Intelegerea duhovniceasca a Scripturii

Intelegerea duhovniceasca a Scripturii Mareste imaginea.

Intelegerea duhovniceasca a Scripturii

"Omul, zice Sfantul Maxim, are nevoie in mod necesar de acestea doua, daca vrea sa paseasca fara greseala pe drumul spre Dumnezeu: de intelegerea Scripturii in duh si de contemplarea duhovniceasca a lucrurilor din natura".

Dupa explicarea pe care o da el Schimbarii la fata a Domnului, fata stralucitoare a lui Iisus inseamna legea harului, pe care nu o mai ascunde valul, iar vesmintele albe si preschimbate inseamna in acelasi timp litera Scripturii si natura, care amandoua devin stravezii in lumina intelegerii duhovnicesti si harice. De pe fata omeneasca a Logosului se raspandeste lumina peste Legea veche si peste natura.

Intelegerea duhovniceasca a Scripturii este o traditie statornica a scrisului duhovnicesc rasaritean. Sfantul Maxim Marturisitorul are totdeauna cuvintele cele mai aspre la adresa acelora care nu se pot ridica la intelegerea literala a Scripturii. Peste aceia, ca si peste iudeii care o intelegeau trupeste, stapaneste iadul, adica nestiinta. "Cel ce nu strabate cu mintea spre frumusetile si maretia dumnezeiasca a duhului din launtrul literei Legii cade sub puterea patimilor si va fi robul lumii, care e supusa stricaciunii, neavand nimic in cinste decat cele supuse stricaciunii".

"Intelegerea intocmai a cuvintelor Duhului se descopera insa numai celor vrednici de Duhul, adica numai acelora care, printr-o indelunga cultivare a virtutilor curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeiesti, care se intipareste si se asaza de la prima atingere". Deci intelegerea duhovniceasca a Scripturii, sau intrarea in legatura, prin cuvintele ei, cu "cuvintele", cu sensurile vii si cu energiile intentionale ale lui Dumnezeu, are nevoie de o pregatire, ca si cunoasterea ratiunilor sau a cuvintelor vii si a lucrarilor actuale ale lui Dumnezeu prin lucruri. Cei plini de patimi, asa cum raman alipiti de suprafata vazuta a lucrurilor, tot asa raman alipiti de litera Scripturii si de istoria ei, atat natura, cat si litera Scripturii fiindu-le zidul ce le inchide drumul spre Dumnezeu, in loc de a le fi transparente, sau calauze spre El.

Deci Scriptura, ca si natura, trebuie socotita ca simbol, in sensul lamurit inainte, ca mediu prin care se stravad adancimile infinite ale sensurilor duhovnicesti comunicate de Dumnezeu ca Persoana. Cine nu se scufunda in ele, cine nu are aceasta capacitate, ci se limiteaza la litera de la suprafata, acela taie legaturile Scripturii cu adancurile lui Dumnezeu. Daca ea cuprinde cugetarile si intentiile divine adresate noua si daca aceste cugetari si intentii sunt etern valabile, Scriptura trebuie sa aiba o adancime nesfarsita si o valabilitate permanenta, potrivindu-se oricarui timp si oricarei persoane. A intelege Scriptura astfel inseamna a iesi din marginea literei si a momentului temporal in care s-a rostit prima data un cuvant dumnezeiesc si a intelege ca referindu-se la mine insumi, la generatia mea, la timpul meu, la viitorul nostru, inseamna ca citind litera aud pe Dumnezeu insusi graind catre mine si catre noi, azi, sau despre mine si despre noi, si despre datoriile noastre. A intelege Scriptura "in duh" inseamna a vedea raportul de totdeauna dintre Dumnezeu si noi si a trai acest raport in ce ma priveste pe mine, in clipa actuala, intrucat eu traiesc in clipa actuala.

Mai trebuie precizat ca si cuvintele Scripturii si faptele lui Dumnezeu din ea, ca revelatie supranaturala a lui Dumnezeu, au un inteles mai lamurit si un caracter de revendicare mai directa a noastra decat intelesurile sau cuvintele lui Dumnezeu incorporate in lucruri si in relatiile persoanelor cu noi. Toata viata lui Iisus, interpretata de cuvintele Lui, fapta rastignirii si a invierii Lui pentru noi, ne propun intelesuri mai directe, mai profunde si ne cer si noua o viata dupa chipul Lui, ca sa ajungem si noi la invierea si unirea cu Dumnezeu, cum voieste El.

Aceasta inseamna ca de intelegerea "duhului" Scripturii nu vor avea parte decat cei ce au in ei Duhul Cuvantului neintrupat si intrupat, cei ce o citesc prin acest Duh. Aceasta nu inseamna ca starea lor subiectiva ar imprumuta Scripturii sensuri pe care obiectiv nu le cuprinde. Asemenea sensuri n-ar mai fi sensurile sau cuvintele obiective ale lui Dumnezeu-Cuvantul. Caci prin aceeasi pregatire pe care am vazut-o in capitolul precedent, ei si-au facut mintea apta ca sa primeasca in ea puterea Duhului lui Hristos, pentru a putea sesiza adancurile si revendicarile obiective din Scriptura. Devenind oameni ce traiesc in Duh, sesizeaza duhul Scripturii (sensurile ei adanci si permanente), pentru ca Acelasi Duh care a lucrat in inspirarea ei si e ascuns in textul Scripturii le-a pus in functiune duhul lor, sau adancurile ce corespund in viata omului launtric cu adancurile lui Dumnezeu. Traind adica dupa normele obiective ale vietii duhovnicesti si din izvorul obiectiv al Duhului, sesizeaza aceste norme sau acest izvor si in textul Scripturii. Lumina Duhului din mine se proiecteaza asupra Scripturii, penetrand zidul textului, care acopera lumina sau Duhul din ea, sau lumina din ea se face cunoscuta celor ce au ochi pentru ea. De aceea, lumina din mine nu e o lumina subiectiva, ci tot lumina obiectiva a Duhului Sfant, pe care am dobandit-o prin purificarea de patimi si prin indelungatul exercitiu al cugetarii la Dumnezeu si al rugaciunii.

Doua lucruri pazesc in concret aceasta intelegere ca sa nu devina subiectiva:

a) Intelesurile duhovnicesti ale Scripturii, sau Duhul lui Hristos lucrator in ea, corespund starilor si aspiratiilor mele sufletesti (dar nu oricarora, ci numai celor dobandite dupa ce m-am conformat, cu ajutorul harului lui Hristos, modelului obiectiv care este Hristos), sfintilor si in general normelor obiective ale vietii duhovnicesti din Biserica. Atunci starile mele sunt conforme cu modelul obstesc din Biserica. M-am modelat dupa cei ce au in ei pe Duhul, avand Acelasi Duh.

b) Lectura deasa a intepretarilor duhovnicesti patristice, cum si cugetarea indelungata asupra textelor Scripturii in lumina acestor interpretari, ma vor obisnui sa descopar indata sensurile analoge din orice alt text al ei. Viata virtuoasa, dupa normele si modelele vii din Biserica, si in primul rand dupa modelul Hristos, si lectura Sfintilor Parinti ascut discernamantul in legatura cu textele. Scripturii; el devine tot mai nuantat, tot mai aprofundat si tot mai rapid, cum am vazut si in cazurile discernamantului referitor la lucrurile din natura, la persoanele si la faptele omenesti. Aceasta pregatire fiind o crestere in iubirea de Hristos, ma face sa simt tot mai mult pe Hristos insusi vorbind prin Scriptura. Cu vremea, omul duhovnicesc dobandeste o capacitate a unei intelegeri de ansamblu a sensurilor Scripturii, vazandu-le pe toate ca iradiind din Acelasi Hristos, Care Se arata in interpretarea fiecarui text. Aceasta fereste pe cititor de ratacire, prin interpretarea samavolnica. Rindea in Scriptura este intelepciunea cea unitara a lui Hristos, comunicata prin Duhul Sau cel Sfant, pe care a dobandit-o si omul duhovnicesc. Ca si fiinta noastra launtrica, si ca si natura, la fel si Scriptura, dar intr-un grad si mai launtric, mai direct, are adancuri ce duc spre infinitul divin si fac simtita Persoana Cuvantului dumnezeiesc. Ea lasa deschis un progres infinit in aprofundarea Scripturii si in simtirea tot mai accentuata a lui Hristos. Orice concepte, in care am cuprinde sensurile noi ce le-am descoperit si am exprima prezenta lui Hristos, sunt mereu depasite de evidenta unui cuprins mai larg, a unei prezente mai simtite a lui Hristos, desi nu poate fi nici o contrazicere intre ceea ce am reusit, pe o anumita treapta a intelegerii, sa prindem in concepte juste, si ceea ce ramane necontenit de aprofundat. Progresul in aprofundarea duhovniceasca a Scripturii e in functie de progresul nostru in viata cea dupa duh, in functie de purificarea noastra de egoismul patimilor si, ca urmare, de dragostea la care am crescut prin virtuti fata de Hristos, dragoste dezvoltata si prin efort, dar si prin darurile Duhului Sfant ce ne vin din Hristos, adica prin venirea in intampinarea noastra a dragostei lui Hristos.

Daca intelegerea duhovniceasca a Scripturii inseamna si o referire a ei la viata mea proprie si a generatiei contemporane, atunci ea actualizeaza Scriptura, si fiecare personaj din ea devine un tip pentru sufletul propriu, si fiecare eveniment din ea, un eveniment real sau posibil al vietii sufletesti proprii. Toate sunt tipuri pentru ceea ce se petrece permanent cu oamenii: regele Ezechia in diferitele lui faze de viata e sufletul omenesc, deci si sufletul meu in diferite faze; David e mintea curatita de patimi, ce stapaneste peste sufletul pasnic, ca peste un Ierusalim, care e cetatea pacii; Saul e sufletul cu o intelegere trupeasca a Legii; poarta de fier ce se deschide dinaintea apostolului Petru, ca sa poata iesi din inchisoare, este inima invartosata din orice timp, deci si a mea; Babilonul este sufletul prins in confuzia patimilor.

Toate cele din Scriptura devin astfel nu numai contemporane cu noi, ci oarecum o biografie a raporturilor noastre cu Dumnezeu. In acest sens, faptele mantuitoare ale vietii lui Iisus devin faptele actuale ce se petrec in adancul vietii mele, daca vreau sa-L primesc in mine. La Botez El se ascunde in mine, intr-o chenoza suprema. Isi manifesta eficienta la inceput acoperita, pe urma tot mai vadita, in stradania mea de a implini poruncile, invie in mine cand am ajuns in starea de nepatimire, se "schimba la fata" pentru mine cand ajung vrednic de a vedea lumina dumnezeiasca. Patruns in mine in chip ascuns la Botez, El este forta eficienta care calauzeste si imputerniceste intregul meu urcus, de-a lungul caruia devine tot mai transparent in mine, prin indumnezeirea mea treptata, facandu-ma asemenea Lui prin comunicarea dialogala cu El, oglindindu-Se activ in numeroase vieti omenesti, ca soarele in nenumarate geamuri.

"Domnul nu Se arata tuturor celor ce stau langa El totdeauna intru slava, ci, celor incepatori, in chip de rob, iar celor ce pot sa-I urmeze pe muntele Schimbarii la Fata, in chipul lui Dumnezeu in care a fost inainte de a fi lumea. Deci e posibil ca sa nu Se arate tuturor ce stau langa El la fel, ci unora asa, altora altfel, variind contemplatia dupa masura credintei fiecaruia" (Capete gnostice, II, 13) Si Sfantul Vasile recomanda "citirea duhovniceasca a Scripturii, mai ales a textelor ce ajuta la mantuirea sufletului, dupa starea la care a ajuns".

Aceasta actualizare a Scripturii si a evenimentelor din ea, aceasta intelegere a ei de catre fiecare suflet ca referindu-se la sine in imprejurarile concrete in care se gaseste, da momentului temporal un rol auxiliar in intelegerea Scripturii, ca de altfel si a naturii. Scriptura e vesnic aceeasi si totusi vesnic noua pentru fiecare moment al desfasurarii creatiei. Problemele pe care ni le pune timpul nostru, preocuparile pe care ni le impune el, temele pe care ni le scoate la iveala, incordarea sufletului meu in fata lor, sub apasarea lor, fara sa introduca in Scriptura sensuri care nu se afla in ea obiectiv, scot la iveala, in continuitate cu sensurile de pana acum, sensuri noi, formulate in concepte noi, solidare cu cele vechi. In aceasta se arata ca Duhul Sfant nu evita timpul, ci-l strabate, il transfigureaza. Continuturile spirituale ale noastre vor pastra vesnic ceva din culoarea timpului in care am trait.

Dar si desfasurarea creatiei poate fi inteleasa tot mai mult in lumina intelegerii duhovnicesti a Scripturii si, peste tot, a invataturii crestine. Aceasta desfasurare nu este monovalenta. In ea se manifesta deodata ratiunile Providentei si ale Judecatii divine, a caror cunoastere se dobandeste pe o treapta mai inalta a vietii duhovnicesti. Ratiunile Providentei sunt latura de lumina a dezvoltarii creatiei in timp, iar cele ale Judecatii, latura de umbra. Aceasta desfasurare scoate la iveala in cursul ei forte, aspiratii si valori pozitive care sunt expresia ratiunilor dinamice, a ideilor-forta ale Providentei. Adeseori timpurile de prosperitate si de straduinta pentru bine sunt urmate de perioade de suferinta care sunt pe de o parte efectul actiunilor irationale ale unor factori patimasi, pe de alta, manifestarea pedepselor lui Dumnezeu, care isi au ratiunile lor, urmarindu-se prin ele o abatere a lumii de la rau. Dar Providenta si Judecata, in istorie, nu numai se alterneaza dupa epoci, ci uneori sunt si amestecate. Se introduc uneori in dezvoltarea vietii omenesti idei si oranduiri noi, prin mijloace aspre.

In desfasurarea acestei vieti sunt active astfel energiile ratiunilor dumnezeiesti, spre a caror intelegere progresam pe masura induhovnicirii noastre. Pentru omul duhovnicesc aceasta desfasurare este si ea un simbol mobil tot mai transparent al lui Dumnezeu, cum a aparut ea proorocilor din Vechiul Testament si autorului Apocalipsei. Timpul cu evenimentele din el, ca si spatiul cu lucrurile lui sunt un mediu in care lucreaza Dumnezeu.

Pentru omul duhovnicesc, in adancimile Scripturii, ale naturii si ale desfasurarii creatiei in timp, e prezent si activ Acelasi Duh care e prezent si activ si in adancul sau, sustinandu-i eforturile de purificare si luminandu-i toate cele din jur ca sa devina simboluri transparente ale Divinitatii. Toate ii dau constiinta ca "in Dumnezeu traim, ne miscam si suntem", cum a spus Sfantul Pavel in Areopag (Fapte 17, 28).

Pr. Prof. Dumitru Staniloae

Pe aceeaşi temă

09 Mai 2012

Vizualizari: 3496

Voteaza:

Intelegerea duhovniceasca a Scripturii 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • vasile tanasePostat la 2011-02-16 15:01

    Dupa ce m-am hotarat sa cunosc mai in profunzime scrierile si mai ales intelesurile Sfintelor Evanghelii in special cat si ale Sfintelor Scripturi in general, am vazut cat de greu daca nu chiar imposibil mi-a fost sa inteleg ceea ce citeam, sa patrund in talcul lucrurilor, fara ajutorul cuiva. Dupa revolutia din decembrie '89, cand si-au facut aparitia,la inceput timid,primele publicatii crestin-ortodoxe iar mai apoi din ce in ce mai multe si mai interesante, am inceput sa prind cate ceva din tainele Sfintelor Scripturi. Asa i-am "cunoscut" pe parintii Dumitru Staniloae, Nicolae Mandita, Ilie Cleopa,Toefil Paraianu, Sofian Boghiu, Ilarion Felea s.a. care m-au initiat pur si simplu in modul de a citi si de a inainta in viata duhovniceasca prin citirea cartilor sfinte dar mai ales prin viata noastra traita, prin faptele noastre, adica punerea in practica a invataturilor repsective si mai ales ca aceasta indeltnicire trebuie sa fie o lucrare permanenta, continua asa cum frumos spune parintele Rafail Noica " pocainta este dinamica spre viata vesnica. Adica orice crampei,zvacnire sau incercare a omului spre Dumnezeu, integrate in pocainta omului " .Multe din faptele citite in vietile sfintilor m-au marcat profund in sensul stabilirii prioritatilor in viata si vreau sa afirm ca de fapt simt ca traies doar atunci cand sunt in relatie directa cu Dumnezeu prin rugaciune, participarea la sfintele slujbe sau citirea cartilor sfinte si a publicatiilor crestin-ortodoxe,restul mi se pare doar o pierdere de timp desi, de nenumarate ori sunt furat de mirajul lucrurilor care nu-mi aduc numic duhovnicesc ci mai mult simt ca incep sa cobor iar atunci cand imi revin in sine constat ca am irosit timpul lasat de Bunul Dumnezeu pentru slava Sa si l-am pierdut in zadar .

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE