Poruncile bisericesti

In calitatea sa de asezamant al lui Dumnezeu, Biserica are puterea de a legifera atat cu scopul de a asigura mantuirea sufletelor incredintate ei, cat si pentru a se organiza si a se conduce pe sine ca o comunitate de credinciosi.

In concret, prin Legea bisericeasca se intelege norma data de Biserica in scopul asigurarii binelui duhovnicesc al credinciosilor, adica pentru mantuirea lor vesnica, precum si entru buna organizare si conducere a Bisericii.

Biserica, in virtutea mandatului primit de la Mantuitorul de a-i conduce pe crestini inspre mantuire, este indreptatita sa alcatuiasca astfel de legi si sa-i cheme pe crestini la ascultare, punandu-la chiar si pedepse pe care ei liberi si le insusesc. Aceste legi sunt canoanele si poruncile bisericesti care formeaza continutul dreptului bisericesc.

Canoanele bisericesti sunt hotarari cu privire la disciplina fericeasca, date de sinoadele ecumenice, particulare sau de catre sfinti parinti, in scopul moralizarii vietii credinciosilor.

Temeiul lor se afla in Sfanta Scriptura (Faptele Apostolilor, cap 15), in traditia apostolica si in cea patristica.

Cunoscute in traditia crestina sunt cele noua porunci bisericesti. Alcatuite pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii le gasim pentru prima data complete in Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila, aprobata in sinodul de la Iasi din 1642.

Prima porunca bisericeasca ne cere sa luam parte cu evlavie la Sfanta Liturghie in toate duminicile si sarbatorile de peste an. Marturisirea Ortodoxa argumenteaza aceasta porunca cu indemnul Sfantului Pavel: "Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii" (Efeseni 6, 18).

Primii crestini, dupa relatarea Sfantului Luca, "staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni" (Fapte 2, 42) iar, pe deasupra, "isi vindeau bunurile si averile si le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare " (Fapte 2, 45). In rezumat aveau doua preocupari: participarea la Sfanta Liturghie si ajutorarea saracilor.

Participarea activa la Liturghie presupune implicarea in rugaciune si cantare, precum si impartasirea cu Sfintele Taine.

A doua porunca bisericeasca le cere crestinilor sa posteasca saptamanal miercurea si vinerea precum si in cele patru posturi randuite de Biserica. Miercurea, pentru ca atunci a fost vandut Domnul, si vinerea, pentru ca atunci a fost rastignit pentru noi.

Cele patru posturi sunt: Postul de dinaintea Nasterii Domnului sau postul Craciunului care incepe pe 15 noiembfle si se sfarseste pe 24 decembrie. El ne ajuta sa ne pregatim pentru sarbatoarea intruparii Mantuitorului; Postul Patruzecimii sau postul Pastilor, aducandu-ne aminte de postirea de patruzeci de zile a Mantuitorului, cu o durata de sase saptamani, la care se adauga saptamana patimilor. In total sapte saptamani inainte de Sfintele Pasti; Postul Sfintilor Apostoli, care incepe de la duminica tuturor sfintilor si tine pana la praznicul Sfintilor Apostoli, de pe 29 iunie; Postul Adormirii Maicii Domului, de pe 1 august si pana pe 14 august.

Mai adaugam la aceste zile de post ziua de 14 septembrie, cand se sarbatoreste inaltarea Sfintei Cruci si ziua de 29 august, in care ne aducem aminte de taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul.

A treia porunca bisericeasca ne cere sa dam cuvenita cinstire clericilor. In lumea secularizata, adesea, preotul este privit ca un purtator de servicii religioase. Adesea pe seama clericilor se fac glume de prost gust. Cu condescendenta preotul este considerat un om cult, dar nu un parinte. Ori Sfantul Grigore Palama scrie ca "daca noi ii cinstim si-i iubim pe parintii nostri trupesti, cu cat mai mult ii vom cinsti si-i vom iubi pe cei ce ne-au devenit parinti dupa duh, care ne-au facut sa trecem de la o vietuire vegetativa la una duhovniceasca, care ne-au facut sa ne impartasim de lumina cunostintei, care ne-au renascut prin baia nasterii de a doua...

Datorita preocuparii de sufletele oamenilor, misiunea preoteasca este unica. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca preotia se ocupa cu sufletul, care-i din Dumnezeu si dumnezeiesc, care-i partas nobletei celei de sus si tinde spre nobletea aceea, desi-i unit cu ce-i inferior lui, cu trupul."

Sfantul Apostol Pavel, numarandu-se si el printre clerici, spune ca "asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu" (1 Corinteni 4, 1). Si tesalonicenilor le scrie: "Va mai rugam, fratilor, sa cinstiti pe cei ce se ostenesc intre voi, care sunt mai marii vostri in Domnul si va povatuiesc. Si pentru lucrarea lor sa-i socotiti pe ei vrednici de dragoste prisositoare" ( Tesaloniceni 5, 12). Si, in sfarsit, il invata pe Timotei: "preotii, can isi tin bine dregatoria, sa se invredniceasca de indoita cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu cuvantul si cu invatatura" (1 Timotei 5,17).

A patra porunca bisericeasca le cere crestinilor sa se spovedeasca in cele patru posturi de peste an, sau macar o data in postul mare. La aceasta exigenta minima s-a ajuns datorita scaderii evlaviei credinciosilor pentru ca intr-o viata duhovniceasca normala omul se spovedeste ori de cate ori isi simte sufletul greu de pacate.

Sfantul Nicodim Aghioritul ne da urmatorul sfat: "sa obisnuiesti a te marturisi des, adica nu numai cand faci pacat de moarte si mare sa alergi indata la duhovnic, ci de este cu putinta si cand vei face un pacat mic si lesne de iertat. Berzele au obicei ca nu se mai duc acolo unde li se strica cuiburile. Si dracii fug de la acela care se marturiseste des, caci cu deasa marturisire se strica cuiburile si mrejele lor."

Cum spovedania este receptata ca o necesara pregatire pentru impartasanie, crestinii impartasindu-se rar, se spovedesc rar. O viata duhovniceasca normala presupune o impartasire deasa cu Sfintele Taine. Acelasi Sfant Parinte, ce ne sfatuieste sa ne spovedim des, in lucrarea intitulata "Deasa impartasire cu Preacuratele lui Hristos Taine", incheindu-si cartea ne sfatuieste: "iata, iubitii mei frati, cu ajutorul lui Dumnezeu, a luat sfarsit carticica de fata si s-a aratat limpede cu marturii din Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti, ca este necesara si folositoare de suflet deasa impartasire cu preacuratele Taine si ca fara de aceasta este cu neputinta sa ne suim la dragostea Dumnezeului nostru." Asa ca pentru o viata spirituala normala este nevoie de o spovedanie frecventa si de o impartasanie deasa, facuta insa cu pregatire.

A cincea porunca bisericeasca ii opreste pe cei neavizati sa citeasca carti eretice sau hulitoare de cele sfinte. Extinzand aceasta porunca, nici participarea la cuvantarile potrivnice invataturii ortodoxe nu este ingaduita. Proorocul David il fericeste pe "barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat" (Ps. 1, 1). Iar Sfantul Pavel zice: "de omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te" (Tit 3,10).

Teologul, sau crestinul avizat, poate citi carti potrivnice invataturii ortodoxe cu scopul de a da raspunsul necesar celor ce le-au scris sau celor derutati de ele.

A sasea porunca bisericeasca ne cere sa ne rugam pentru mai marii nostri bisericesti si pamantesti. Pentru conducatorii nostri duhovnicesti, adica pentru patriarhul nostru, pentru mitropolitul nostru, episcopul nostru si pentru preotul nostru paroh. Sfantul Pavel ii indemna pe credinciosii din Efes: "Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii. Rugati-va si pentru mine, ca sa mi se dea mie cuvant, cand voi deschide gura mea, sa fac cunoscuta cu indraznire taina Evangheliei"(Efeseni 6, 18-19).

Apoi, ne rugam pentru conducatorii nostri pamantesti, pentru ocarmuitorii nostri, care chivernisesc viata noastra publica. Spune tot Sfantul Pavel: "Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti care sunt in inalte dregatorii, ca sa petrecem viata pasnica intru toata cuviosia si buna-cuviinta" (1 Timotei 2, 1-2).

Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe ne invata sa ne rugam si pentru morti, ba chiar pentru schismatici si eretici, ca Dumnezeu sa-i intoarca la dreapta credinta.

A saptea porunca bisericeasca ne cere sa tinem posturile si sa facem rugaciuni pe care le randuieste episcopul locului la vremuri de primejdie, de calamitate sau la vreo alta pricina de trebuinta. Postul si rugaciunile respective au ca si scop sa-L faca milostiv pe Dumnezeu ca sa indeparteze mustrarea pe care, pe buna dreptate, o ingaduie sa vina peste noi. Sa ne izbaveasca de razboi, de foamete, de epidemii ucigatoare si de alte necazuri. Din Faptele Apostolilor, de exemplu, aflam ca Petru fiind intemnitat, crestinii se rugau pentru el: "Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica" (Fapte 12, 5).

A opta porunca bisericeasca ne opreste sa ne insusim bunurile Bisericii. Biserica foloseste lucrurile si bunurile sale la savarsirea sfintelor slujbe, la sustinerea asezamintelor ei si in asistenta sociala. Instrainarea acestor lucruri si intrebuintarea lor in scopuri proprii, pe langa faptul ca incalca porunca lui Dumnezeu de a nu fura, face paguba Bisericii si adesea atrage sanctiuni inca aici pe pamant. Anania si Safira dosind o parte din banii primiti din vanzarea unei tarine, pe care intentionasera sa-i dea Bisericii, au fost pedepsiti cu moartea (Faptele Apostolilor 5,1-11).

A noua porunca bisericeasca ne cere sa nu facem nunti si ospete in timpurile oprite. Odinioara viata oamenilor avea un ritm liturgic. Nici prin minte nu le trecea crestinilor sa faca nunti sau sa organizeze ospete in zilele de post si in ajunul marilor sarbatori. Nici sambata nu se organizau nunti si petreceri, pentru ca oamenii se pregateau pentru Liturghia de a doua zi. Nuntile se oficiau duminica, dupa Sfanta Liturghie, la fel si hora taraneasca avea loc duminica dupa masa. Din respect pentru marile sarbatori imparatesti, in prima zi a sarbatorii, nici dupa masa nu se faceau petreceri, ci dansul se organiza de-abia in a doua zi a praznicului, dupa masa. Nici vorba de dans in posturi.

Cand aceste randuieli erau incalcate, oamenii se asteptau la interventia lui Dumnezeu. Este celebra o intamplare legata de activitatea exceptionalului misionar Toma Gherasimescu in Garbova de Sus, jud. Alba. Sotii Man au tinut neaparat ca sa-si marite fata intr-o sambata. Parintele a acceptat cu greu, cerandu-i insa mamei sa jure pe Sfanta Cruce ca petrecerea se va incheia la ora 22. Nu s-a putut tine de juramant si luni dupa nunta a murit.

Intr-o lume secularizata, din care nu ne putem exclude nici noi, acest ritm liturgic lipseste. Discotecile sunt organizate cu precadere sambata, iar de posturi nu se tine seama. Cand unii crestini, cu un firicel de credinta, din motive subiective au interes sa faca nunta in post recurg la tot felul de argumente pentru a primi dispensa pentru timp oprit. Din Pacate nu-si pun problema ca aceasta taina importanta are repercursiuni in toata viata lor de familie.

Am trecut rezumativ prin Legea pozitiva dumnezeiasca si omeneasca ale carei prescriptii, daca ar fi luate in serios, ambianta in care traim ar fi alta.

IPS Andrei Andreicut

• Sfaturile evanghelice
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Porunca a sasea: Sa nu ucizi !
  Publicat in : Credinta
• Cele noua porunci bisericesti
  Publicat in : Drept bisericesc
• Daca sunt porunci, porunci sa fie
  Publicat in : Credinta