Taina Sfintei Impartasanii in Sfanta Scriptura

Taina Sfintei Impartasanii in Sfanta Scriptura Mareste imaginea.

Preinchipuirile vechi-testamentare sunt evenimente istorice izbavitoare, care au in vedere vremurile mesianice viitoare. Numeroase evenimente biblice precum si persoane, obiecte sau proorocii, pe langa sensul lor istoric au si o importanta instructiva pentru ceea ce priveste viitoarele evenimente ce aveau sa se petreaca prin Persoana si activitatea lui Iisus Hristos. Astfel, cand Sfantul Apostol Pavel aminteste de unele din aceste evenimente, ca spre exemplu, de trecerea evreilor prin Marea Rosie si sub nor, el vede in ele preinchipuirea Botezului (I Corinteni 10; 12). O asemenea preinchipuire, conform Sfantului Apostol Pavel, este si Potopul din vremea lui Noe (I Petru 3; 20-21) .

Referitor la preinchipuirile euharistice vechi-testamentare avem dovada veridicitatii lor in scrierile nou-testamentare. Astfel, cand Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre mancarea si bautura evreilor care au pribegit in pustie, arata ca ei „toti au mancat una si aceeasi hrana duhovniceasca, pentru ca au baut din Piatra duhovniceasca, care venea dupa ei, iar Piatra era Hristos” (I Corinteni 10; 3-4).

Amintind de aceste evenimente petrecute, acelasi apostol subliniaza de doua ori ca acestea au fost pilde spre invatatura noastra (I Corinteni 10; 6-11). Trebuie remarcat ca nu intamplator Apostolul neamurilor aminteste tocmai aceste evenimente vechi-testamentare in legaturacu Sfanta Euharistie sau, spus mai exact, in legaturacu atitudinea absolut gresita, demna de pedeapsa, a corintenilor fata de aceasta Taina. El arata aceasta deoarece evenimentele mentionate au intr-adevar o legatura indisolubila cu Sfanta Euharistie .

Pentru a se intelege corect sensul in care Domnul a savarsit Cina cea de Taina, e necesar sa se analizeze acele taine numite si „spirituale" ale Vechiului Testament, care sunt figurative si au valoare de umbra, numite taine mai mult pentru ca semnificau tainele Noului Testament .

Euharistia este printre cele mai ,,ascunse minunatii” ale Vechiului Testament. Fructul oprit din gradina Edenului pare sa fie ultimul loc unde cineva ar vedea o prefigurare a Euharistiei. Dar traitorii primelor veacuri crestine au vazut in Euharistie antidotul impotriva pacatului si in special al pacatului stamosesc. Daca ar fi sa facem o analogie, asa cum mancarea fructului oprit era vazut ca un pacat al mandriei, al avaritiei, al lacomiei sau al neascultarii, tot astfel Euharistia era perceputa ca insufland virtutile opuse corespunzatoare: umilinta, saracia, abstinenta si ascultarea, conform invataturii Sfintilor Parinti. Comparatia merge mai in profunzime: prin mancarea fructului oprit, Adam si Eva au adus moartea in lume, in timp ce aceia care iau parte la masa Euharistica au promisiunea vietii vesnice.

Fructul din Pomul Vietii se pare ca ar fi prima prefigurare Euharistica. Legaturile dintre Eden si Euharistie sunt intarite in ultima carte a Sfintei Scripturi. Mai intai o rememorare: erau de fapt doi copaci in Eden. Cel care capteaza toata atentia este cel al cunoasterii binelui si raului – fructul acestui pom le este interzis lui Adam si Evei. Insa, atunci cand sunt alungati, un al doilea copac este mentionat: ,,Si a zis Domnul Dumnezeu: Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa isi intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!…” (Facere 3; 22) In Apocalipsa Sfantului Ioan se arata ca prin Mantuitorul nostru Iisus Hristos vom putea manca fructele celui de-al doilea copac: ,,celui care invinge ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in paradisul lui Dumnezeu” (Apocalipsa 2; 7). Zece versete mai apoi citim: ,,celui care invinge ii voi da din mana cea ascunsa” (Apocalipsa 2; 17) – o referire clara la Sfanta Euharistie.

O alta prefigurare a jertfei Euharistice poate fi sangele lui Abel. Si aceasta referire pare sa fie o alegere ciudata pentru Euharistie. Insa Sfanta Scriptura leaga sangele Mantuitorului Hristos cu cel al lui Abel. In Cartea Facerii 4; 8, dupa ce Cain si-a ucis fratele, Dumnezeu ii vorbeste ,,Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre mine din pamant!” In Epistola catre Evrei, Sfantul Apostol Pavel face o legatura cu Mantuitorul Iisus Hristos, numindu-l ,,mijlocitorul noii aliante, si de sangele stropirii, care vorbeste mai bine decat cel al lui Abel” ( Evrei 12; 24).

Ducerea spre jertfa a lui Isaac (Facere 22; 1-13). In acest eveniment biblic, Sfantul Apostol Pavel vede preinchipuirea invierii lui Hristos: „Prin credinta, Avraam, cand a fost incercat, a adus pe Isaac (jertfa). Cel ce primise fagaduintele aducea jertfape fiul sau unul nascut !” (Evrei 11; 17) Catre el graise Dumnezeu: „Cain Isaac ti se va chema tie urmas”, dar Avraam a socotit caDumnezeu este puternic sa-1 invieze si din morti, drept aceea l-a dobandit inapoi.

In capitolul 14 din Catea Facerii, dupa ce Avraam il salveaza pe Lot si pe rudele sale, apare in scena Melchisedec, regele Salemului, care il intampina pe acesta. Ni se spune ca era ,, preotul Dumnezeului celui Preainalt” (Facere 14; 18)– cu mult inainte ca preotia institutionala sa fie stabilita in Israel. Mai apoi in Scriptura citim ca era ,,fara tata, fara mama, fara genealogie, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, fiind asemanat cu Fiul lui Dumnezeu” (Evrei 7; 3) Astfel Melchisedec este portretizat ca unul care l-a anticipat pe Mantuitorul Iisus Hristos, El Insusi rege si preot suprem. Comparatia merge mai departe, in Facere 14, 18 Melchisedec ofera ca sacrificiu ,,paine si vin” – o prefigurare a Euharistiei.

O figura proeminenta in Vechiul Testament este Ilie Tesviteanul. In catea a III-a a Regilor, capitolul 19, Ilie fuge de Izabela in salbaticie. Dupa ce a ratacit o zi, se asaza langa un ienupar si il implora pe Dumnezeu sa il lase sa moara. In schimb, El i-a trimis un inger care i-a adus ,,o turta coapta pe pietre si un urcior cu apa”. (III Regi 19; 6) Aici el a avut o intalnire profunda cu Dumnezeu, iar aceasta hrana a lui Ilie este considerata de unii teologi o prefigurare a Sfintei Euharistii.

Alta prefigurare a Euharistiei este painea Punerii Inainte. In vechiul Israel, Painea Prezentei era pusa pe o masa de aur intr-un tabernacol ca ,,jertfa de pomenire inaintea Domnului”. Painea trebuia sa fie in prezenta Domnului in mod continuu, era incenzata si insotita mereu de lumanari aprinse. O noua paine era pusa in ziua de Sabat si numai aceia care nu au avut relatii intime – de obicei preotii – o puteau manca. Atunci cand masa era purtata afara, era acoperita. De fapt, cand tabernacolul era mutat, toate vasele erau acoperite cu grija. Cei care purtau masa, nu aveau voie sa atinga in mod direct aceste vase pentru ca ar fi murit (Exod 25, Levitic 24, Numeri 4 si 1 Samuel 21).

Odata ajunsi la cartile profetice, intalnim cateva locuri cu adevarat extraordinare de prefigurare a Euharistie. Mai intai, in Isaia 6, profetul are viziunea lui Dumnezeu stand pe un tron, alaturi avand serafimi. ,,Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins in mana, pe care il luase cu clestele de pe altar. Mi-a atins gura si a zis: ‘Iata, atingandu-se acesta de buzele tale, vinovatia si pacatul tau sunt acoperite!” (Isaia 6; 6-7).

Carbunele prefigureaza Sfanta Euharistie: „Carbunele nu e lemn curat, ci lemn impreunat cu foc; in acelasi chip, painea euharistica nu e, pur si simplu, paine, ci paine impreunata cu dumnezeire. Dar un trup unit cu dumnezeirea nu devine o singura natura, ci are o natura care-i apartine trupului si o alta care-i apartine dumnezeirii unite cu el, ceea ce inseamna ca intr’o singura entitate sunt doua firi“ .Liturgia Sf. Iacob descriea Impartasania ca “primirea carbunelui aprins”, iar in liturgia Sf. Ioan Gura de Aur, preotul spune ,,Iata s-a atins de buzele mele si va stergefaradelegile mele si de pacatele melema va curati.” Paralela nu poate fi mai evidenta: asemenea carbunelui aprins, Euharistia vine la noi de pe altar si ne curata de pacate.

O alta prefigurare extraordinara a Euharistiei o gasim in cartea lui Ezechiel. Asemenea lui Isaia, profetul a avut o viziune si spiritul lui Dumnezeu il cuprinde. Apoi, incapitolul 2 versetul 8, aude aceste cuvinte ,,Deschide-ti gura si mananca ceea ce eu iti dau!” ,,M-am uitat si, iata, era o mana intinsa spre mine, iar in ea, un sul de carte. El l-a desfasurat inaintea mea si, iata, era scris si pe fata, si pe spate: erau scrise pe el lamentatiuni, gemete si vaiete.” (Iezechiel 2; 8-9) In capitolul urmator, el descrie mancarea cartii: ,,Eu l-am mancat si era in gura mea dulce ca mierea” (Iezechiel 3; 3). De-a lungul timpului, exegetii biblici au vazut acest fapt ca un alt semn al Euharistiei. Episodul ilustreaza bine ceea ce experimentam noi in Sfanta si dumnezeiasca Liturghie. Pe de o parte ascultam Cuvantul Evangheliei , apoi in cea de-a doua parte a liturghiei, noi consumam Euharistia care, ca Trup al Mantuitorului Hristos, este Cuvantul facut Trup.

Sunt mai multe locuri in Vechiul Testament unde se fac prefigurari ale Sfintei Euharistii. ,,Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care nadajduieste in El.”(Psalm 33; 8) ,,Gustati… ca bun este Domnul“, profetie evidenta din Vechiul Testament despre Trupul si Sangele Domnului ca mancare duhovniceasca, de folos sufletelor noastre.

,,Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema.”(Psalmul 115; 4) face referire in sens profetic la Sf. Euharistie.

Mana cu care s-au hranit evreii in pustie este preinchipuirea painii ceresti, a Domnului Iisus. Ea, de asemenea, este denumita „painea cereasca” (Psalmul 77; 24) (Iesire 16; 14): „IataEu voi ploua paine dincer”; „Parintii nostri au mancat manain pustie.”(Ioan 6; 31); „Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer. Cine manancadin painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu.” (Ioan 6; 51)

Aceste cuvinte cuprinse in cuvantarea rostitade Mantuitorul in Capernaum, vorbesc despre mana, pe care Hristos o pune, intr-o anumita masura, la acelasi nivel cu Sine insusi, ca Paine coborata din cer (Ioan 6; 32-33). Mana cea noua, adica Hristos ca paine, este superioara celei din Vechiul Testament, deoarece cei ce au mancat din aceea au murit (Ioan 6; 49), dar, daca va manca cineva din painea care se pogoara din cer, nu va muri (Ioan 6; 50).

Cuvantarea lui Hristos despre painea cereasca are un caracter clar euharistie. Hristos vorbeste despre mancarea Trupului Sau si despre consumarea Sangelui Sau ca despre o conditie esentiala pentru dobandirea vietii vesnice (Ioan 6; 53-54). Prin aceasta doreste sa se inteleagaca Se va jertfi pe Sine, dand Trupul Lui pentru viata lumii (Ioan 6; 51). Verbul „voi da” in cazul de fata, semnifica Jertfa adusa de Hristos - painea cereasca- si, prin urmare, se infatiseaza ca o preinchipuire a Euharistiei : „Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica” (Ioan 6; 54).

Din toate preinchipuirile care se refera la Sfanta Euharistie, Pastele iudaic are cea mai directa importanta de cunoastere. Intre Pastele iudaic si Euharistie - Pastele Noului Testament – exista o legatura ideologica-soteriologica si unele trasaturi caracteristice comune, inainte de toate, Pastele iudaic este o cina in amintirea unei izbaviri - izbavirea poporului din robia egipteana (Iesire 12;14). De asemenea, Cina Cea de Tainasi Euharistia sunt savarsite in amintirea izbavirii neamului omenesc prin Jertfa de Rascumparare a Domnului Iisus. Pastele iudaic se tine in amintirea iesirii poporului evreu din tara robiei, iar Cina Cea de Taina se face in amintirea iesirii, adica trecerii lui Hristos Domnul din aceasta lume (Ioan 13;1), precum si in amintirea trecerii la viata a neamului omenesc rascumparat prin Moartea lui Hristos.

Cina pascala este in esenta o masa de jertfa, la care se servea miel pascal. La Cina Cea de Taina Se ofera insusi Mielul lui Dumnezeu (Ioan l; 29) care a ridicat pacatul lumii (I Petru l; 20). El Se da pe Sine insusi ca hrana, sub forma de paine si vin .

Pastele iudaic este o masa a fagaduintei din Vechiul Testament si are legatura cu darea Legii pe muntele Sinai. Cina Cea de Taina este, de asemenea, o masa, dar a Noului Testament. „Hristos este Pastele cel Nou al nostru” (I Corimteni 5; 7). Dupa cum Vechiul Testament a fost pecetluit prin varsarea sangelui jertfit (Iesire 24; 6-8) asa si Cina Cea de Taina, cu Taina Euharistiei instituita- Pastele cel Nou -pecetluieste Legea cea noua in si prin Sangele Domnului Iisus (Matei 26,28,22; I Cor. 11; 25). O importanta instructiva, in ceea ce priveste Sfanta Euharistie, o au in general jertfele si sursele de jertfavechi-testamentare. Ele au inainte de toate un caracter de rascumparare; ele sunt mancare, inaintea Domnului; prin ele se intrain comuniune cu Dumnezeu. Prin Sfanta Euharistie se intra in comuniune cu Trupul si Sangele lui Hristos, cu insusi Hristos (Ioan 6; 56).

Cuvintele profetice ale proorocului Maleahi despre „jertfa curata”, universala, care se va aduce in vremurile viitoare, au legatura cu Sfanta Euharistie (Maleahi l; 11). Caracter preeuharistic au si trapezele si „paharul mantuirii” despre care se vorbe ste in psalmi (Psalmul 22; 5, 115; 4).

In ceea ce priveste vinul, acesta este Sangele lui Hristos. Vinul, datorita culorii sale rosii si a insusirii sale lichide, este simbolul cel mai adecvat al sangelui. Iacob, adormind intru Domnul, in caracterizarea pe care o face fiilor sai, respectiv in binecuvantarea pe care o da fiului sau Iuda, spune : „El (Iuda) isi va lega de vita asinul sau, de coarda manzul asinei sale. Spala-va in vin haina sa si in sange de strugure vesmantul sau” (Facere 49; 11) . Vinul contine, de asemenea, ideea euharistica si de Jertfa; aceasta aminteste de violenta moarte a Domnului, pentru ca, asa cum strugurele este calcat sau zdrobit pentru a se obtine vin, tot asa si Iisus Hristos a trebuit sa fie umilit, lovit si sa-si verse Sangele pe Cruce .

In iconomia mantuirii, jertfa are un rol fundamental, in Vechiul Testament, dupa Lege, toate se curateau cu sange, iar fara de sange nu i se da nimanui iertarea (Evrei 9; 22). Intre multiplele spalari rituale si jertfe de fiecare zi (Evrei 10, 11; 7, 27), Sfantul Apostol Pavel aminteste, in Epistola catre evrei, de marele sacrificiu anual, de ispasire (9, 7, 25). In fiecare zi arhiereul intra in Sfanta Sfintelor si aducea jertfa sangeroasa pentru sine si pentru pacatele poporului. Aceste jertfe sangeroase aveau numai o semnificatie exterioara si nu puteau curati constiintele (Evrei 10, 9, 3). Lipsa de eficacitate a acestor sacrificii se observadin faptul canu faceau altceva decat sareaminteasca pacatele,farasale stearga, insa. De aceea erau reinnoite continuu (Evrei 10; 1-4), asa cum erau reinnoite painile punerii inainte care aveau un profund caracter preeuharistic, ca jertfa nesangeroasa, insa fara a pierde calitatea de jertfa sfintita intrucat erau rezervate spre consumare numai preotilor, deci erau superioare celorlalte jertfe sangeroase din Vechiul Testament.

Iisus Hristos, cu ocazia inmultirii painilor, anticipand prin aceasta universalitatea euharisticaa darurilor din care toti oamenii trebuie sa se impartaseasca, citeaza cazul lui David care, intrand in templu, a luat painile punerii inainte, rezervate numai preotilor, si le-a impartit multimii care flamanzea (Marcu 2; 26). Nu intamplator Mantuitorul Hristos pune in legatura inmultirea painilor cu painile punerii inainte, El subliniind prin aceasta caracterul prefigurativ al lor.

Marturiile instituirii Tainei Sfintei Euharistii in Noul Testament sunt numeroase. Cuvantul „euharistie” e de origine greaca si vine de la verbul care inseamna „a multumi”, folosit de Mantuitorul Care, instituind aceasta Sfanta Taina, mai intai a multumit lui Dumnezeu si dupa aceea a binecuvantat painea pe care, frangand-o, a dat-o Sfintilor Apostoli zicand: „Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat zicand: Beti dintru acesta toti, caacesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsaspre iertarea pacatelor” (Matei 26; 26-28)

Sfanta Euharistie este numita Taina deoarece, asa cum se stie, acest termen este traducerea substantivului grecesc „misterion” care inseamna lucru tainuit, secret, ascuns, ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea, invatatura tainica, in scrierile tardive ale Vechiului Testament (Tobit, Iudit, Intelepciunea lui Solomon, Intelepciunea lui Iisus Sirah) si in Noul Testament termenul „misterion" (in ebraica- sod) se refera mai ales la planul lui Dumnezeu de mantuire a lumii (Romani 16; 25-26; I Cor. 2; 7-9). Planul dumnezeiesc de mantuire s-a realizat deplin in Iisus Hristos, Care este prin excelenta „Taina lui Dumnezeu –Tatal” (Coloseni 2; 2), „Taina cea ascunsa din veacuri si din neamuri” care „acum s-a aratat sfintilor sai” (Coloseni 1; 26) (Efeseni 3; 4-5). Apostolilor li s-a dat cunoasterea „Tainelor imparatiei lui Dumnezeu” (Marcu 4; 11) . Asadar, Sfintii Apostoli sunt marturii prezente la momentul instituirii si tot ei au fost cei dintai primitori ai ei si implinitori ai testamentului Mantuitorului: ,,Aceasta sao faceti spre pomenirea Mea.” (Luca 22; 19).

Sfanta impartasanie nu numai ca a fost asezata de Mantuitorul ca Taina, ci El a binevoit sa-i si pregateasca pe oameni pentru primirea ei. Astfel, Domnul, dupa ce a saturat in pustie, in chip minunat, cinci mii de oameni cu cinci paini si doi pesti, a tinut o cuvantare despre painea vietii si despre necesitatea absoluta a impartasirii de aceasta Taina, in folosul mantuirii: „Eu sunt painea vietii; cel ce crede in Mine are viata vesnica. Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta va fi viu in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu . Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi .” (Ioan 6, 35, 47, 51, 53-56). In aceste cuvinte, Mantuitorul exprima destul de clar trebuinta pentru oameni de a se impartasi cu Trupul si cu Sangele Sau, ca sa poata mosteni viata de veci.

Dupa cum spuneam, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a instituit Taina Euharistiei la Cina cea de Taina. ,,Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti,Ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.”(Matei 26; 26-28) ,, Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa.”(Marcu 14; 22-24)

,, Si luand paharul, multumind, a zis: Luati acesta si impartiti-l intre voi. Ca zic voua: Nu voi mai bea de acum din rodul vitei, pana ce nu va veni imparatia lui Dumnezeu. Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi.”(Luca 22; 17-20)

Rodul vitei (versetul 18) se preface in Sangele Domnului (versetul 20). Iar jertfa Sfintei Euharistii a fost poruncita Apostolilor ,,aceasta sa faceti spre pomenirea Mea.” – (Luca 22;19), iar apoi aceasta taina fiind savarsita de episcopi si de preoti, continuatorii misiunii Apostolilor. Pentru ca prefacerea are loc cu adevarat, Sfanta Euharistie nu e un simbol, ci o taina, punctul central al Sfintei Liturghii. Faptul ca toti Apostolii beau anume din paharul binecuvantat de Domnul, iar nu din alte pahare, e o dovada evidenta ca in acel pahar vinul s-a prefacut in Sangele Domnului cu adevarat.

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan zice: ,,Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica si pe care o va da voua Fiul Omului, caci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal. (…) Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca sa vedem si sa credem in Tine? Ce lucrezi? Parintii nostri au mancat mana in pustie, precum este scris: “Paine din cer le-a dat lor sa manance”. Deci Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Nu Moise v-a dat painea cea din cer; ci Tatal Meu va da din cer painea cea adevarata. Caci painea lui Dumnezeu este cea care se coboara din cer si care da viata lumii. Deci au zis catre El: Doamne, da-ne totdeauna painea aceasta. Si Iisus le-a zis: Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata. (…) Deci iudeii murmurau impotriva Lui, fiindca zisese: Eu sunt painea ce s-a coborat din cer. Si ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, si nu stim noi pe tatal Sau si pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborat din cer? Iisus a raspuns si le-a zis: Nu murmurati intre voi. (…)Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine are viata vesnica.

Eu sunt painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit. Painea care se coboara din cer este aceea din care, daca mananca cineva, nu moare. Eu sunt painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau intre ei, zicand: Cum poate Acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam? Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatal cel viu si Eu viez pentru Tatal, si cel ce Ma mananca pe Mine va trai prin Mine. Aceasta este painea care s-a pogorat din cer, nu precum au mancat parintii vostri mana si au murit. Cel ce mananca aceasta paine va trai in veac.”(Ioan 6; 27,30-35,41-43,47-58)

Hristos e Painea care S-a Coborat din cer si da viata lumii (Ioan 6; 33,48-58), iar versetul 53 ne arata clar ca impartasirea corecta a credinciosului se face si cu Sangele, nu doar cu Trupul Domnului. ,,Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu trupul lui Hristos?”(I Corinteni 10;16)

De aceea la Sfanta Euharistie i se mai spune Sfanta Impartasanie, caci ne impartasim din Trupul lui Hristos, care ni se da sub forma painii, vezi mai sus versetele din Ioan capitolul 6. Dupa frangerea painii (scoaterea partii numite Sfantul Agnet, marcata cu Is Hr Ni Ka, adica “Iisus Hristos Invinge”) se citeste rugaciunea (epicleza) pentru prefacerea acelei parti (Sf. Agnet) in Trupul Domnului. ,,Cand va adunati deci laolalta, nu se poate manca Cina Domnului;Caci, sezand la masa, fiecare se grabeste sa ia mancarea sa, incat unuia ii este foame, iar altul se imbata.”(I Corinteni 11; 20-21)

Apostolul Pavel mustra pe corintenii din biserica primara, ca nu aveau rabdare sa ia pe nemancate Sfanta Euharistie (Cina Domnului). ,, Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua: Ca Domnul Iisus, in noaptea in care a fost vandut, a luat paine, Si, multumind, a frant si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu care se frange pentru voi. Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul dupa Cina, zicand: Acest pahar este Legea cea noua intru sangele Meu. Aceasta sa faceti ori de cate ori veti bea, spre pomenirea Mea. Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand va veni. Astfel, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului. Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit.” (I Corinteni 11; 23-30)

Grav lucru, ne avertizeaza Apostolul Pavel, este a gusta Trupul si Sangele Domnului in batjocura, caci prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului are loc cu adevarat, deci, e obligatorie marturisirea pacatelor la duhovnic inainte, pentru cercetarea de sine (I Corinteni 11; 28), deci:,,Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului.” (Iacov 5;16)

,, Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul cel ceresc si partasi s-au facut Duhului Sfant, Si au gustat cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor, Cu neputinta este pentru ei, daca au cazut, sa se innoiasca iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura.”(Evrei 6; 4-6) Versetul 5 arata clar ca noi gustam Trupul lui Dumnezeu-Cuvantul, Trupul lui Hristos, cu adevarat:,,La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. (…) Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.” (Ioan 1; 1,14) ,,Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.”(I Ioan 1; 7),,Si ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturiei lor si nu si-au iubit sufletul lor, pana la moarte.”(Apocalipsa 12; 11) Sangele Mielului” este identificat aici cu Sfanta Euharistie.

Preot David Marian, parohia Nuntasi , Constanta

.

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

03 Martie 2014

Vizualizari: 1497

Voteaza:

Taina Sfintei Impartasanii in Sfanta Scriptura 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE