Taina Sfintei Impartasanii sub aspect liturgic
 
            Numele acestei Taine vine din cuvantul grecesc EUXAGIGTIA -multumire, deoarece Mantuitorul, innainte de a o institui la Cina cea de Taina multumit lui Dumnuzeu prin rugaciune, iar dupa aceia a binecuvantat painea si a dat-o Sfintilor Apostoli.

             Impartasania este Taina prin care, sub forma painii si a vinului, crestinul se impartaseste cu insasi trupul si sangele Domnului, prezente in mod real, prin prefacerea elementelor (painea si vinul) la jertfa euharistica de la Sfanta Liturghie. Ea este cea mai insemnata dintre toate Tainele, deoarece in timp ce prin celelalte Taine, crestinul primeste numai harul divin, prin Santa Euharistie el se impartaseste cu insusi izvorul harului, cu Domnul Iisus Hristos intreg. Unirea cu Iisus Hristos in Euharistie este actul de infaptuire si crestere continua a relatiilor din launtrul Bisericii ca trup al lui Hristos, desavarsindu-se astfel lucrarea inceputa prin Botez si Mirungere. De aceia Sfanta Euharistie este prin Excelenta, Taina unitatii bisericii ,,o paine, un trup suntem cei multi toti ne impartasim dintr-o paine” (I Corenteni 10; 17)

              Taina Sfintei Euharistii a fost instituita de Mantuitorul la Cina cea de Taina, atunci cand luand painea in mainile Sale, a multumit si a binecuvantat, a frant si a dat Sfintilor Sai Apostoli zicand ,, Acesta este trupul Meu.

” apoi, luand paharul si multumind, a zis „Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu al Legii cele noi…” (Matei 26; 26-28) Mantuitorul a poruncit Apostolilor ,,sa o faceti intru pomenirea Mea.” (Luca 22; 19)

               Materia Sfintei Euharistii este painea si vinul. Painea trebuie sa fie de grau curat, dospita, cum a fost la Cina cea de Taina. Vinul sa fie curat, din struguri (rodul vitei), amestecat cu putina apa (care s-a turnat in potir la proscomedie). Momentele prefacerii cinstitelor daruri de paine si de vin, ce sunt puse innainte in trupul si sangele Domnului, este acela in care preotul Liturghisitor, rosteste rugaciunea de chemare a Duhului Sfant peste darurile euharistice si le binecuvinteaza. La Liturghia Santului .Ioan Gura de Aur, rugaciunea are urmatorul cuprins „Inca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca si fara de sange, si cerem, si ne rugam, si cu umilinta la Tine cadem, trimite Duhul Tau cel Sfint peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse innainte, si fa adica painea aceasta, cinstit trupul Hristosului Tau, iar ce este in paharul acesta, cinstit sangele Hristosului Tau, prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfint” La Liturgia Santului Vasile epicleza este mai lunga desi in fond are acelasi continut.

               Dupa invatatura ortodoxa, Sfanta Euharistie are un intreit caracter:

       a) De Taina- Euharistia este impartasirea cu insasi trupul si sangele Domnului, prezente in mod real sub forma painii si al vinului. Instituirea ei s-a facut la Cina cea de Taina prin cuvintele Mantuitorului ,,mancati acesta este trupul Meu…Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu…”, numite cuvinte de instituire, al caror sens trebuie inteles literal si nu simbolic, precum rezulta din numeroasele texte ale Noului Testament (Matei 26; 26-28 etc)

           b) Ca Jertfa Sfanta Euharistie este actualizarea pe sfintele altare pana la sfarsitul veacurilor, a jertfei pe cruce a Mantuitorului, ea avand toate elementele caracteristice unei jertfe: jertfitor, jertfa, aducere si primire din cuvintele „frange”, „varsa”, „da” rezultand caracterul ei de jertfa de pe cruce, dar savarsita sub forma nesangeroasa, dupa profetia lui (Maleahi 1; 11). Momentul aducerii jertfei este cel al prefacerii darurilor de jertfa in trupul si sangele Domnului, prin rostirea de catre preot a epiclezei (rugaciunea prefacerii darurilor).

           c) Ospat comemorativ- Euharistia fiind si o aducere aminte a intregii opere mantuitoare a lui Hristos, dupa porunca data Apostolilor ,,aceasta sa  face-ti intru pomenirea Mea” (Luca 22;19)  completata astfel de Sfantul Apostol Pavel ,,de cate ori ve-ti manca painea aceasta si ve-ti bea paharul acesta, moartea Domnului vestiti, pana cand v-a veni” (ICorenteni 11; 26).

Consecintele de ordin dogmatic ce rezuma din prezenta reala a Mantuitorului Hristos in Sfanta Euharistie sunt:

          1) Dupa prefacerea painii si vinului in trupul si sangele Domnului, Sfintei Euharistii i se cuvine aceiasi adorare pe care o dam Mantuitorului Hristos.

          2) Impartasindune cu trupul si sangele Domnului, ne impartasim cu Dumnezeirea Sa, caci Dumnezeirea Sa ramane nedespartita de omenitate in persoana Sa.

         3) In fiecare particica din painea si vinul euharistic dupa prefacere se afla Iisus Hristos intreg sub ambele naturi. Impartirea se refera la elementele euharistice, dar nu la trupul si sangele Domnului, care nu se sfarama si nu se impart, ci raman unite si intregi, asa cum au fost si in persoana Mantuitorului.

           4) Indiferent in cate locuri se savarseste Sfanta Euharistie in acelasi timp, in toate locurile se afla unul si acelasi trup si sange al Domnului, deci acelasi Hristos intreg. Aceasta deoarece painea si vinul de pe Sfanta Masa se prefac in unul si acelasi trup si sange al lui Hristos, formand o unitate cu trupul lui Hristos din ceruri.

           5) Painea si vinul prefacute in trupul si sangele Domnului, raman trup si sange atata timp, cat dureaza aceste elemente, si nu numai in momentul in care crestinii se impartasesc cu ele.

           a) Savarsitorii Sfintei Euharistii
         
                 Legea Noului Testament o implineste pe cea a Vechiului Testament  si cat priveste rolul preotului ca savarsitor al Euharistiei. Caci asa cum in legea veche erau necesare jertfe obiective aduse de preoti, si in Legea Noua trebuie sa se aduca jertfa obiectiva a lui Hristos prin preot, ca organ vayut al Lui. Deosebirea dintre ele este  ca jertfele obiective aduse in Vechiul Testament nu erau suficiente pentru aducerea harului mantuitor, adica nu dadeau credinciosilor puterea sa se jertfeasca impreuna cu Hristos Cel aflat continuu in stare de jertfa, deoarece nici nu se aratase Hristos. Numai in Noul Testament jertfa obiectiva a Lui Hristos, adusa continuu si extinsa in noi, are puterea transformarii noastre, a celor ce credem. Prin preotia de atunci nu lucra Hristos, pe cand in cea de astazi Hristos lucreaza asupra celor ce cred. Sfantul Chiril al Alexandriei zice ca: ,,Daca ar vrea cineva sa cerceteze si randuiala Bisericii, s-ar minuna pe drept cuvant de preanchipuirea din Lege. Caci episcopilor, ca a unora carora li s-a incredintat jertfelnicul si cele din launtrul catapetesmei.“

             Slujitorul vazut al Sfintei Euharistii este episcopul sau preotul, in virtutea puterii si poruncii date lor de Mantuitorul prin apostoli (Luca 22; 19) si ca organ vazut al Arhiereului si Preotului nevazut Hristos, si ca reprezentant al Bisericii.

Prin episcop sau preot ca savarsitori ai ei, Euharistia se leaga de Biserica si este a Bisericii. Aceasta pentru ca episcopul sau preotul sunt sfintiti de Dumnezeu in Biserica si pentru Biserica, avand sa savarseasca Tainele in ea si pentru ea si pentru cei ce apartin ei. Episcopul si preotul nu si-au luat de la ei aceasta calitate, caci nimeni nu-si ia de la sine vrednicia de a savarsi cele sfinte, daca nu i se da (Evrei 5;  4 ; Ioan 15;  16) si deci nu aduc de la ei insisi pe Hristos ca jertfa, ci Hristos trebuie sa indice si sa sfinteasca in acest scop o persoana deosebita, iar aceasta o face in Biserica.

                Dar episcopul sau preotul nu aduce singur jertfa pe Hristos in Euharistie, ci impreuna cu Biserica, adica cu obstea credinciosilor, care se roaga impreuna cu el si care sustine rugaciunile lui, iar el simte cum in rugaciunea lui isi face loc rugaciunea credinciosilor si a comunitatii intregi. De aceea, in chemarea Duhului Sfant peste daruri este si comunitatea in el, o comunitate ce se ofera prin rugaciune si prin darurile euharistice lui Dumnezeu.

               Preotul da fermitate simtirii sale si a credinciosilor ca prin el lucreaza Hristos, prin importanta ce o are in slujba lui rugaciunea Bisericii pentru comunitate si pentru credinciosi. Importanta lui e implicata in smerenia lui, manifestata in rugaciunea autorizata de Hristos si de Biserica. In aceasta se simte prezenta lui Hristos. Prin rugaciunea Bisericii el se supune lui Hristos, asteptand totul de la El, dar se si uneste cu El. 

           Diaconii nu pot savarsi Sfanta Euharistie, dupa cum nu pot savarsi nici o Taina, dar li se permite numai sa impartaseasca pe laici in caz de nevoie, si aceasta numai cu invoirea episcopului sau preotului si cand acestia nu pot merge la credinciosi.
 
              b) Primitorul Sfintei Impartasanii cu Trupul si Sangele lui Hristos
 
                    Sfanta si dumnezeiasca Liturghie este inima Bisericii, centrul vietii crestine, daruirea de Sine a lui Dumnezeu pentru umanitate. In organismul viu, Liturghia este inima prin care trece si daruieste viata intregului trup insusi Sangele lui Dumnezeu. Mantuitorul a rostit la Cina cea de Taina: „Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea” (Luca 22;19). Porunca aceasta, plinita de jertfa de pe cruce, intemeiaza eonul euharistic, in care umanitatea traieste si tinteste vesnicia prin Trupul si Sangele lui Hristos.
                Sfanta Impartasanie este temelia si rodirea preotiei sacramentale, este viata Bisericii, este hranire din Trupul lui Dumnezeu si devenire euharistica intru El. Dupa cum trupul omenesc are nevoie de aer, asa si Biserica de Euharistie, motiv pentru care, aproape in fiecare zi din an, in Biserica se savarseste Sfanta Liturghie. Exceptiile zilelor aliturgice tin in mod special de ajunare desavarsita in Postul Mare, atunci cand credinciosii renunta la hrana cea de toate zilele pentru „a se hrani” din Hristos. Totusi, in aceste zile aliturgice, cultul liturgic nu se opreste ci doare se transfigureaza ascetic, in asteptarea Cinei cele de Taina.

                    Primitorii Sfintei Euharistii sub ambele forme sunt toti crestinii, inclusiv copiii. Sunt exclusi de la impartasire toti cei scosi din sanul Bisericii pentru motive de erezie si schisma, apostatii si cei opriti de la primirea Tainei de catre duhovnic la spovedanie.
Impartasirea cu Sfanta Euharistie este necesara pentru unirea tot mai deplina cu Hristos, cresterea in Hristos si dobandirea vietii vesnice (Ioan 6; 53-54).

             Impartasirea tuturor credinciosilor, inclusiv copiii, se intemeiaza pe cuvintele Mantuitorului : ,,Daca nu ve-ti manca Trupul Fiului Omului si nu ve-ti bea Sangele Lui, nu ve-ti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi” (Ioan 6; 53-54) si pe practica Bisericii. 

                Practica impartasirii copiilor a fost generala pana in veacul al XII-lea, cand romano-catolicii s-au abatut de la ea si, dupa ei, si protestantii. Drept justificare a abaterii lor, doctrina catolica sustine ca impartasirea cu Sfanta Euharistie nu este indispensabila pentru mantuire si ca primitorul trebuie sa-si dea seama de insemnatatea ei. Prima motivare este contrara invataturii Mantuitorului. Iar in privinta pregatirii pentru primirea ei trebuie sa tinem seama ca nimeni nu e deplin pregatit si ca Mantuitorul a venit sa vindece pe pacatosi, nu pe drepti.

           Impartasirea tuturor crestinilor sub ambele forme, adica cu Trupul si Sangele Domnului, este de origine apostolica, poruncita si practicata de Hristos, si generala. Din secolul al XIII-lea, la catolici, numai preotii slujitori se impartasesc cu Trupul si Sangele, iar laicii, numai cu Trupul. Motivele doctrinare si practice invocate in sprijinul acestei practici sunt neintemeiate si contrare poruncii Mantuitorului si practicii apostolilor si a Bisericii.

               Persoanele inconstiente nu se pot impartasi.

        Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul mortii. Cel care e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata  si de vointa persoanei respective. Impartasania pe patul de moarte nu se refuza niciodata, cu conditia insa ca muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania inainte de a fi inconstient, nu poate fi impartasit un muribund, deoarece devenind inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotul trebuie sa fie cu luare-aminte la impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar un sacrilegiu. Cel inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune: „Nimeni sa nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: <<Luati, mancati>> (Matei 26;26), insa trupurile mortilor nu pot sa ia, nici sa manance”. Apoi Taina nu lucreaza de la sine si nu produce efecte fara vointa si efortul celui care o primeste. Chiar daca muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti, marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de vointa si raspundere personala.

            Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.
 
Ritualul pregatirii Sfantului Agnet pentru cei bolnavi.
               
        Canoanele Bisericii pregatesc aspru pe slujitorii care lasa neconsumata Sfintele Taine de pe o zi pe alta.

Totusi, din considerente practice, Biserica a randuit pastrarea Sfintei Impartasanii pentru cei bolnavi intreg anul bisericesc. Ritualul pregatirii Sfantului Agnet pentru cei bolnavi si pentru copii nou botezati se desfasoara in Joia cea Mare din Saptamana Patimilor Domnului. Tot atunci preotul mai scoate un Agnet la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, pe care il va frange si usca Marti in Saptamana Luminata. Dupa sfintire preotul ia Sfantul Agnet pentru tot anul si-L cufunda in Sfantul Sange al Mantuitorului Hristos, in Sfantul Potir, cu mare bagare de seama, in pune in Sfantul Chivot, acolo unde preotul este dator sa cerceteze in fiecare zi ca El sa fie aerisit si sa nu mucezeasca, caz in care canoanele spun: „de moarte va gresi si de preotie se va lipsi”.

                  Randuiala uscarii Agnetului se savarseste pe Sfantul Antimis, marti in Saptamana Luminata atunci cand preotul cadeste imprejurul Sfantului Trup dupa care il sfarama in mici miride. Metodele uscarii sunt aratate mai pe larg la povatuirile din Liturghier: fie cu o oala de carbuni  aprinsi, fie cu un instrument electric de incalzire deasupra caruia, cu mare bagare de seama, Sfintele Taine vor fi uscate. Ele trebuie astfel intoarse mereu, pentru a se usca foarte bine. Uscarea lor incompleta cat si arderea Sfintelor trebuie numaidecat evitate.

              Sfanta Impartasanie pentru cei bolnavi se poate pregati nu numai in joia mare, ci si in alte zile, dupa randuiala scrisa pentru joia mare. 

Unde se savarseste Dumnezeiasca liturghie in toate zilele, ca de pilda la manastiri, sau chiar la unele biserici din orase  acolo si fara a usca Dumnezeiestile Taine, poti sa procedezi in acest chip: ,,Nejunghiind doua agnete, ci din acelasi luand o parte si umezindu-o cu dumnezeiescul Sange, precum s-a aratat, sa o pastrezi pentru vreo intamplare de moarte pana a doua zi; si asa in toate zilele facand, nu va fi trebuinta de a le usca, iar in felul acesta preotul va scapa de toate primejduitoarele intamplari.” 
          
Impartasirea in afara cadrului Sfintei Liturghii nu este indicata. Sfanta Impartasanie astfel pregatita de catre preot este permanent prezenta in Biserica pe Sfanta Masa, in Sfantul Chivot, de unde va fi luata pentru impartasirea grabnica a bolnavilor, a celor muribunzi, a noilor botezati, dar si a copiilor mici, care vin la biserica si care nu pot astepta intreaga slujba pentru a se impartasi. In zilele noastre, aceasta impartasire, care are temeiuri de necesitate si urgenta, este practicata, din comoditate si de credinciosi care pot asista la intreaga Sfanta Liturghie, insa nascocesc pretexte pentru a scapa repede de o datorie si a se intoarce la treburile lor.

            Impartasirea in afara cadrului Sfintei Liturghii nu este indicata, atat in cazul primitorului, cat si a savarsitorului Tainei, exceptie facand cazurile de boala, moarte sau varsta inaintata. Intalnirea crestinilor cu Hristos trebuie savarsita cu mare luare aminte, cu pregatire, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si dragoste, respectand randuielile Bisericii de pregatire pentru aceasta, cum ar fi: Spovedania, iertarea cu semenii, rugaciunea, postul, milostenia, participarea la Sfanta Liturghie si nu in ultimul rand implinirea canonului care se da de catre preot, penitentului, in scaunul Sfintei Spovedanii.
 
             c) Locul primirii Sfintei Impartasanii:

In biserica, la momentul cuvenit din Sfanta Liturghie, in fata usilor imparatesti. Credinciosii batrani sau bolnavi se impartasesc la locurile in care se afla (acasa, spital etc.

), cu pregatirea cuvenita, din Agnetul pregatit in Joia Mare pentru impartasirea grabnica.
 
Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

.

• Sfanta Impartasanie
  Publicat in : Credinta
• Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie
  Publicat in : Dogma
• Oprirea de la Sfanta Impartasanie
  Publicat in : Liturgica