a cerut, cu luare aminte se va putea implini.
Tot in Biserica si la orice inceput bun al unei activitati in viata de zi cu zi, credinciosii isi fac semnul Sfintei Cruci, insotit de invocarea Sfintei Treimi, indicandu-se prin aceasta o anumita salasluire a Treimii in fiinta lor.Prezenta lucratoare a Sfintei Treimi in Biserica, pe care o marturisesc epistolele Sfintilor Apostoli, e facuta eficienta in toate timpurile, prin rugaciunile de cerere, de lauda, de multumire, de marturisire si de binecuvantare a lui Dumnezeu din partea preotului si credinciosilor, ca si prin binecuvantarile preotului adresate credinciosilor.

Fiind sursa inepuizabila de iubire jertfelnica, de energii dumnezeiesti necreate, Sfinta Treime este baza a spiritualitatii crestine autentice.

Actele de revelare ale Treimii sunt acte mantuitoare si indumnezeitoare, sunt acte de ridicare a noastra in comuniune cu Persoanele Sfintei Treimi, prin puterea Duhului Sfant.

Viata noastra duhovniceasca are ca punct de plecare comunicarea de viata si iubire treimica, se mentine prin energiile inepuizabile ale Duhului Sfant, este ajutata in nevointele ascetice si in toate faptele bune savarsite fata de fratii nostri intru Hristos, iar cand se ajunge pe culmile cele mai inalte ale acestei trairi, este cea care o mentine intr-un progres nesfarsit.

Izvorul de putere si modelul vietuirii crestine ortodoxe, comuniunea crestinului cu Hristos in Biserica Sa si cresterea prin virtuti in Hristos, (Ef. 4,13), constituie esenta acestei spiritualitati.

„Daca crestinul are la baza sa credinta in Sfanta Treime, spiritualitatea face parte din insasi fiinta lui (.), ea tine de insusi actul credintei ( care e un act de intrare in legatura cu Dumnezeu, dar care poate fi dezvoltata prin purificarea de patimi, am zice noi).


„Fiinta, viata si lucrarea celor trei Persoane dumnezeiesti este comuna, insa fiecare din Ele detine unica fiinta in mod propriu si participa sau savarseste lucrarea comuna potrivit cu specificul Sau ireductibil, potrivit „personalitatii” Sale.”

Doctor in teologie Pastin Antoniu-Catalin

.

Despre autor

Antoniu-Catalin Pastin Dr.în teologie Antoniu-Catalin Pastin

Colaborator
15 articole postate
Publica din 21 Mai 2012

Pe aceeaşi temă

22 Mai 2012

Vizualizari: 12295

Voteaza:

Sfanta Treime 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE