Despre spovedanie

Cerceteaza, iubitule, folosul pe care-l agonisesti de pe urma Sfintei Marturisiri

Una din cele mai mari ciudatenii care se vede printre crestinii de azi este aceea ca dupa ce se spovedesc cad din nou in aceleasi pacate. Ori, daca ne pregatim cum se cade, prin Taina Pocaintei, nu primim numai harul curatitor si stihiilor - ca urmare fireasca a marturisirii - ci si un har lucrator, putere si sprijin ca sa biruim si sa ne nimicim pacatele.pe care le marturisim cu adevarata parere de rau si zdrobire de inima.

Si daca crestinii nu trag nici un folos din Taina Marturisirii, aceasta inseamna ca ei sunt cu totul lipsiti de o astfel de asezare si pregatire. Paguba vine fie din pricina marturisirii pacatelor, fie din partea duhovnicului care primeste marturisirea, fie din partea celui ce se spovedeste, despre care vom spune pe rand in cele urmatoare.

Cerceteaza Spovedaniile pe care le faci, daca sunt depline

Adica daca nu cumva din lipsa ta de grija si din nebagare de seama lasi unele pacate nemarturisite. Ceea ce usor se poate intampla, fie cu pacalele, care se fac cu consimtirea mintii, pe care tu un fara de minte nu le socotesti pacate, negandindu-le la cele spuse de Solomon, ca: "Gandurile cele rele indeparteaza de Dumnezeu" (Intelepciune 1, 3), fie cu pacate numai incepute, dar neterminate, pe care multi, din marea lor nestiinta, obisnuiesc sa nu le marturiseasca, ca si cum n-ar fi nimic, si unul dintre acestia se pare ca esti tu.

De asemenea, se poate intampla usor cu pacatele numite "ale lipsirii", adica nu faci binele pe care il iti poti face, sau esti indatorat sa-l faci dupa starea in care te afli sau cand lasi pe cineva sa faca raul, pe care l-ai putea impiedica. Aceste pacate, multi, fara de minte, le neglijeaza si nu stiu ca ai sa dai seama de ele in ziua judecatii, precum se vadeste din pilda slugii celei lenese, care a ingropat talantul in pamant si nu l-a inmultit, de asemenea din parabolele celor zece fecioare si din intrebarea celor ce vor sta la judecata la stanga, care, putand face milostenie, n-au miluit pe saraci.

Cerceteaza grija cu care cauti un bun duhovnic

Pentru ca ce alta mai mare trebuinta poti avea decat sa afli o buna calauza intr-o calatorie plina de primejdie, cum este aceea ce duce la cer? Ce alta nevoie mai mare ai decat sa gasesti un doctor iscusit, ca sa te vindece de boli le pricinuitoare de moarte ale pacatelor?

Acum, gandeste-te frate, in ce mare primejdie te afli daca nu numai ca nu cauti un astfel de duhovnic vrednic, care sa te calauzeasca la mantuire si sa te mantuiasca deplin de patimi si de pacate, ci si fugi de el, te impotrivesti celui ce te mustra sau iti da canon si te indepartezi de cel ce se straduieste sa-ti vindece patimile. Acesta-i semnul cel mai vadit ca nu vrei sa fii calauzit spre cer, ci spre iad; ca nu vrei sa te vindeci, ci sa ramai nevindecat, sau mai bine-zis ca nu vrei sa te mantuiesti: "Nu voiesc invatatura si nu voiesc sa se intoarca de la rau" (Ieremia 5, 3).

Cerceteaza gresalele pe care le poti savarsi la Spovedanie

Adica daca nu ai o adevarata cainta in inima pentru pacate, si o hotarare tare de a nu mai pacatui, care este temeiul pocaintei si trebuie sa ceri cu caldura de la Domnul, pentru ca este un dar propriu al Sau, si vrea sa ti-l dea si ti-l va da, daca vei lua aminte la nespusa maretie a lui Dumnezeu, pe care L-ai mahnit cu pacatele si la intristarea si dispretul ce I-ai pricinuit calcand legile Lui si la multimea binefacerilor pe care Dumnezeu ti le-a facut, fata de care tu te-ai aratat nerecunoscator.

Aceste cugete iti vor produce o adevarata miscare si zdrobire de inima - care consta in aceea ca simti o mare apasare pe suflet, nu pentru ca ai pierdut Raiul prin pacate, ca un salahor, nici pentru ca ai castigat cu ele osanda, ca un rob. ci pentru ca ai mahnit si jignit pe Dumnezeu, ca un fiu, dupa cum si Manase era zdrobit si intristat nu pentru pedepsele ce i le pricinuise pacatele, ci pentru ca maniase si jignise pe Dumnezeu. De aceea si zice: "Nu am mangaiere pentru ca am intaratat mania Ta, nefacand voia si nepazind poruncile tale".

Sau cand te pregatesti sa te spovedesti, simti in tine o simpla apasare, cugetand la raul pe care l-ai tacut pacatuind, pentru ca ai pierdut fericirea vesnica a Raiului si ti-ai agonisit pedepse nespuse si vesnice ale iadului, care te asteapta, daca nu te vei pocai si nu te vei indrepta.

Cerceteaza apoi, si fagaduinta pe care o faci de a te indrepta. Daca aceasta nu este vointa statornica, sigura, puternica si lucratoare, ci este o vointa fara vlaga, neputincioasa si nesigura; daca nu ai spus hotarat, am sa ma pocaiesc deplin si n-am sa mai pacatuiesc, ci zici cu nepasare: as vrea sa ma pocaiesc si sa nu mai gresesc; si daca nu fugi din rasputeri de pricinile, persoanele, ocaziile potrivite, locurile, chipurile si primejdiile care pot sa te faca sa cazi in pacat apoi sa stii ca pocainta ta este nedesavarsita si tare ma tem, ca pacatele iti raman neiertate si ca vei fi osandit, daca mori in aceasta stare.

Asa ameninta Domnul pe episcopul Laodicei in Apocalips: "Pentru ca esti numai caldicel si nu esti nici rece, nici fierbinte, te voi varsa din gura mea."(Apocalipsa 3, 16).

Cerceteaza-te, iubitule, ce faci dupa ce te spovedesti

1. Daca multumesti lui Dumnezeu, care ti-a dat o asa de usoara doctorie pentru pacate; doctorie, care pentru El a fost asa de grea si de scumpa.

2. Daca iti implinesti cu evlavie canonul dat de duhovnicul si inca mai adaugi si alte osteneli potrivite spre mai deplina impacare a constiintei.

3. Daca reinnoiesti zilnic fagaduinta de indreptare care ai facut-o ca sa nu mai pacatuiesti, zicand cu David: "Juratu-m-am si m-am hotarat sa pazesc judecatile dreptatii Tale" (Ps. 118, 106).

La urma de tot, cerceteaza-ti parerea ce o ai de a merge cat mai des la baia Spovedaniei

Pentru ca se cade sa mergi la duhovnic inainte de a cadea in vreo neoranduiala sau pacat. Pentru ca prin deasa Marturisire, si intalnire cu duhovnicul, capeti de la Dumnezeu un har nou si deci primesti putere de a te indrepta deplin, intarindu-te in virtute si pazindu-te de mai inainte de orice pacat. Iar daca nu faci asa, alearga totusi la marturisire, indata ce - spre a ta nenorocire, ai cazut in vreun pacat.

Cine ar vrea oare, macar o singura noapte, sa doarma intr-un pat cu un mort imputit? Iar pe tine cum de te rabda inima sa stai cu sufletul mort si putred atatea nopti si luni, tara sa alergi la duhovnic ca sa-l inviezi, printr-o spovedanie plina de cainta si cu zdrobire de inima?

Ah, frate, te mai rabda inima, cand stii ca moartea poate veni in orice clipa, sa stai macar un ceas nemarturisit si neindreptat? Te rabda inima sa te stii primejduit de osanda iadului si sa stai in amenintarea pieirii vesnice?

Chiar daca o singura data ar muri un singur pacatos pe neasteptate, nespovedit, s-ar cadea sa te spaimanti de o astfel de intamplare si sa te indreptezi, dar cand asa de multi mor neindreptati si intr-o clipa cad in prapastie, cum de nu te temi ca poti pati si tu asa?

De aceea, frate, nu pierde vremea, nici sa nu zici, maine am sa ma duc sa ma spovedesc. Nu, ci chiar astazi. Pentru ca nu stii ce se poate intampla pana maine. "Nu astepta pana maine, ca nu stii ce se intampla pana atunci" (Prov 27, 1).

         - - -

Cerceteaza, frate, ce parere ai despre nespusa binefacere a Iui Iisus Hristos prin taina pocaintei si a spovedaniei, care este un izvor ce izvoraste din ranile insangerate si datatoare de viata ale Prea dulcelui Iisus, izvor asa de mantuitor pe cat de aducatoare de mantuire sunt ranile din care curge preascump sangele lui Dumnezeu. Despre acest izvor a grait mai inainte Ioil: "Izvor din Casa Domnului va porni si va adapa paraul" (3, 1-8).

Daca vei socoti cat de greu se iarta supararea facuta de un om de rand si neinsemnat unui mare stapanitor, te vei minuna de marea bunatate si harul pe care Dumnezeu l-a dat duhovnicilor, de a ierta nenumaratele pacate pe care oamenii le fac fata de dumnezeiasca Sa slava, din care fiecare pacat in parte este in sine o prapastie de rautate. Caci, in chip firesc, acest har si aceasta putere este proprie numai lui Dumnezeu, cum spuneau si carturarii din Sfanta Evanghelie: "Cine poate sa ierte pacatele fara numai Dumnezeu" (Marcu 2, 7).

Sfantul Nicodim Aghioritul

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe