Canoanele Sionodului II Ecumenic 

 

Sinodul II Ecumenic a fost convocat de imparatul Teodosie cel Mare in anul 381 la Constantinopol.

 

Apar noi erezii precum: Sabelianismul (Fiul este o manifestare a Tatalui) si paulianismul lui Paul de Samosata (Fiul este o insusire a Tatalui), apolinarismul (inlocuieste in Hristos ratiunea cu Logosul divin) atacand omenitatea desavarsita a lui Hristos. Se contesta consubstantialitatea si egalitatea Duhului cu Tatal (macedonianism).  

 

Scopul acestui sinod a fost condamnarea tuturor ereziilor ivite din arianism si incetarea neintelegerilor provocate de Maxim Cinicul, adversarul Sf. Grigorie si ocupant necanonic al scaunului de Constantinopol. Cei care au prezidat acest sinod au fost: Meletie, Sf. Grigorie de Nazianz si Nectarie. S-a elaborat partea doctrinara a Crezului cunoscuta ca art. 8-12.

 

 

Activitatea juridica a sinodului

 

Se pare ca initial au fost doar 4 canoane. Apoi au intrat in uz si canoanele 5, 6, 7 ca hotarari ale Sinodului II ecumenic.

 

La 30 iulie 381, imparatul Teodosie a dat urmatorul decret: "Toate bisericile vor fi predate indata episcopilor care marturisesc egalitatea divina a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh si care se afla in comuniune euharistica cu Nectarie al Constantinopolului; in Egipt cu Timotei al Alexandriei; in Orient cu Pelagiu al Laodiceei si Diodor de Tars, in Asia Proconsulara si in dieceza Asiei, cu Amfilohie de Iconiu si Optimus al Antiohiei, in dieceza Pontului cu Eladie al Cezareei, Otren de Melitene, Grigorie de Nisa, in sfarsit in Misia si in Scitia cu Terentie, episcopul Scitiei (Tomis) si cu Martirie. Toti cei care nu sunt in impartasire cu cei numiti mai sus, vor fi tinuti ca eretici si deci alungati din Biserica" (Dron, Canoanele, II, p. 93-94).  

 

Continutul canoanelor

 

Canonul 1 :  Mentinerea credintei niceene si condamnarea cu anatema a ereziilor de orice fel si in special a eunomienilor, a semiarienilor, a sabelienilor si apolinaristilor.

 

Canonul 2 : Episcopii diecezelor sunt opriti de a trece peste hotarele diecezelor lor pentru hirotonie sau alte treburi bisericesti.     

 

Canonul 3 : "Episcopul Constantinopolului trebuie sa aiba intaietatea cinstei dupa episcopul Romei, deoarece aceasta este Roma noua".

 

Canonul 4 : Este negat Maxim Cinicul si cei pe care i-a hirotonit el.

 

Canonul 5 : "Privitor la tomul apusenilor - formula dogmatica - primim pe cei din Antiohia, care marturisesc o dumnezeire a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant".

 

Canonul 6 : Ereticilor nu li se ingaduie "sa aduca invinuiri episcopilor drept-credinciosi pentru faptele bisericesti".

 

Canonul 7 : Modalitatea de reintegrare a fostilor eretici : unii cu declaratie scrisa de abjurare (arieni, macedonieni, sabatieni, novatieni, quartodecimani, si apoi se pecetluiesc cu Sf. Mir la frunte, ochi, nas, gura si urechi, rostind : Pecetea darului Sf. Duh. Pe ceilalti (eunomieni, montanisti, frigieni si sabelieni) ii primeste Biserica asa cum ii primeste "pe pagani", cu treptele : crestin, catehumen, exorcizati, invatacei deprinzand scripturile si apoi botezati.

 

• Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. Erezia pnevmatomahilor. Apolinarismul
  Publicat in : Sinoade ecumenice
• Si intru Duhul Sfant, Domnul de-viata-facatorul
  Publicat in : Dogma
• Hotararile dogmatice ale Sinodului II ecumenic
  Publicat in : Dogma
• Sfintii Parinti de la Sinodul al II-lea Ecumenic
  Publicat in : Vietile sfintilor