Radacinile mistice ale criminalitatii

Influenta tragica a ateismului, materialismului si ocultismului asupra societatii contemporane a facut sa creasca considerabil nivelul criminalitatii si al sinuciderilor. Psihologii si sociologii instruiti, situandu-se pe pozitii materialiste, s-au dovedit a nu fi in stare sa explice natura acestui fenomen. Oameni in cea mai mare parte asigurati din punct de vedere material, din familii aparent indestulate, savarsesc - adesea in mod surprinzator pentru cei din jur - crime sangeroase ingrozitoare. Care e cauza? Unde se gasesc radacinile acestui rau? - se intreaba savantii care neaga existenta sufletului si a lumii nevazute de noi. Or, cauza se gaseste tocmai in suflet si in influentele ce ne parvin din lumea nevazuta.

Locul cel sfant nu este niciodata gol si izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce - spune Apostolul Iacov (Iac. 3, 12), iar omul nu poate ocupa o pozitie neutra in lumea spirituala. In virtutea formatiei sale ontologice, el trebuie sa se alature binelui ori raului, lui Dumnezeu ori diavolului.

Omul care nu Il cunoaste pe Dumnezeu si poruncile Lui traieste in aceasta lume, in mod obisnuit, dupa logica pasiunilor sale. Tinde sa faca ceea ce-si doreste, ceea ce-i produce placere. Cu alte cuvinte, isi satisface, in fond, propriile necesitati si patimi trupesti si sufletesti. Din acestea fac parte: a manca si a bea, a avea relatii amoroase, a castiga multi bani, a avea un serviciu prestigios, a se bucura de respect, slava etc. Toate aceste dorinte, neinfranate de credinta si nazuinta spre Dumnezeu, nesubordonate scopului principal comun al desavarsirii duhovnicesti, ajung sa fie hiperbolizate, devin un scop in sine si se transforma in patimi. Orizontul intereselor vieTii omenesti se ingusteaza practic pana la satisfacerea doar a pasiunii sau pasiunilor dominante: a bea, a duce o viaTa desfranata, a agonisi bani si obiecte, a domina asupra altora s.a.m.d.

Demonii cauta in fel si chip sa adanceasca pasiunile omenesti, caci prin ele, ca printr-un canal propriu naturii lor, ei capata acces la sufletul celui pacatos. Dupa cum ne invata Sfintii Parinti, indeosebi Sfantul Grigorie Sinaitul, fiecare demon are o anumita "specializare", prefera sa se gaseasca intr-un mediu anumit de pasiuni, alimentandu-se si intarindu-si puterile din energia pasiunilor. Senzualitatea excesiva infierbanta pe un soi de demoni, alt soi inclina spre betie, altii se hranesc din manie s.a.m.d.

Potrivit Traditiei patristice, demonii acapareaza atat sfera gandurilor omului (sugerandu-i diferite idei si inchipuiri), cat si pe cea senzitiva prin aprinderea in om a senzualitatii excesive, a iritarii, maniei, tristetii, descurajarii s.a.m.d. De aceea orice crestin care doreste sa duca o viata duhovniceasca, trebuie sa fie treaz, adica sa vegheze atent asupra gandurilor si simtamintelor lui. Este inadmisibil sa se urmeze orbeste toate sentimentele si dorintele. Sfanta Scriptura, poruncile lui Hristos, experienta Sfintilor Parinti si povetele lor asupra problemelor care ii framanta pe oameni reprezinta piatra de incercare cu ajutorul careia se poate identifica calitatea si sursa din care iti vin gandurile si sentimentele, altele in afara de glasul firesc al constiintei.

Necredinciosilor, necrestinilor nu le ramane pentru a se orienta in viata decat glasul propriei constiinte, si e bine daca acest glas nu este deformat si nu este inabusit de educatia gresita, de viata traita in pacat.

Etimologic, cuvantul "constiinta" ar putea sa fie descifrat ca fiind stiinta in comun, data in comun cu cineva. Aceasta constiinta a fost data de la facerea lumii intregului neam omenesc, si fiecare individ nou-nascut intotdeauna este dotat cu ea.

Cu alte cuvinte, acesta este glasul lui Dumnezeu in sufletul omului, pivotul moral-spiritual, protejandu-l contra degradarii si pieririi. Si daca omul, nesocotind mustrarile de constiinta, continua sa faca rau, atunci glasul ei - sub influenta pacatului - slabeste, iar dupa aceea dispare cu totul; persoana isi pierde orice orientare moral-spirituala.

Omul care nu duce un mod de viata crestin, ramane neajutorat in fata actiunilor duhurilor necurate, care - prin canalele descrise mai sus - patrund in suflet si pun stapanire pe el. In consecinta omul devine un posedat, adica unul care executa cu supunere vointa demonului, adesea intr-un mod imperceptibil pentru el insusi. Gradul de posedare a omului, adica masura supuseniei lui in fata relei-vointe straine, este direct proportional gradului sau de senzualitate, care trece, in apogeul ei, in posedare, in acea stare in care omul nu-si mai stapaneste deloc trupul, cuvintele si actiunile. Legatura dintre suflet si trup se deregleaza, in om patrunde rea-vointa straina, si duhul necurat incepe a dicta trupului. Exemple numeroase de cazuri de acest gen gasim in Evanghelie (cf. Mt. 8, 16; 15, 28; Lc. 6, 18; 13, 11).

Potrivit marturiilor Sfantului Ioan Gura de Aur, demonul nu-l lasa in pace pe omul ce i s-a vandut pana nu-l face asemenea lui sau pana nu-l aduce la sinucidere.

Aceasta teza este bine confirmata de viata din toate zilele noastre. In psihiatria judiciara se utilizeaza termenul de "idee fixa", care se mai interpreteaza ca "pasiuni violente". Iata ce citim in acest sens in manualul de psihiatrie judiciara: "La dereglarile de vointa pot fi raportate starile impulsive ce se caracterizeaza prin aparitia unor porniri de neinvins sau greu de invins de a savarsi cutare sau cutare actiuni, fara nici o decizie preliminara. Se discern, de regula, cateva stari impulsive: actiunile impulsive catatonice poarta de cele mai multe ori caracterul unor acte lipsite de sens, nemotivate, agresive si destructive. Adesea bolnavii traiesc aceste stari ca si cum s-ar supune unei vointe straine (sindromul Kandinski)".

Daca insa cineva comite o crima impotriva vointei sale, sub influenta irezistibila a ceva evident strain de el, adica a unei vointe straine, atunci ne intrebam a cui este aceasta vointa nefasta? Nu a acelui duh caruia noi ii zicem duhul raului?

In ultima vreme, in tara noastra a crescut considerabil numarul omuciderilor nemotivate. Un om ucide pe altul in aparenta de la nimic, fara a avea un temei. V. Kalita, intr-un articol intitulat "Cine ma va ucide maine", descrie trei crime ingrozitoare. Primul caz: un tanar de douazeci de ani, pe nume Skorobogatov, si-a batut mama, a ranit grav cu cutitul pe tatal sau vitreg, iar peste cinci zile a omorat un adolescent, care incerca sa-si apere tatal de care isi batea joc ucigasul. Un anume Radopupov, fiind beat, i-a injunghiat mortal pe cunoscutii sai Ana si Aleksandr, fara nici un motiv. Un altul, Zavaruiev, a luat la o plimbare in padure doi copii minori, si aici i-a venit ideea sa-i omoare pe copii, pentru a se razbuna impotriva surorilor mai mari ai acestora care au refuzat sa se casatoreasca cu el.

Autorul articolului, studiind cazul lui Zavaruiev, scrie: "El a trait si a crescut ca multi baieti de la tara. A invatat la scoala, a facut armata, dupa care a lucrat in colhoz. Niciodata si nicaieri el nu a petrecut o zi cu ucigasi sau cu alti raufacatori. N-a stat nici o ora la inchisoare, in colonie, in zona... Si dintr-odata, o asemenea cotitura in viata: criminal, ucigas. Pentru mine, cel mai cumplit mi se pare caracterul ordinar al persoanei criminalului, adica el este la fel ca o multime de alti oameni. E ingrozitor sa stii ca aceasta multime traieste alaturi de noi: umbla pe pamant, privesc, vorbesc... Si pe neasteptate, ca din senin, "din cauza unor neintelegeri" pun mana pe cutit si il infig in pieptul cuiva dintre noi sau copii nostri".

Mai departe, comentand cazurile expuse mai sus, V. Kalita scrie: "societatea arde in focul criminalitatii", si e ingrozitor mai cu seama faptul ca aceasta criminalitate "este oarecum spontana, luand proportiile unui adevarat razboi civil (fiul isi ucide tatal, mama; fratele pe frate, pe prieteni), cand fiecare lupta impotriva fiecaruia". Autorul evoca fapte ingrozitoare si face pe baza lor generalizari juste: omorurile se savarsesc fara motiv, a aparut un soi infricosator de criminali, "care doar cu o ora in urma erau oameni ca toti oamenii, iar acum sunt ucigasi".

V. Kalita insa nu poate explica cauzele acestui fenomen si e firesc. Caci e un fenomen social care poate fi explicat numai dintr-un singur punct de vedere - si anume din cel mistic.

Dupa cum s-a aratat mai sus, omul care nu este aparat de credinta crestina, de Sfintele Taine si rugaciune, se pomeneste neajutorat in fata mrejelor ispitirilor ce i se intind. El nimereste intr-o capcana mistica si, traind in aceasta lume dupa legea pasiunilor sale, este condus cu abilitate de demonul cel necurat.

Astfel, in articolul "Maniacul iese la vanatoare" sunt descrise o serie de omoruri dintre cele mai crude, savarsite fara nici un motiv serios. Potrivit datelor conducatorului unei echipe de la Institutul de cercetari stiintifice al Ministerului de Interne Iuri Samoilov, in randul maniacilor cei mai multi sunt "oameni cu un intelect superior: muncitori calificati, slujbasi, medici, sportivi, studenti... Ei, de obicei, sunt buni familisti, au doi sau mai multi copii, niciodata nu au fost banuiti de inclinatii criminale".

Sa examinam ca exemplu persoana unui criminal. "In Tinutul Stavropol lucra, intr-un club turistic, un oarecare Anatol Slivko. Un familist exemplar, cu sotie, copii. Un excelent pedagog. Metodica sa instructiv-educativa era propagata pe larg. Si iata ca, din senin, a inceput sa se comporte intr-un fel cu totul neobisnuit. Dand copiilor de la club cate 25 de ruble, le ordona sa imbrace uniforma pionereasca pentru a fi expusi unor experiente de supravietuire in conditii extreme. Dupa care ii sugruma, ii spanzura de picioare, isi batea joc in fel si chip de ei, in acelasi timp filmand toate acestea. Sapte baietandri au decedat, alti vreo treizeci au reusit sa scape cu viata".

Dupa parerea lui I. Samoilov, motivul crimei este acela ca "in adancurile subconstientului unora dintre ei se produc nu se stie ce schimbari. Ramanand aparent asa cum erau anterior, in taina ei incearca a comite acte sangeroase". Totusi, ce fel de schimbari neasteptate se produc in subconstient, schimbari care il transforma pe un om, aparent cumsecade, intr-o fiara cruda? Specialistul de la MAI nu poate raspunde, lamentandu-se doar ca acum e foarte greu sa prinzi un criminal, deoarece nu se stie din ce categorie de indivizi face parte.

Oricat de ingrozitoare ar parea aceste cuvinte, majoritatea oamenilor din societatea noastra sunt "zomby". Adica oameni care executa docil vointa duhului necurat instalat in ei, duh care ii conduce adesea la crime odioase sau sinucidere. De remarcat, in acest sens, ca gradul de posedare este strict proportional inclinatiei pentru pacat si necredintei omului.

Luati aminte la exemplele de omucideri expuse mai sus dupa V. Kalita: oamenii, pierzand controlul ratiunii, pe neasteptate pentru ei insisi se hotarau la acte salbatice, demente; creierul infierbantat de alcool un ordin, iar vocea care il pronunta, demult ii devenise familiara, obisnuita, identificandu-se cu propria-i constiinta, ale carei capricii de mult timp erau satisfacute fara control si fara rezerve. Si iata consecintele - ireparabilul s-a produs. O dovada elocventa a tezei mai sus expuse o gasim in articolul "Inchinare la diavol". Iata pe scurt continutul lui. Patru adolescenti de cate cincisprezece ani din orasul Cimkent au plecat sa se plimbe cu o colega de clasa la rau. Acolo au injunghiat-o cu un cutit de bucatarie, i-au stors sangele, si toti au gustat din el. Cadavrul l-au ingropat, dupa care inca timp de o luna au mers la scoala, pana cand omorul a fost descoperit. Toti ucigasii sunt din familii onorabile, nimeni dintre parinti nu e alcoolic sau criminal. Care totusi sunt motivele crimei?

Dupa cum s-a dovedit, toti cei patru practicau spiritismul. Si iata ca unuia din ei i s-a aratat "un barbat in negru" si i-a ordonat s-o omoare pe colega de clasa, care mergea la biserica si la scoala duminicala. Micii zombby s-au conformat si au adus neconditionat la indeplinire aceste dispozitii. Dupa cum vedem, tinerele suflete, neaparate de credinta si constiinta crestina, ca urmare a preocuparilor ocultiste au devenit obsedate si au indeplinit odiosul ordin. Si nu este un caz de exceptie. Adeseori remarcam o cruzime rece, absurda, o rautate salbatica, o indiferenta oarba fata de suferintele altora. Din pacate, acestea au devenit principala caracteristica a societatii noastre ateiste.

Dar cum stau lucrurile, in aceasta privinta, in tarile capitaliste? Poate ca in societatea lor asigurata din punct de vedere material valorile moral-spirituale sunt situate la un nivel net superior? Poate la ei totul este altfel? N-ar trebui cumva sa invatam nu numai modul lor de viata material, ci si cel moral-spiritual?

Iata ce citim in revista germana "Stern": "Uciderea parintilor este o forma aparte de omucidere, remarca judecatorul Miller, deoarece criminalul si victimele se afla in relatii foarte intime... asemenea omucideri au la noi o traditie veche". Si intr-adevar, in Germania, cazuri de acest gen au loc destul de frecvent. In articolul "De ce copiii isi ucid parintii" sunt descrise cinci crime similare.

In primul caz, ucigasul este Ingo Gherket, fiul unui arhitect dintr-o familie buna si instarita. Parintii, inca din copilarie, ii faceau toate hatarurile. Intr-un rand i-a cerut mamei o suma mare de bani pentru a cumpara o discoteca. Mama a cutezat sa se sfatuiasca cu sotul. A doua zi el a venit acasa si a incercat sa vorbeasca cu taica-sau. Discutia n-a prins. Atunci Ingo a luat o ranga, si-a ucis tatal, a coborat in subsol si si-a omorat mama... Inainte de a fugi in alta tara, a sunat unui amic si i-a spus: "Considera 51% ca am cumparat discoteca". Peste trei zile a venit si s-a predat politiei. Dupa marturisirea procurorului, despre motivele crimei vorbea confuz, in doi peri.

"In Hamburg, in 1979, fiul unui macelar l-a angajat pe un amic in calitate de asasin pentru 4 mii de marci, urmarind dupa aceea linistit cum acesta ii omoara parintii. "Vroiam libertate, a spus fiul de 18 ani, de aceea trebuiau sa dispara din calea mea". Parintii il puneau... sa-i ajute la treburile casei".

Pentru a mosteni averea si a cumpara o limuzina la moda, un elev de 19 ani din Bad Durkheim si-a impuscat parintii cu arma, iar surorii i-a aplicat numeroase lovituri de cutit. In timpul interogarii el a intrebat fara jena: "Dar ce va fi cu mostenirea mea?"

Alte doua cazuri sunt asemanatoare celor descrise mai sus. Dupa cum vedem, ca motive pentru savarsirea acestor odioase faradelegi au servit niste capricii mici, neinsemnate. "Imi impiedicau libertatea..., punandu-ma sa lucrez pe langa casa. Nu mi-au dat bani pentru discoteca, pentru masina". Dupa cum se vede, viata parintilor nu valoreaza nici cat niste lucruri de nimic. Glasul constiintei la acesti oameni lipseste cu desavarsire. Credinta crestina, care ar fi putut opri faradelegea, lipseste. Omul nu opune nici cea mai mica rezistenta launtrica nesabuintei. Exista numai supunerea absoluta fata de acea rea-vointa care te impinge la crima odioasa. Toate acestea sunt dovada unei stari de totala posedare demonica a oamenilor. Si nu e de mirare.

America si Europa se sufoca de imoralitate. Crestini ortodocsi cu adevarat credinciosi sunt extrem de putini. Slujirea idolului pasiunilor este pusa pe prim-planul intregii vieti. Ocultismul, magia, cultul religiilor orientale au capatat o neobisnuit de larga raspandire si popularitate.

In virtutea acestora, obsesiile de acest gen sunt o norma pentru multi cetateni ai Occidentului. Astfel incat pe plan spiritual nu avem ce imprumuta de la ei.

E cunoscut ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, fiind menit pentru maretul scop al iubirii si desavarsirii nemarginite. Si cand omul se izoleaza in cercul vicios al satisfacerii propriilor patimi, devine egocentric - moartea lui duhovniceasca si fizica devine inevitabila, deoarece el, renuntand la Dumnezeu, alege nefiinta.

"...Chiar si un singur om care implineste vointa Domnului, e mai bun decat o mie de nesocotitori ai legii" - arata Sfantul Ioan Gura de Aur. "Sfintii sunt sarea pamantului, ei reprezinta rostul existentei lui; ei sunt acel rod, de dragul caruia pamantul mai exista. Iar cand pamantul va inceta sa mai nasca sfinti, atunci i se va lua puterea, care pazeste lumea de catastrofa" - afirma Cuviosul Siluan Athonitul. Cu alte cuvinte, atunci cand masura raului depaseste limita acceptabilului, societatea si poporul cu care s-a intamplat asta, piere inevitabil. Drept exemplu in acest sens ne slujeste pieirea omenirii primare prin potopul cel mare. Sa ne aducem aminte, de asemenea, de Sodoma si Gomora si de nimicirea lor pentru desfrau. Sa ne amintim de Avraam, care implora Sfanta Treime sa crute cetatea pentru cel putin zece dreptcredinciosi, si i-a fost fagaduit ca, de se vor gasi in el zece, de dragul lor asezarea va fi iertata (cf. Fac. 18, 32). Dar nu s-au gasit nici zece. A fost scos din cetate Lot cu familia, iar cetatea cu toti cei cazuti in desfrau a pierit.

Nu stam si noi oare, impreuna cu dvs., in pragul aceluiasi dezastru? Nu se apropie oare de capat acea masura a faradelegilor, care va umple paharul rabdarii Domnului si va abate asupra noastra mania inevitabila a Creatorului lumii? Se vor gasi oare in mijlocul nostru zece dreptcredinciosi, in stare sa opreasca osanda gata sa se reverse asupra pamantului nostru pentru faradelegile oamenilor?

Aruncati-va privirea in jur. Rautate, oameni fara capatai si state dezorganizate, foamete, dezechilibru ecologic in natura, invrajbirea intre popoare etc - acestea nu sunt oare un produs al imoralitatii noastre, al vietii fara de Dumnezeu, nu sunt oare Semne dumnezeiesti, care trebuie sa ne faca sa ne oprim, sa ne puna pe ganduri si sa ne schimbam? Si daca este asa, atunci nu reformele economice fara renastere spirituala, nu un carmuitor intelept, nu ocultistii ne vor ajuta. Ci credinta noastra in Hristos - Mantuitorul, cainta noastra si schimbarea modului de viata poate sa dea viitorului nostru Lumina vietii.

Parintele Rodion

• Ce este ateismul?
  Publicat in : Editoriale
• Despre omul necredincios
  Publicat in : Editoriale
• Ateismul mai bantuie pe la usile bisericilor?
  Publicat in : Editoriale