Se poate savarsi Maslul pentru cei ce nu sunt ortodocsi?

Se poate savarsi Maslul pentru cei ce nu sunt ortodocsi? Mareste imaginea.

Inseamnă, oare, acest fapt că slujirea Bisericii faţă de cei bolnavi nu se poate extinde dincolo de limitele canonice ale Bisericii? Răspunsul este, cu siguranţă, un nu hotărât.
Hristos a venit să aducă vindecare întregii lumi, iar nu la un grup izolat, selectat. Iar sarcina Bisericii este tocmai continuarea în lume a îndatoririi inaugurate de Hristos. Această slujire se desfăşoară în Biserică în cadrul vieţii liturgice şi sacramentale. Insă în lume, sarcina este continuată de toţi credincioşii laici, de poporul lui Dumnezeu. Atunci când suntem botezaţi, „ne îmbrăcăm în Hristos", devenim prezenţa lui Hristos în lume, însărcinaţi cu continuarea slujirii lui Hristos în lumea în care trăim - acasă, la locul de muncă, în societatea noastră. Aceasta implică răspândirea Evangheliei, „a veştii celei bune", oriunde am fi. Şi nu facem aceasta doar cu cuvântul ci, mai important, prin slujirea bolnavilor, oriunde ar fi ei.

Chiar dacă această slujire a credincioşilor laici nu are o formă liturgică, nu înseamnă că nu este importantă. Noi, creştinii, avem îndatorirea de a aduce în lumea în Care trăim vindecarea, împăcarea şi iertarea pe care le primim prin viaţa sacramentală a Bisericii. Când ne adunăm pentru Liturghia euharistică în fiecare duminică, ne rugăm şi mijlocim pentru întreaga lume, „în numele tuturor şi pentru toţi", creştini şi necreştini deopotrivă. Atunci când dăm milostenie săracilor sau îi vizităm pe cei bolnavi, nu îi întrebăm daca sunt ortodocşi sau nu. Suntem chemaţi să îi ajutăm tocmai pentru că şi ei sunt zidiţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi ei sunt chipul lui Hristos pentru noi. Şi aceasta se poate uşor vedea din textul din Evanghelia după Matei, citat mai sus, care se încheie cu aceste cuvinte:

- „Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?" El însă le va răspunde, zicând: „Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut". Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică (Mt. 25, 44-46).

Evident, slujirea celorlalţi, a celor apropiaţi, oricine ar fie ei, este un imperativ creştin, pentru care ni se va cere socoteală.

Şi atunci, ce ar putea face creştinii ortodocşi pentru a-i sluji pe bolnavii aflaţi dincolo de îngustele limite ale parohiei lor? Cu siguranţă îi pot vizita şi le pot acorda ajutorul necesar. Procedând astfel, ei doar extind dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, căci Dumnezeu nu a dorit ca noi să suferim. Se pot ruga pentru bolnavi şi, dacă aceştia doresc, îşi pot pune mâinile peste ei şi îi pot unge cu untdelemnul luat, spre exemplu, din candela care arde înaintea icoanei sfinţilor fără de arginţi. Ii pot asculta pe cei bolnavi şi pot fi alături de ei în momentele lor grele - uneori fără a fi necesar să spună vreun cuvânt. Procedând astfel, nu se deosebesc cu nimic de preotul paroh care, atunci când îşi vizitează credincioşii aflaţi în suferinţă, întâlneşte şi slujeşte şi altor bolnavi care îi ies în cale, aflaţi fie în patul alăturat, în calea sa sau afară, în stradă.

Procedând astfel, creştinii ortodocşi îşi exercită slujirea lor preoţească şi aduc în lume prezenţa Bisericii, a lui Hristos însuşi. Acesta este un domeniu în care mărturia ortodoxă din societatea modernă apuseană a fost destul de firavă. Comunităţile ortodoxe sunt frecvent limitate la a trăi în enclave mici, adesea etnice. Nu se simt bine într-o comunitate mai mare - nici prin intermediul unor programe sociale, nici prin slujirea bolnavilor sau a bătrânilor. Şi totuşi, acestea sunt mijloace excelente de răspândire a Evangheliei, a veştii celei bune pe care Hristos, prin Biserică, o dă lumii.

O astfel de slujire, bineînţeles, nu este una liturgică, în sensul propriu al termenului. Ci izvorăşte din Liturghie, căci pune în practică cele spuse de noi la Liturghie. Dacă nu vom reuşi să facem aceasta, atunci cuvintele pe care le rostim la Liturghie sunt o minciună, conducând doar la osânda noastră. „După roadele lor îi veţi cunoaşte" le-a zis Iisus celor ce îl urmau.

Paul Meyendorff
Taina Sfântului Maslu, Editura Renasterea

Cumpara cartea "Taina Sfântului Maslu"

02 Decembrie 2015

Vizualizari: 1314

Voteaza:

Se poate savarsi Maslul pentru cei ce nu sunt ortodocsi? 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE