Teologia ortodoxa in Sfanta Taina a Maslului

Teologia ortodoxa in Sfanta Taina a Maslului Mareste imaginea.

PRELIMINARII

Suferinta este o realitate, bineinteles nedorita, o problema nerezolvata, de aceea este o problema si o taina, este o realitate, in primul rand o realitate nedorita, in sensul ca suferinta nu este conforma cu firea, este ceva adaugat, deviere de la ceea ce gandim noi ca este normal. Suferinta necajeste lumea noastra.

Ea ne afecteaza fizic, psihologic si emotional. Oricare ar fi manifestarea ei, suferinta prelungita poate sa distruga totul.

Pentru omul de astazi, suferinta inseamna o degradare, o durere fizica sau morala, ce nu impune niciun fel de explicatie spirituala. Dupa unii, suferinta este o intalnire cu pacatul si consetintele lui.

Suferinta este consecinta unui act care a contrazis sau a infruntat Fiinta. Ea este opozitie fata de Fiinta, care este funciar pozitiva la modul absolut. Aceasta opozitie este pacatul. Intr-adevar, toate religiile explica aparitia suferintei ca urmare a pacatului unei parti din creatura fata de Creator, iar religia crestina da explicatia cea mai limpede si mai convingatoare in acest sens. Prima manifestare negativa a apartinut unui spirit inalt de langa Fiinta Suprema, Lucifer, care i-a antrenat pe altii, iar ulterior si omul. Numai asa se explica aparitia si perpetuarea suferintei in existenta, ca actiune neintamplatoare ci voluntara si remediabila tot voluntar: „Vazandu-se (ingerul cel cazut) smuls din afinitatea pe care a avut-o in mod firesc cu Binele Suprem si observand ca acum aluneca spre rau in mod automat, dus oarecum de insasi greutatea sa pana la ultimul grad de decadere, iar puterea mintii, pe care i-a dat-o Creatorul spre conlucrare si partasie, a intrebuintat-o numai pentru nascocirea de noi rautati, acel inger a corupt pe om prin inselaciune, convingandu-l sa devina propriul sau asasin si sinucigas".

Astfel, suferinta devine urmare a pacatului, „plata pacatului este moartea” (Rom. 6, 23). Nu Dumnezeu este autorul suferintei omului, ci propria libertate intrebuintata in mod egoist, gresit. Omul, asfel a pacatuit si a adus raul in lume: bolile, chinurile, durerile si, peste toate, moartea.

Dumnezeu nu voieste suferinta, si aceasta se vede limpede din faptul ca nici n-a creat-o dintru inceput si nici n-a pus-o mai apoi in creatia Sa. E straina de cele menite omului si celorlalte fapturi prin planul dumnezeiesc, asa cum arata el de la facere pana la vesnicie.

Cu toate ca Taina Sfantului Maslu are in vedere trupul, in primul rand, harul lucreaza si asupra sufletului, fiindca lucrarea harului aupra sufletului se extinde si asupra trupului.

Taina Sfantului Maslu ocupa un loc deosebit in randul slujbelor ortodoxe. Este, poate, cea mai „smerita taina”, beneficiind de foarte putine studii si analize pana acum. Taina Sfantului Maslu aduce cu sine un caracter profund eshatologic, amintind de imparatia cerurilor, unde nu mai exista boli si suferinte. Bolnavul trebuie sa inteleaga clar faptul ca boala sa nu este un chin inutil, ci o poarta spre desavarsire. Participarea la aceasta slujba este oricand benefica si constituie din anumite puncte de vedere o necesitate intrinseca a vietii crestinilor. Denumirea de „Taina a trupului” i-a fost data de parintele Dumitru Staniloae, unul dintre cei mai profunzi talcuitori pe care ii putem lectura. Taina Sfantului Maslu vindeca suferinta celor bolnavi prin adancimea comuniunii lor cu Hristos si cu Biserica.

CAPITOLUL I
TEMEIURI SCRIPTURISTICE PRIVITOARE LA SFANTA TAINA A MASLULUI

a. Simboluri ale Tainei in Vechiul Testament
Boala reprezinta o situatie speciala in conditia umana si de aceea, dintotdeauna, ea a ocupat un loc special in conceptiile si practicile religioase. Sufletul esentialmente religios al poporului lui Israel, s-a indreptat catre Dumnezeu in boala, ca si celelalte situatii ale vietii. De aceea, rugaciunea si chiar ofranda unui sacrificiu ritual preced chemarea medicului; dar si acesta primeste de la Dumnezeu darul de a usura si de a salva.

Preocuparea pentru alinarea suferintelor trupesti si sufletesti, pentru vindecarea bolnavilor, din inspiratie divina si cu ajutor de la Dumnezeul izbavirilor erau prezente si in viata religioasa si sociala a poporului biblic, nu ca un aspect secundar, ci cu importanta destul de mare. Asa se explica faptul ca Tara Sfanta era vestita pentru „leacuri alinatoare” cu eficienta, uneori miraculoasa. Astfel se stie ca fratii lui Iosif inainte de a doua calatorie in Egipt, s-au sfatuit sa-i duca stapanitorului, despre care nu stiau ca este Iosif, din roadele pamantului: balsam, putina miere, tamaie, smirna, migdale si fistic (Facere 43, 11).

Boala este inteleasa ca o pedeapsa pentru pacatele comise. Stiind ca boala este consecinta pacatului, adoratorul lui Yahve se va recunoaste drept pacatos in fata Domnului (Psalmul 22, 5; 41, 5) si abia dupa aceasta va striga dupa ajutor si va cere tamaduire (Psalmul 39, 5). In aceasta incercare, omul descopera o relatie noua intre el si Acela care l-a lovit, dar care il sustine si il vindeca: Iov recunoaste intr-un final ca experienta sa este in fapt o revelatie si atunci nu se mai plange si nu mai pune intrebari: „Din spusele unora si altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut” (Iov 42, 5).

In Psalmii Vechiului Testament gasim exemple de rugaciuni ale bolnavilor care cer lui Dumnezeu sa-i vindece de boala. „Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele; Si sufletul meu s-a tulburat foarte, si Tu, Doamne, pana cand?” (Psalmul 6, 2-3), reprezinta un exemplu de cerere directa, exprimata in termeni patetici, a vindecarii trupesti si sufletesti, Domnul fiind Unicul Care sa-i poata oferi bolnavului vindecarea. De remarcat este faptul ca bolnavul se situeaza in fata lui Dumnezeu, dar si in fata comunitatii credinciosilor, in acelasi timp (Psalmul 30). Mai mult, rugaciunea si lauda bolnavului sunt inaltate la Domnul pentru ca se pare ca a existat o slujba prin care comunitatea, prin preotii ei, se ingrijea de bolnavi si privea incercarea lor sau vindecarea acestora ca apartinand intregii comunitati.

La fel ca si in Noul Legamat, Dumnezeu nu a randuit vindecarea independent de credinta in El. Astfel puteri vindecatoare au avut unii prooroci, care chiar au inviat morti. Mentionam pe profetul Ilie, despre care se istoriseste in III Regi 17, 19-24 cum a inviat pe fiul femeii din Sarepta Sidonului, la care era gazduit, prin rugaciune si prin suflarea de trei ori peste copil, descoperind prin aceasta taina Sfintei Treimi si totodata aratand, numarul trei, despre care spune Sfantul Simeon al Tesalonicului: Unde sunt preoti putini cheama numai trei, pe care si Ilie l-a inchipuit, cand a inviat pe fiul cel mort al celei din Sarepta.

Si despre urmasul sau in slujba de proroc, Elisei se spune cu a inviat pe fiul unei samarinence (IV Regi 4, 31-37), ca a vindecat pe Neeman sirianul despre care se vorbeste in capitolul V al aceleasi carti. Tot despre el se spune ca a mai facut si alte minuni, intre care se remarca invierea unui mort, doar prin atingerea de trupul sau mort (IV Regi 13, 20-21).

Daca pana acum am vazut ca Dumnezeu a randuit vindecarea prin anumite persoane afierosite Lui, ceea ce se intampla in zilele noastre prin preotii si episcopii ortodocsi, in cele ce urmeaza vom descoperi un alt element important, care constituie o parte vazuta a Tainei si anume untdelemnul. Astfel in timpul lui Moise, cand evreii au mers prin pustie timp de trei zile fara sa aiba apa, cand au ajuns la Mara si au gasit apa amara. Atunci la rugaciunea lui Moise, Dumnezeu i-a aratat un lemn pe care sa-l arunce in ea pentru a se indulci. Precum atunci a fost lemnul ca parte vazuta a tainicei minunii care s-a facut, astfel astazi avem untdelemnul, partea materiala a Tainei minunate a Sfantului Maslu.

Un alt aspect, care de fapt este cel mai important in aceasta taina, este rugaciunea credintei, ori tocmai despre aceasta se vorbeste in multe locuri ale Sfintei Scripturi si mai ales in Psalmii lui David si in cartile profetilor. Aceasta rugaciune este puternica si deosebit de adanca. Este multa si cuprinzatoare in cultul Bisericii, in zilele noastre. Chiar si numai la Psaltirie, daca ne referim la ea, este aproape in intregime strigatul din adanc al omului credincios catre Dumnezeu pentru ajutor in necazuri si in nevoi, pentru aparari in primejdii si pentru vindecare in suferinte si in boli sufletesti si trupesti.

Aceste exemple ne arata felul in care se vedea in Vechiul Testament relatia dintre poporul ales si Dumnezeu, care implineste toate cererile cele bune ale oamenilor credinciosi. Observam astfel ca atat timp cat si in Vechiul Testament a existat boala, a existat si dorinta vindecarii ei si ca in aceasta manifestare se intrezaresc cele mai importante elemente constitutive ale Sfintei Taine a Maslului, ca unele persoane alese prin care se realizeaza tamaduirea, prezenta unor elemente materiale care mijlocesc vindecarea si nu in ultimul rand rugaciunea credintei, ca manifestare a relatiei cu Dumnezeu si incredere in puterea vindecatoare a Lui.

b. Sfantul Maslu in Noul Testament
Intrebat despre procesul imbolnavirii si al insanatosirii unora dintre cei veniti la El sa-i vindece, Iisus raspunde ca boala se datoreaza fie pacatelor proprii, fie celor ale parintilor. Iar El, Cel venit sa vindece omenirea de pacat, este singurul capabil sa dea si vindecarea si iertarea pacatelor. Episodul slabanogului din Capernaum este o ilustrare elocventa a rolului si misiunii Sale, pe care Iisus le proclama in fata carturarilor: "Sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele"; dupa care, ca o consecinta a faptului ca i-a iertat pacatele, se adreseaza slabanogului spunandu-i: "Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta", ceea ce ne arata Evanghelia, ca se si petrece (Matei 9, 2-6; Marcu 2, 3-12).

Despre grija pe care ne-o poarta Dumnezeu, ne-a incredintat Mantuitorul prin toata activitatea Sa. El a venit pentru cei pacatosi, pentru a cauta oaia cea ratacita si drahma cea pierduta, intr-un cuvant, a venit pentru cei ce au nevoie de vindecare. Acest lucru il intelegem foarte bine daca cercetam paginile Sfintelor Evanghelii si tot aici vedem si faptul ca Sfintii Sai ucenici au fost indemnati tot la aceasta.

Chiar la inceputul activitatii Sale, ne arata Sfanta Evanghelie de la Marcu, ca Mantuitorul „si-a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita sa propovaduiasca si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii” (Matei 3, 14-15). Apoi se spune ca Domnul Iisus Hristos „a chemat la Sine pe cei doisprezece si a inceput sa-i trimita doi cate doi si le-a dat putere asupra duhurilor necurate” (Matei 6, 7). Apostolii, „scoteau muti demoni si-i ungeau cu untdelemn pe multi si-i vindecau” (Matei 6, 13). In darul acesta dat apostolilor de a vindeca bolnavi si a alina suferintele trebuie sa vedem insasi instituirea Tainei Sfantului Maslu de catre Hristos.

Ungerea cu untdelemn a bolnavilor era, pe vremea Domnului, cunoscuta si practicata atat de pagani, cat si de iudei. Untdelemnul era considerat ca un foarte bun medicament pentru trup. „Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor” (Matei 9, 35). In alt loc se spun despre Mantuitorul, urmatoarele: „si cunoscandu-L oamenii, au adus la El pe toti bolnavii. Si-L rugau ca numai sa se atinga de poala hainei Lui; si cati se atingeau se vindecau” (Matei 14, 35-36). Din aceste precizari se vede ca Mantuitorul a avut o bogata activitate de vindecare a celor bolnavi si aflam din relatarile Sfintelor Evanghelii ca unii il cautau doar pentru aceasta.

Aceasta activitate vindecatoare, extrem de frecvent petrecuta in randurile multimilor, care insoteau pe Iisus, este prezentata in Evanghelie ca facand parte din opera mesianica a lui Hristos. Chiar de la inceputul activitatii Sale, ne arata Sfantul Evanghelist Marcu, Mantuitorul "Si-a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita sa propovaduiasca si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii" (cap. 3, 14-15).

Precum am vazut din cele de mai sus, desi avem multe temeiuri nou-testamentare, totusi textul cel mai important, care se refera la Taina Sfantului Maslu se gaseste in Epistola Sfantului Iacov capitolul V, in care se spune: „Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului (Versetul 14). Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui” (Versetul 15). In primul verset avem toate elementele constitutive ale Maslului, si anume: preotii, rugaciunea si untdelemnul, iar in cel de-al doilea avem consecintele acestuia.

Important pentru reconstituirea atmosferei este si versetul urmator: "marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (v. 16). In aceste versete Sfantul Iacov enunta practica Maslului, a ungerii spre vindecare cu acel undelemn de masline care a fost sfintit prin rugaciunea preotilor si a membrilor prezenti ai comunitatii locale in care se afla bolnavul. Ca apostol, si inca unul din cei apropiati ai Domnului, Sfantul Iacov transmisese si el predania catre cei pe care ii pastorise si sfintise in Taina preotiei, asa cum el insusi, intre ceilalti apostoli, fusese trimis sa "tamaduiasca pe neputinciosi, sa invie pe cei morti, sa curateasca pe cei leprosi, sa scoata demonii" din cei cuprinsi de duhul rautatii (Matei 10, 8).

Chiar daca nu este enuntat ca o definitie, Maslul are in versetele epistolei lui Iacob toate elementele constitutive ale Tainei: apelarea la preoti, care sa se roage pentru bolnavi, ungerea cu untdelemn sfintit in "numele Domnului", iertarea pacatelor celui bolnav, iar versetul 16, urmator, adauga elementul marturisirii, ca un act adiacent in vederea "curatirii" si pune accentul pe rugaciunea staruitoare a celor prezenti, "a dreptului", pe langa cea a preotilor.

Versetele 14-16 din epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov reprezinta pentru noi confirmarea categorica a practicarii Maslului in primele societati crestine, asa cum o vedem notata fugitiv si in Evanghelii. Ulterior, frecventa acestei practici tamaduitoare, cu caracter de Taina, este atestata de un numar impresionant de Sfinti Parinti si scriitori bisericesti, din primele trei-patru secole crestine. O confirmare a vechimii Maslului si a prezentei lui intre Tainele sfintitoare ale crestinilor este si faptul ca Bisericile nestoriene si monofizite, care s-au despartit inca din secolul V de Biserica Ortodoxa, pastreaza pana in prezent si Sfantul Maslu in randuiala celorlalte Taine.

CAPITOLUL II
CONSIDERATII PRIVITOARE LA SAVARSITORII TAINEI

La Taina Sfantului Maslu invatam asa precum ni s-a pastrat in Sfanta Traditie, de catre Sfintii de Dumnezeu purtatori ca: „obiceiul Bisericii a randuit a chema sapte preoti. …Unde sunt putini preoti cheama numai trei, si aceasta nu este afara de buna cuviinta” . Trebuie sa spunem apoi ca: „pentru cazuri cu totul extreme unii teologi admit si efectuarea Maslului de numai un preot, dupa cum afirma Mitrofan Critopulos. Dar acest pogoramant cu totul accidental nu trebuie sa se extinda, caci practicarea mai larga ar saraci aceasta Taina de ceea ce constituie una dintre caracteristicile ei comunitare” . Acest punct de vedere reprezinta parerea majoritatii teologilor, dar trebuie mentionata si existenta unui curent care sustine posibilitatea savarsirii Tainei Sfantului Maslu, doar de catre un preot.

Temeiul scripturistic care respinge savarsirea Tainei Maslului de catre un singur preot se gaseste in epistola Sfantului Apostol Iacov, capitolul 5, versetul 14 unde se spune: „este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii” si nu preotul Bisericii, aratand pluralitatea slujitorilor care trebuie sa savarseasca aceasta Taina. Prin acest verset nu se reglementeaza in nici un fel numarul slujitorilor. Acest numar care a fost reglementat la cifra de sapte nu este de loc intamplator, ci el: „s-a luat dupa numarul celor sapte Daruri ale Duhului, despre care scrie Isaia, sau pentru cei sapte preoti ai legii celei vechi, care au trambitat imprejurul Ierihonului, de au surpat zidurile cu dumnezeiasca porunca – ca si acestia sa surpe inaltarile pacatului. Sau: fiind sufletul ca si mort, rugandu-se preotii asemenea de sapte ori, sa-l invieze dupa cum a facut Proorocul Elisei copilului Sunamitencei aceleia, plangand si de sapte ori rugandu-se, sau ca si Ilie, care de sapte ori rugandu-se, a deschis cerul care era inchis cu pacatele si la facut a cobori ploaia” . Iar altii spun ca numarul sapte ar fi in legatura cu „sapte peceti si ingeri in Apocalipsa, sapte virtuti” .

Spunem apoi ca cifra sapte este prezenta in cadrul slujbei Sfantului Maslu si prin cele „sapte pericope din Apostol, sapte pericope evanghelice, sapte rugaciuni deosebite pentru vindecarea bolnavului si citirea de sapte ori a rugaciunii de binecuvantare a untdelemnului” . Am vazut ca randuiala pe care ne-o pune inainte Sfanta Traditie cu sapte slujitori este cea mai bine pusa in relief. Sfantul Simeon al Tesalonicului, care spune dupa cum am citat mai sus ca in cazul cand sunt mai putini preoti, pot fi chemati si doar trei. Tot el spune despre numarul trei ca prin el ,,mai intai se intelege puterea Tremii si al doilea chiar Ilie vrand sa arate inchipuirea Treimii cand a inviat pe fiul cel mort al celei din Sarepta, s-a rugat de trei ori si de trei ori a cazut peste dansul” .

Trebuie sa intelegem ca puterea unui singur preot este indestulatoare pentru savarsirea acestei Taine, daca la cea a Sfintei Impartasanii care se realizeaza in cadrul Sfintei Liturghii este de ajuns un preot. Mentionam faptul ca randuiala savarsirii Sfantului Maslu nu doar de catre un singur preot, ci de catre sapte sau trei privesc latura invataturii ortodoxe, potrivit careia atunci cand un madular este bolnav, toate madularele sufera impreuna cu el. Asadar nu este firesc ca daca la toate slujbele sunt pomeniti cei bolnavi, cei in calatorie si toti ceilalti, fiecare cu nevoia sa proprie, atunci cand se face Sfantul Maslu sa fie doar un singur preot. Pluralitatea slujitorilor reprezinta universalitatea si tot odata unitatea Bisericii. In acest sens Sfantul Simeon al Tesalonicului spune: „n-avem trebuinta de a cerceta asupra numarului; dar cu toate ca nu scrie trebuie a pazi asezamantul credintei, adica sa fie sapte dupa obiceiul cel dintai, iar de nevoie mai putini, adica trei si toate cate sunt randuite a se zice sa se zica, caci toate cele de la Parinti sunt ale Duhului. Numai un preot insa sa nu faca Maslu”.

Un alt aspect pe care trebuie sa nu-l uitam aici este cel al prezentei la savarsirea Tainei a familiei, rudelor apropiate si a cat mai multor cunoscuti care sa se roage impreuna cu preotii pentru cel bolnav. Spunem aceasta mai ales tinand cont de faptul cel suferind nu se poate nici ruga la fel ca atunci cand este sanatos. Comuniunea mai multor slujitori si a mai multor apropiati arata legatura de dragoste care face ca milostivirea lui Dumnezeu sa se pogoare mai usor asupra celui bolnav spre ai randui cele de folos.

Nu trecem cu vederea faptul ca Dumnezeu ar putea lucra si fara de ajutorul oamenilor, dar il doreste si pe acesta, dandu-i astfel posibilitatea omului de a si manifesta libertatea intr-un mod pozitiv.

Ar trebui spus mai pe larg despre ceea ce am amintit doar in treacat, si anume despre existenta, in Biserica Ortodoxa a unui curent de opinie care sustine posibilitatea savarsirii Sfantului Maslu si doar de catre un preot. Parintele Teognost, autorul unei carti intitulate Sfanta Taina a Maslului, spune in lucrarea sa: „in caz de mare nevoie si in lipsa de mai multi preoti, Maslul, poate fi savarsit si de catre un singur preot.” Tot el aduce argumente, incercand sa arate subrezimea ideii potrivit careia trebuie ca mai multi slujitori pentru savarsirea Tainei Sfantului Maslu. In realizarea a ceea ce am spus mai inainte se serveste chiar de citatul de la Sfantul Apostol Iacov in care se spune ca cei bolnavi sa cheme preotii Bisericii. Parintele Teognost spune insa ca „pluralul de la preoti nu este un imperativ si ca mai sunt si alte cazuri in Sfanta Scriptura cand este folosit pluralul, dar nu era nevoie de el. Un astfel de exemplu este acela cand Mantuitorul vindeca pe cei zece leprosi si le zice: „Duceti-va si va aratati preotilor”(Luca 17,14), cu toate ca dupa Legea mozaica era de ajuns sa te arati si numai uni preot. De aceea cele spuse de Sfantul Iacov se pot intelege si in sensul ca bolnavul sa cheme pe unul din preotii Bisericii, adica preotia Bisericii” .

Remarcam pozitia luata de cei care admit savarsirea Tainei Sfantului Maslu si de catre un singur preot, in sensul in care ei nu se afirma impotriva practicii largi, de savarsire a Tainei doar in sobor. Putem intui faptul ca ei prefera in locul nesavarsirii ei, din lipsa mai multor slujitori, varianta de maxima urgenta, concretizata in savarsirea Tainei doar de catre un preot. Spunem ca aceasta practica, ca o ultima solutie, poate fi foarte benefica mai ales atunci cand bolnavul nici nu o poate cere el, ci se savarseste la rugamintea familiei si riscul unei amanari pana la gasirea a inca cativa slujitori poate fi fatala. Mentionam aici ca nu imbratisam punctul de vedere al Bisericii Catolice, potrivit careia Sfanta Taina a Maslului este merinde pentru viata de veci, administrandu-se ca o ungere mai de pe urma a celui ce se afla pe patul de moarte. Nu trebuie sa cadem insa nici in cealalta extrema, spunand ca celor care se afla pe patul de moarte nu mai are rost sa le administram aceasta Sfanta Taina.

Invatatura ortodoxa despre Sfantul Maslu spune ca vindecarea nu este o urmare imperativa a slujbei, dar se spune si faptul ca unul din foloasele ei, este constituit intr-un ajutor pentru cei care nu se mai scoala din aceea boala, in urma ei survenind moartea trupului. In acest ultim caz, Taina Maslului are ca efect intarirea sufletului si pregatirea lui pentru trecerea in vesnicie si raspuns bun la infricosata judecata a lui Hristos.

CAPITOLUL III
ROLUL SFINTEI TAINE A MASLULUI IN VINDECAREA SUFERINTELOR

Taina Sfantului Maslu este numita de parintele Dumitru Staniloae, "Taina trupului", pentru ca scopul ei contine o extraordinara centralitate a trupului uman. Vindecarea celui bolnav si ridicarea din patul durerii pare a avea o preeminenta asupra vindecarii sale sufletesti. Aceasta nu este, insa, neglijata. Bolnavului care beneficiaza de aceasta Sfanta Taina i se recomanda intotdeauna sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, pentru ca taina nu actioneaza intr-un mod magic. Nu este suficient sa participi la Taina Sfantului Maslu pentru a te vindeca, trebuie ca aceasta vindecare trupeasca sa coincida cu apropierea mai stransa de Biserica si celelalte Sfinte Taine. Vindecarea trupeasca nu este garantata. In dese randuri, bolnavul capata mai mult o pace sufleteasca si o dorinta mai mare de a-si duce propria cruce.

Ceea ce este frapant legat de vindecarea sufleteasca este faptul ca Taina Sfantului Maslu sterge pacatele pe care nu le-am marturisit. Insa nu cele pe care nu le-am marturisit pentru ca nu am vrut, ci acelea de care am uitat definitiv. Pacatele marunte, cotidiene, nu pot fi retinute toate si marturisite. Sfantul Maslu sterge acele pete mici, aparent insignifiante, pe care noi, din nestiinta sau uitare, nu le-am observat. Acest lucru este intarit de parintele Dumitru Staniloae: Spovedania anterioara Maslului a adus bolnavului iertare de pacatele marturisite, dar el n-a avut timp sa topeasca, prin conlucrare cu harul redobandit, slabiciunile pacatoase, hranite printr-o obisnuinta indelungata cu pacatul, slabiciuni care explica adeseori si boala trupului. Sau, poate, bolnavul nu a putut descrie in mod corespunzator aceste slabiciuni, care se pierd adeseori in ceata indefinitului. De asemenea, Taina ofera o putere sporita impotriva patimilor care au pus stapanire asupra sufletului celui bolnav. Boala fizica este, in dese randuri, doar o consecinta a patimilor sufletesti.

Bolile nu ne sunt date ca pedepse trupesti aspre pentru pacatele noastre. Uneori, ele reprezinta singurele cai prin care Dumnezeu poate vorbi celui bolnav. Cu toate ca boala survine fara vreun motiv fizic sau afectiv clar, ea are intotdeauna un sens. Iar sensul ei cel mai acut este acela de a trezi constiinta persoanei afectate. Taina Sfantului Maslu aduce cu sine un caracter profund eshatologic, amintind de imparatia cerurilor, unde nu mai exista boli si suferinte. Bolnavul trebuie sa inteleaga clar faptul ca boala sa nu este un chin inutil, ci o poarta spre desavarsire. Uneori este greu sa ii faci pe oameni sa inteleaga acest lucru. Ceea ce aduce Taina Sfantului Maslu este un sens, o directie calauzitoare pentru cel aflat in suferinta. Durerile inutile de mai inainte sunt convertite: bolnavul sufera pentru propria desavarsire, ignorata poate anterior.

Taina Sfantului Maslu este lucrarea sfanta savarsita in numele Sfintei Treimi, de catre preotii Bisericii, prin care se impartaseste credinciosului bolnav harul nevazut al tamaduirii sau usurarii suferintelor trupesti, intarirea sufleteasca, iertarea pacatelor.

Taina Sfantului Maslu este un test al iubirii si regasirii. Bolnavul era pierdut si a inviat, mort si s-a aflat, asa cum se spune despre fiul risipitor. De aceea, Maslul arata Biserica drept Trup al lui Hristos, intr-o manifestare practica, clara. Bolnavul este readus in mijlocul celor de care patimile l-au despartit. Patimile separa, dar boala uneste. Boala se face purtatoare a unui sens extraordinar, vindecand omul de povara egoismului si a singuratatii. Bineinteles, trebuie sa constientizam ca Taina Sfantului Maslu nu este o practica magica. Vindecarea omului, fie trupeasca sau sufleteasca, depinde esential de doua lucruri: voia lui Dumnezeu si voia celui bolnav. Daca Dumnezeu vrea sa il vindece, lucrul acesta se va intampla, dar nu se va petrece niciodata fara credinta puternica a bolnavului si dorinta de a-L sluji ca un crestin adevarat pe Dumnezeu.

CAPITOLUL IV
VINDECAREA TRUPEASCA SI SUFLETEASCA PRIN SFANTA TAINA A MASLULUI

Maslul este Taina in care cel bolnav, prin ungerea cu untdelemn sfintit si invocarea harului Sfantului Duh de catre preoti, recapata sanatatea si integritatea firii sale odata cu tamaduirea trupului si iertarea pacatelor.

Taina implineste un dublu rol, lucrand asupra sufletului cat si a trupului, iar acest lucru se poate observa din insasi continutul rugaciunilor care o alcatuiesc. In aceste rugaciuni se implora atat tamaduirea trupului de slabiciunile si neputintele ce l-au cuprins cat si eliberarea sufletului din patimi si iertarea pacatelor, exemplu: „Insuti, Preabunule Imparate, asculta rugaciunea mea in ceasul acesta si in aceasta sfanta zi si in toata vremea si locul si ia aminte la glasul rugaciunii mele si daruieste tamaduire robului tau care este in neputinta sufletului si a trupului, dandu-i slobozire de pacate si iertare greselilor celor de voie si celor fara de voie, tamaduindu-i lui ranile cele netamaduite si toata boala si toata neputinta. Daruieste-i lui tamaduire sufleteasca, Cel ce te-ai atins de soacra lui Petru si au lasat-o pe dansa frigurile si s-a sculat si a slujit Tie. Insuti, Stapane, si robului Tau acesta, da-i tamaduire de toata boala cea vatamatoare…, ca Tu esti nadejdea celor fara de nadejde si odihna celor istoviti si impovarati cu faradelegi, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput, al Tau Parinte si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururi si in vecii vecilor” (Rugaciunea a cincea din Randuiala slujbei Sfantului Maslu).

Insistenta cu care se cere, cu mult mai mult decat in Taina Pocaintei, tamaduirea bolnavului de patimile sufletesti odata cu tamaduirea sufletului, ne da sa intelegem ca mai ales la aceste radacini ale pacatelor se refera Taina Maslului, caci la aceasta faza progresata a slabiciunilor pacatoase ale omului, provenita din nesocotirea Tainei Pocaintei si a conlucrarii sale cu harul Botezului si al Mirungerii, se reduce de fapt pacatosenia. Spovedania anterioara Maslului a adus bolnavului iertare de pacatele marturisite, dar el n-a avut timp sa topeasca, prin conlucrarea cu harul redobandit, slabiciunile pacatoase, hranite printr-o obisnuinta indelungata cu pacatul, slabiciuni care explica adeseori si boala trupului. Sau, poate, bolnavul n-a putut descrie in mod corespunzator aceste slabiciuni, care se pierd adeseori in ceata indefinitului.

Pe langa aceea, pe cat de imposibil este sa se separe intre trup si suflet, tot pe atat de imposibil este sa se separe intre omul total si influenta fenomenelor vazute si a fortelor rele nevazute asupra lui. Eliberarea de influentele vazute se face si prin intarirea simturilor trupului cu harul Sfantului Duh, a carui introducere in ele se face prin ungerea cu untdelemnul sfintit. Prin aceasta simturile sunt curatate, sfintite, intarite in ele insesi impotriva ispitelor ce vin de la lucrurile din afara si de la fortele rele nevazute prin mijlocirea lor.

Astfel, in rugaciunile Maslului in care se cer deodata tamaduirea trupului, iertarea de pacate si tamaduirea de patimi, eliberarea simturilor de influentele rele si alungarea vrajmasului, toate acestea se cer pentru ca bolnavul, devenit sanatos trupeste si sufleteste, sa poata trai o viata curata, inchinata slujirii lui Dumnezeu. Aceasta arata ca Taina Maslului nu e pentru moarte ca in Catolicism, ci pentru o viata intru sanatate si curatie. Iar daca vindecare trupeasca nu este totdeauna evidenta, aceasta se datoreaza putinatatii credintei sau faptului ca insanatosirea nu i-ar aduce bolnavului niciun folos pentru mantuire, ea fiind in acest caz un remediu si un mijloc de ispasire a pacatelor prin suferinta si rabdare.

In Sfanta Taina a Maslului, vindecarea trupeasca este de dorit, si este ceruta de mai multe ori in cadrul acestei slujbe. In acelasi timp, Sfantul Maslu nu intentioneaza sa inlocuiasca ingrijirile medicale specializate, si Biserica este constienta de faptul ca Dumnezeu lucreaza si prin specialistii din domeniul medical, ca Dumnezeu a inzestrat oamenii cu inteligenta si abilitatea de a dezvolta arta vindecarii. Aceasta se poate vedea din faptul ca Dumnezeu a zidit lumea, ca ne-a dat suflare de viata si ca El este izvorul ultim al tuturor vindecarilor.

Alegerea pericopelor din Apostol, ca si a pericopelor evanghelice si a rugaciunilor subliniaza scopul in care Mantuitorul a lasat aceasta Taina si pe care Biserica l-a preluat, rasfirand undele de mila ale lui Dumnezeu asupra celor in suferinta. Astfel, daca prima pericopa, cea din epistola Sfantului Iacov, este cea care indica insusi temeiul scripturistic al Maslului (5, 10-16), celelalte pasaje apostolice sunt ale Sfantului Pavel (Romani 15,1-7; I Cor. 12, 27-31; 13,1-8; II Cor. 6, 16-18; 7,1; II Cor. 1, 1-8; Gal. 5, 22-26; 6, 1-2; I Tes. 5, 14-23), toate vorbesc despre grija comunitatii pentru unul din membrii ei, amintind obligatia de a ne purta „sarcinile unii altora”, de „a sprijini pe cei neputinciosi”, repetandu-se datoria iubirii „care toate le rabda” si care ramane in veac, ingloband toate virtutile cunoscute.

Dupa fiecare „apostol” se citeste cate o pericopa evanghelica, in ordinea: Luca 10, 25-37, si Luca 19, 1-10; apoi, din Evanghelia dupa Matei: 10, 1, 5-8; 25, 1-13; 20, 21-28 si ultima, 9, 9-13; pericope in care, pe langa vindecarile minunate daruite de Mantuitorul, se rostesc si cuvintele de imbarbatare si nadejde pe care El le adauga: „caci nu am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta” sau exemple de ajutorare cu pilda samarineanului, in care se indica si simbolul tamaduirii prin „ungerea ranilor”, cum si parabola celor zece fecioare, in care functia untdelemnului apare ca si pastrarea luminii.

Toate aceste lecturi care creeaza atmosfera de bunavointa cereasca, de indurare si dragoste de sus si de la frati sunt legate intre ele de rugaciunile rostite de preot, cerand Doctorul trupului si al sufletelor noastre sa mantuiasca de boala si pacate pe cei pomeniti, sfintind si untdelemnul cu care acestia se vor unge. Se cere, pe langa ajutorul Mantuitorului si pe cel al Maicii Domnului, si al celor dintre sfinti care sunt cunoscuti pentru generozitate si deosebite vindecari, ca sfintii Nicolae, Dimitrie, Pantelimon, Cosma si Damian.

In rugaciunea a doua, cum si in cantarile care insotesc ungerea cu untdelemnul sfintit, Biserica a adaugat si cereri de inlaturare a puterilor raului, care, daca nu sunt cauza bolii respective, se folosesc oricum de starea de slabiciune a omului in aceasta situatie, pentru a-i spori suferinta. Asa de pilda, in cantarea a patra se spune: „Insemnand acum pe robii Tai cu bucuria pecetii Tale, fa, Stapane, si simturilor lor intrare de netrecut si de necuprins pentru toate puterile cele potrivnice”; iar cantarea a sasea continua: „Demonii cei cumpliti sa nu se atinga de acesta ce-si insemneaza simturile cu ungere dumnezeiasca, Mantuitorule…”. Cantarea a opta aminteste celor de fata: „…Sabie impotriva diavolilor este pecetea Ta, Mantuitorule”… incheindu-se cu cererea adresata in cantarea a noua catre Mantuitorul: si „izbaveste de chinuri si de dureri si apara de sagetile celui viclean pe robii Tai”. In acelasi timp, molitfele Maslului, fac neincetat aluzie la legatura dintre pacat si suferinta. Ele pun accentul in primul rand pe iertarea pacatelor, pe tamaduirea sufleteasca a bolnavului, cea trupeasca aparand ca o urmare fireasca a acesteia. Ele mai scot in evidenta puterea cea mare a lui Dumnezeu „Care ridica de la pamant pe cel sarac si din gunoi inalta pe cel lipsit”, bunatatea Lui fara de margini, indurarea si dragostea Lui de oameni.

„Untdelemnul sfintit de la Sfantul Maslu lumineaza si sfinteste sufletele si trupurile , vindeca ranile, alunga bolile, curateste noroiul pacatului si are puterea de a da mila si bunatatea lui Dumnezeu”, pentru ca „este dumnezeiesc, sfant, plin de dumnezeiescul dar al Duhului Sfant, ca si apa Botezului, care desi e apa, este plina de Duh, curateste sufletele, innoieste pe om si-l face fiu al lui Dumnezeu si fara de pacat”.

Taina Maslului se da oricarui bolnav in vederea vindecarii, in orice caz de suferinta si la orice varsta: „Parinte Sfinte, doctorul sufletelor si al trupurilor, Care ai trimis pe Unul-Nascut Fiul Tau, Domnul nostru Iisus Hristos, sa vindece toata boala si sa rascumpere din moarte, tamaduieste pe robul tau acesta de neputinta trupeasca si sufleteasca ce l-a cuprins si-l fa sa vieze prin harul Hristosului Tau… Ca Tu esti izvorul tamaduirilor, Dumnezeule”. In traditia orientala, ea nu este o pregatire pentru moarte („extrema unctio”) si nici nu se da o singura data in ultimele clipe ale vietii („in articolo mortis”), fara speranta tamaduirii. Suferinta fizica trebuie sa fie vindecata prin tratament medical, dar cand articulatia dintre trup si suflet este atinsa, atunci numai un act de „ungere dumnezeiasca”, in chip tainic, poate sa refaca aceasta rana. Chiar daca deplinatatea fizica nu este restabilita prin lucrarea Tainei Maslului, incheietura care tine omul in existenta vesnica este intarita cu harul lui Dumnezeu. De aceea, Taina Maslului constituie unul din „semnele” anticipate ale invierii trupului si ale Imparatiei lui Dumnezeu, credinciosul avand in simturile sale trupesti si sufletesti, inca din aceasta viata, o pregustare a restaurarii si nemuririi viitoare. Trupul uman este trupul asumat de Fiul lui Dumnezeu, de aceea el se va impartasi de aceeasi stare in cele din urma. In acest sens, Maslul este Taina sperantei in fagaduintele imparatiei lui Dumnezeu. Ea arata indeosebi valoarea trupului, destinat sa fie proslavit prin participarea dupa har la trupul indumnezeit al lui Hristos.

CONCLUZII
Prin Tainele sale, Biserica ofera harul cel dumnezeiesc celor ce cu credinta curata doresc mantuirea si cu atat mai mult, celor ce au cazut in suferinta din cauza pacatelor stiute si nestiute, care au ranit sufletul si se manifesta prin boli asupra trupului. Caci suferinta trupeasca este si rezultatul nemijlocit al multor si grele pacate. Si daca un madular este bolnav, toate madularele sunt in suferinta (Matei 6, 22-23; I Corinteni 12, 26).

Taina Maslului este lucrarea sfanta savarsita in numele Sfintei Treimi, de catre preotii Bisericii, prin care se impartaseste credinciosului bolnav harul nevazut al tamaduirii sau usurarii suferintelor trupesti, intarirea sufleteasca, recastigarea nadejdii, iertarea pacatelor. Partea vazuta consta din ungerea cu untdelemn sfintit, dupa ce s-a invocat prin rugaciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfantului Duh asupra celui bolnav. Scopul imediat al Tainei este iertarea pacatelor si alinarea suferintelor bolnavului, pricinuite de pacate. „De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau” (Ioan 5, 14). Si chiar daca bolnavul decedeaza, efectul Tainei va fi asupra sufletului, care n-a cazut in deznadejde, si aducand usurare in clipa mortii vor fi linistiti apropiatii bolnavului, iar la Judecata de Apoi fiecare isi va lua plata dupa faptele sale (Matei 25, 37-40).

In Taina Sfantului Maslu, Biserica, al carei cap este Mantuitorul Hristos, ingrijeste si tamaduieste trupeste si sufleteste pe cei pe care ii are in grija. Taina Sfantului Maslu este o forma speciala de rugaciune pentru tamaduirea credinciosilor ei, activitatea ei avand drept scop vindecarea omului de pacate si unirea cu Sfanta Treime prin Iisus Hristos. Taina Maslului este o marturie concreta a realitatii pacatului si a efectelor negative in toate planurile vietii omului si a faptului ca omul nu se poate tamadui de ranile pacatelor si ale patimilor decat cu sprijinul si rugaciunea intregii comunitati.

Taina Maslului este o taina a iubirii. Prin ea Hristos vine in mijlocul credinciosilor Sai, ii intareste in suferinta, ii mangaie, ii tamaduieste. Taina Sfantului Maslu savarsita in Biserica de ierarhia sacramentala, trebuie continuata si in afara vietii liturgice. Fiecare crestin este responsabil pentru sanatatea sa duhovniceasca care poate fi pastrata sau recuperata printr-un efort personal de schimbare fundamentala a relatiei cu Creatorul sau concretizata intr-un progres in viata duhovniceasca.

Insa efectele tainei nu trebuie sa se limiteze doar la viata personala ci harul primit prin rugaciunea Bisericii trebuie facut sa lucreze si in viata comunitara.

Stefanel Gheorghe

.

Despre autor

stefanel gheorghe stefanel gheorghe

Colaborator
18 articole postate
Publica din 25 Februarie 2011

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 3602

Voteaza:

Teologia ortodoxa in Sfanta Taina a Maslului 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE