Adevar si minciuna in Codul lui Da Vinci

Adevar si minciuna in Codul lui Da Vinci Mareste imaginea.

Adevar si minciuna in Codul lui Da Vinci

Pe masura ce oamenii avanseaza in cunoasterea lucrurilor care-i inconjoara descopera noi si noi probleme ce se cer dezlegate si aceasta pentru ca ele au ratiuni sadite de Creator care lucreaza si care trebuie sa-l ajute pe om sa ajunga la El.

Asistam de o vreme incoace la destule atacuri si culmea, aproape numai la adresa Crestinismului si aceasta pentru ca societatile secrete care doresc defiintarea lui, stiu ca e singurul care indreapta spre Dumnezeul cel adevarat care S-a descoperit oamenilor, asa incat, se incearca fie dezbinarea Crestinismului prin infiltrarea-deghizarea unor concepte pagane in Crestinism care sa-l altereze (vezi diferite tehnici de vindecare, linistire, auto-salvare), fie prin atacuri fatise asa cum o arata romanul lui Dan Brown "Codul lui Da Vinci".

Cu o intriga bine pusa la punct, pe parcursul a cateva sute de pagini cateva personaje mereu aflate in incurcatura tin cititorul cu sufletul la gura in peripetiile lor. Pana aici nimic rau. Ceea ce ne intereseaza pe noi este faptul ca desi avem de-a face cu un roman, al carui autor are pretentia nerusinata ca "toate operele de arta, obiectivele arhitecturale, documentele si ritualurile secrete sunt reale". Trebuie sa distingem cu foarte mare grija ceea ce este fictiune de ceea ce este adevarat, de fapt, firul epic al romanului imbogatit cu tot felul de probleme este aproape in intregime o fictiune.

In roman se fac afirmatii rau voitoare si denigratoare la adresa Crestinismului fara dovezi istorice, dar aceasta se justifica avand in vedere conceptia New Age, conform careia : "Era Pestilor este pe sfarsite si  se ivesc zorii Erei Varsatorilor" ceea ce din punct de vedere al astrologiei (ocupatie condamnata de Biserica) - pestele (identificat cu Hristos) isi incheie existenta pentru a lasa loc unui nou inceput cu schimbari substantiale in cultura, spiritualitatea si gandirea omenirii.

Vom incerca sa identificam erorile de factura istorica din roman pentru ca un cititor neavizat in istoria crestinismului timpuriu poate sa creada lucruri care n-au nici un temei istoric, adica real.

Mai intai sa vedem care sunt conceptiile despre crestinism in acest roman: Vocea care enunta idei deloc noi, este cea a lordului  "savant", Teabing.El spune ca Biblia e un produs al omului si ca Iisus Hristos a fost un personaj istoric de o forta extraordinara, poate cel mai harismatic si cel mai enigmatic lider pe care l-a cunoscut omenirea, a fondat o noua filozofie de viata. Biserica prin episcopii ei a incercat sa ascunda faptul ca Hristos a fost un simplu om si L-a proclamat Dumnezeu ca sa-i poata conduce pe oameni, sa aiba autoritate si sa nu-si piarda puterea. Imparatul Constantin care era pagan a prevazut generalizarea Crestinismului in Imperiu si l-a folosit - ca sa nu scindeze Imperiul in doua - ca factor de unificare. Dar pentru aceasta ca sa ai autoritate, Iisus trebuia mai inai declarat Dumnezeu iar toti crestinii sa apeleze la oamenii Bisericii care sa-i tina in frau (sa-i aiba sub control). De aceea Constantin a convocat Sinodul de la Niceea din 325 unde episcopii au votat intr-un vot foarte strans divinitatea lui Iisus - cu alte cuvinte toata lumea il considera pe Iisus om, dar incepand cu 325,Niceea, episcopii au hotarat au hotarat ca Iisus e Dumnezeu.Constantin a comandat scrierea unei noi Biblii din care sa se scoata tot ce e uman despre Iisus si sa se accentueze ce e divin.Astfel primele evanghelii au fost adunate si arse si inlocuite cu unele noi, Matei, Marcu, Luca si Ioan.Deci Iisus dintr-un simplu profet muritor devine Dumnezeu pentru ca paganii sa nu-i mai atace pe crestini si sa se supuna Bisericii respectiv statului. Exista mii de surse istorice care vorbesc de Iisus ca de un simplu muritor. Recent in 1950 la Marea Moarta si in 1945 la Nag-Hammadi s-au descoperit manuscrise care sunt vechi si care relateaza adevarul despre Iisus care era un muritor, insurat chiar cu Maria Magdalena, care era din semintia lui Veniamin cu care a avut un copil (Iisus nu putea fi celibatar pentru ca era interzis) si care a trait apoi pe teritoriul actual al Frantei, lasand urmasi pana azi.Acest secret a fost tinut  cu scumpatate de o organizatie secreta "Prioria Staretia Sionului" care a vrut sa dea adevarul la lumina si cu care Vaticanul, identificat cu Biserica, s-a luptat pentru a-l ascunde. In tabloul lui Da Vinci, la pieptul Mantuitorului nu e apostolul Ioan ci chiar Maria Magdalena; acesta ar fi codul transmis mai departe de aceasta organizatie secreta, pe care a condus-o si Da Vinci candva.De fapt renumitul, legendarul si mult ravnitul Graal nu este potirul din care a baut Mantuitorul la Cina cea de Taina ci e vorba de o persoana, acesta fiind chiar Maria Magdalena.

Sa verificam acum daca aceste afirmatii sunt adevarate.Imparatul Constantin cel Mare (sec.IV) a fost pagan si s-a botezat abia pe patul de moarte (pentru ca se iertau toate pacatele prin botez si atunci oamenii il amanau cat mai mult ca la moarte ei sa plece curati de aici), el da in 313 crestinilor libertate de manifestare-publica, nu declara crestinismul religie de stat cum se spune in roman. Crestinii traiau in timpul lui si pana la el organizati in comunitati fiind putin numerosi si persecutati pentru ca se considera ca atrageau mania zeilor neinchinandu-se lor ci doar lui Iisus, pe care-l cinsteau ca Dumnezeu. Au existat adevarate maceluri organizate impotriva crestinilor de imparati ca Nero, Domitian,(81-96), Traian(98-117), care au dat chiar edicte de distrugere a crestinismului cu toate ale sale, oameni, carti, cult, etc.

Istoricul Eusebiu de Cezareea relateaza ca Imparatul Constantin pregatindu-se de lupta impotriva lui Maxentiu, a vazut un semn aparut pe cer in miezul zilei, prin care i se zicea ca va invinge. Acel semn era crucea si a si castigat lupta. De acum, chiar daca el va ramane nebotezat va fi un protector al Crestinismului prin donatii de sume uriase pentru construirea de biserici si organizarea a tot ce era de folos Bisericii si aceasta timp de doua decenii. Nu e adevarat ca Hristos era considerat un om muritor de crestini pana la Constantin, ba din contra ei stiau ca e Dumnezeu (altfel ei n-ar mai fi murit ca martiri pentru un om care le aducea doar o filozofie) si aceasta o demonstreaza documentele de pana la Constantin (sec.IV), precum actele martirice. Existau anumite probleme care se cereau explicate de pilda, Iisus era mai mult om sau mai mult Dumnezeu?Cum putea sa fie un om in acelasi timp si Dumnezeu? Era El egal cu Tatal si cu Duhul?

Dar sa vedem ce spun documentele despre Iisus. Epistola Sfantului Pavel cu aproape doua secole si jumatate inainte de Constantin vorbeste despre Iisus ca fiind Dumnezeu, Intrupat, facut om din femeie "la plinirea vremii" (Gal.4,4) pentru izbavirea neamului omenesc.Ce l-a schimbat brusc pe Pavel din prigonitor in propovaduitor al Crestinismului? El marturiseste ca I S-a aratat  in viziune chiar Iisus Hristos. Sfantul Pavel a murit martir la Roma in anul 67 d.Hr.Cea mai veche Evanghelie cunoscuta e cea a lui Matei (anul 43-44, in limba aramaica tradusa in greaca mai tarziu), aici vedem ca  Iisus e nascut de la Sfantul Duh si din Fecioara Maria, face minuni, vindecari, potoleste furtunile, invie din morti, dupa ce e chinuit, batut pana la sange, da puterea Apostolilor de a lega si dezlega si aceasta in timp ce flamanzeste, inseteaza, osteneste de arsita si calatorie, doarme, deci nu i se ascund trasaturile umane, insa El e in primul rand Dumnezeu.

Evanghelia dupa Ioan, ulterior scrisa in jurul anului 100, arata clar originea Mantuitorului si scopul venirii Sale: "Ca asa de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe Unul Nascut Fiul Sau L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara si sa aiba viata vesnica.Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea ci ca sa se mantuiasca prin El lumea " (In 3,16-17); "Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu si crezand sa aveti viata in numele Lui" (In.20-31)

Merita sa ne gandim din ce cauza au trecut apostolii de la starea de deznadejde si frica - incat se incuiasera in casa - la cea de exaltare,  pana la a-si varsa sangele daca ei nu L-au vazut pe Hristos mort si inviat? Ce rost ar fi avut sa minta lumea si sa mai si moara pentru aceasta? Sa vedem in continuare ce credeau crestinii de dupa Iisus despre El. Sfantul Ignatie Teoforul (mort in 107 dp.Hr.), episcopul Bisericii din Antiohia, isi incepe o epistola (Cea catre Tralieni), numindu-L pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. Scrierea crestina "Didahia", scrisa pe la mijlocul sec.I, citeaza abundent din Evanghelia lui Matei si Luca (ceea ce inseamna ca ele existau inainte de Imparatul Constantin cu secole) si il numeste pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a facut oamenilor cunoscuta: "cunostinta, credinta si nemurirea de la Dumnezeu Tatal". Exista foarte multi scriitori de pana in secolul IV, care arata clar credinta crestinilor ca Iisus e Dumnezeu, deci acest lucru nu s-a stabilit la Niceea in 325.Pentru a clarifica cum Iisus era si Dumnezeu si om simultan, s-a convocat adunarea tuturor episcopilor crestini in 325 la Niceea langa Constantinopol, mai ales ca exista  un preot crestin din Egipt, foarte invatat care spunea ca Iisus e mai mic decat Tatal, fiind o creatura a Lui deci nu existand din vesnicie; altii credeau ca Iisus a fost mai mult Dumnezeu decat om (dochetii). Episcopii nu "au votat" sau hotarat ceva nou, ci au explicat ca Hristos e din vesnicie egal cu Tatal si Duhul si ca S-a intrupat pentru mantuirea oamenilor.Daca sinodul ar fi spus ceva nou, total opus de ceea ce credeau crestinii pana atunci cu siguranta ca s-ar fi iscat mari revolte si neintelegeri, dar nu a fost asa.

Iata ca cele patru Evanghelii nu au fost scrise in secolul IV de Constantin ci ele existau cu foarte mult timp inainte. Mai mult, de ce trebuie sa credem ca episcopii Ignatie Teoforul, Policarp al Smirnei, Irineu al Lyonului si altii sunt demni de crezare cand vorbesc si scriu despre cum a fost Iisus si de ce il considerau pe Iisus Dumnezeu? Pentru ca doreau sa-i conduca pe credinciosi si sa aiba putere?(nu se justifica de ce au murit martiri, daca nu credeau in dumnezeirea lui Hristos, mai ales ca puteau fugi de moarte , de exemplu, Sfantul Policarp) Ei sunt demni de crezare pentru ca au ucenicit la cei care Il vazusera, ascultasera si chiar pipaisera pe Iisus. In inceputurile sale (a doua jum. a sec.I-II)) Crestinismul s-a confruntat cu aparitia unor rastalmacitori ai cuvintelor apostolilor (transmise prin episcopi), eretici ca Marcion si Montanus care stabilisera, ei dupa bunul plac, ce carti din Biblie sunt bune si care nu. De exemplu Marcion spunea ca Dumnezeul Vechiului Testament era crud si nemilos si pentru acest motiv el a eliminat din Evanghelia lui Luca toate pasajele referitoare la Vechiul Testament, el mai accepta zece dintre epistolele pauline. Montanus afirma ca nu trebuie sa credem doar in anumite carti (canonul Noului Testament, adica lista de carti cu continut real despre Hristos) pentru ca toti crestinii sunt inspirati de Sfantul Duh si sunt potentiali autori de carti sfinte demne de inclus in Biblie. Dar stim ca Hristos  nu i-a investit pe toti cu puterea de a lega si dezlega, ori de a tine si de a ierta pacatele ci doar pe apostoli - urmasii lor  garanti ai harului sunt episcopii. De pilda Sfantul Pavel aseaza episcopi succesori in har detinatori ai adevarului despre Iisus: pe Timotei, Tit, etc. Astfel ereticii precum cei amintiti isi puneau scrierile sub nume cu autoritate precum cele ale apostolilor, care nu aveau nici o legatura cu inventiile acestor eretici.

Unul dintre criteriile stabilite de urmasii apostolilor ca o carte sa fie cu un continut adevarat despre Iisus era : apostolicitatea - cartile sa fie scrise de apostoli ori ucenici imediati ai lor, inspirati.

Invatatura Mantuitorului  circula prin viu grai, apoi s-a pus in scris,  comunitatile de crestini erau in acord in ceea ce priveste  continutul cartilor pe care le tratau ca inspirate de Dumnezeu si sfinte. Avem liste foarte vechi in care se arata care sunt cartile adevarate ale Noului Testament? Da,de pilda, Canonul Muratori, sec. II si o lista lasata de Sfantul Irineu al Lyonului (+202), si era nevoie de aceste liste pentru a deosebi adevarul de minciuna. Alte scrieri cu pretentii de evanghelii sau de carti inspirate, amestecate cu pareri noi, ale unor eretici s-au numit apocrife-false si acestea erau se pare in numar destul de mare - nu 80- cum ne spune romanul, ci in jur de 20, dar si acestea ni-L arata pe Iisus mai mult Dumnezeu decat om iar despre casatoria Sa nici nu poate fi vorba, nicaieri nu scrie asa ceva. O alta eroare de natura istorica e  spusa ca exista mii de marturii despre Iisus, scrise in timpul lui Iisus de  multi dintre adeptii Sai in afara de apostoli: in primul rand ca majoritatea oamenilor erau analfabeti, inclusiv o parte dintre apostoli, apoi nu numai ca nu exista mii de documente despre Iisus dar nu avem nici macar unul, ci toate informatiile despre El ni s-au transmis prin apropiatii Sai-apostolii, care le-au scris la catva timp dupa moartea si Inaltarea Sa. Deci nu Constantin a scris Biblia - Noul Testament de azi, nici Iisus nu a fost votat ca fiind Dumnezeu de la Niceea incoace, nici nu a existat vreodata un ordin imperial de distrugere a cartilor false, iar lista de carti a Noului Testament e rezultatul unui proces de secole inceput inainte de Constantin si finalizat dupa moartea lui.

Constantin care era chiar devotat Crestinismului, a comandat intradevar  50 de copii ale Bibliei crestine "scrise pe pergament de cea mai buna calitate, de mana unor mesteri caligrafi care-si cunosteau bine meseria, cu caractere usor de citit si intr-o forma usor de manuit"  pentru ca:  "In orasul ce ne poarta numele, spune el, o mare multime a oamenilor s-au daruit pe sine Presfintei Biserici. Acest avant care acolo se face simtit pretutindeni- face totdeauna sa ni se para foarte potrivit injghebarea in acele locuri a mai multor biserici" , acest fapt e consemnat de istoricul Eusebiu de Cezareea in lucrarea "Viata lui Constantin IV, 36, 1, p.173 PSB 11).Aceasta porunca nu indica vreo hotarare de a exclude sau include unele evanghelii din Noul Testament si nici nu s-a dispus vreo ardere de carti, cum se sugereaza in roman.Alte erori grave care ataca esenta Crestinismului se fac atunci cand autorul discuta despre descoperirea manuscriselor  de la Marea Moarta si Nag-Hammadi.In primul rand la Marea Moarta s-au facut descoperiri in 1947 ,nu in 1950 de manuscrise vechi de mii de ani dar care nici macar nu pomeneau numele lui Iisus ori de crestini. Ele sunt texte evreiesti fie ale Vechiului Testament, fie continand reguli de organizare a sectei de barbati celibatari ce traia acolo.Iisus nu a avut legaturi cu aceasta secta care se ferea de pacatosi pentru a nu impura ori El era pretutindeni inconjurat si atins de oameni pacatosi.

La Nag-Hammadi s-au descoperit mai multe manuscrise ce contin texte ce vorbesc despre Iisus in cele mai bizare ipostaze  dar ele (si cele de la Marea Moarta) sunt departe de a fi cele mai vechi documente crestine (cum zice romanul). Manuscrisele de la Nag-Hammadi au fost scrise aproximativ pe la jumatatea sec.II si apartin unui curent numit gnosticism rezultat in urma intalnirii dintre lumea greco-romana si Orient. Lumea, conform acestui curent era opera unui Demiurg ce o alcatuise dupa un plan imperfect cu un material perisabil, etc.Iisus apare in aceste "evanghelii gnostice", ca o fiinta divina venita pe pamant fara trup real, intrata in trupul lui Iisus la Botez, etc. Iisus e aici divin nu un simplu om cum spune Dan Brown : istoricul romancier pretinde ca Biserica a ales din toata multimea de evanghelii doar patru "care-L descriu ca divin pe Iisus" iar pe celelalte le-a distrus si a pastrat secretul umanitatii lui ca sa nu-si piarda puterea. Dar Iisus e divin si in evangheliile apocrife, iar Biserica, am aratat pe ce criterii  "a ales".

A fost Iisus casatorit cu Maria Magdalena?A avut copii cu ea?

Cea mai spinoasa afirmatie a romanului (care de fapt nu e noua, ea a fost promovata si de alti autori ca N. Cazantzakis, dupa care s-a facut filmul "Ultima ispita a lui Iisus", se refera la o casatorie a Mantuitorului cu Maria Magdalena, cu care ar fi avut o fata. Nici evangheliile canonice (cele mai vechi), nici cele apocrife, nici celelalte surse iudaice  ori romane - putine cate exista - nu fac nici macar vreo aluzie la asa ceva. Daca aceasta facea parte doar din fictiunea romanului, atunci era o fictiune, dar se sustine ca afirmatia lui are fundament istoric, ceea ce inseamna inselaciune.Presupusul document Q in care s-ar spune asa ceva, nu exista si nici nu a fost vazut de cineva vreodata.Evanghelia lui Filip ori a Mariei Magdalena (ultima nu face parte din cele descoperite in Nag-Hammadi) si ele desi detaliaza oarecum prezenta Mariei Magdalena alaturi de Iisus si nu contin deloc afirmatia plina de blasfemie si de cu totul neconcordanta cu scopul Intruparii Mantuitorului Iisus Hristos. Autorul afirma ca in Evanghelia lui Filip se spune ca Maria Magdalena a fost "tovarasa" lui Iisus, termen care in aramaica inseamna sotia Lui.Iar pentru a continua subiectul se citeaza o alta evanghelie apocrifa "Evanghelia Mariei Magdalena",  unde apostolii Petru si Levi se cearta pentru a sti daca Iisus i-a descoperit sau nu Mariei Magdalena adevarul pentru ca ea sa fie conducatoarea Bisericii. Apoi se face o genealogie a Mariei Magdalena ca provenind din neamul lui Veniamin, -adica e de sange regesc- si aceste lucruri au determinat Biserica sa ascunda relatia Mantuitorului cu Maria Magdalena, iar "Staretia Sionului" a pastrat acest secret pe care Biserica nu a putut sa-l ascunda la nesfarsit. Maria Magdalena fiind insarcinata cand Iisus era pe cruce a fugit sa traiasca in sanul unei comunitati evreiesti din Galia (Franta de azi) unde a nascut o fata, Sara.

Sunt adevarate aceste fapte?

In primul rand ca Evanghelia lui Filip nu este scrisa in aramaica ci in copta iar daca cuvantul "tovaras" a fost luat din alta limba, aceea e limba greaca astfel incat koinonos, nu inseamna sotie, iubita ci tovaras, asociat la, insotitor, participant (cu referire la prieteni, apropiati, asociati).Am spus ca nici o sursa veche nu arata ca Iisus era casatorit si a avut copii. Femeia in societatea patriarhala a sec.I, nu avea activitati publice si totusi il vedem pe Mantuitorul vorbind de mai multe ori cu femei (cu samarineanca , cananeanca, surorile lui Lazar, etc.) de altfel numai ele au ramas langa El cand era rastignit si tot ele au fost primele martore si propovaduitoare ale Invierii.Deci Biserica si Crestinismul nu sunt misogini asa cum se afirma in roman.

Istoricii si expertii Noului Testament, arata ca exista foarte multe motive pentru care Iisus nu ar fi putut fi casatorit, in primul rand celibatul nu era sanctionat de evrei (cum se spune in roman), adica nu era obligatorie casatoria, apoi nici o evanghelie nu face vreo mentiune despre casatoria lui Iisus, nici in cele canonice nici in cele apocrife.Se vorbeste de "fratii si surorile" lui Iisus "de mama Sa", de ce sa nu se vorbeasca si de sotia Lui? Maria Magdalena e mentionata rar in evanghelii si cu atat mai putin ca avand o relatie speciala cu Iisus (ceea ce ar fi trebuit sa o faca demna de sa fie mentionata adesea). Foarte multi specialisti spun ca Maria Magdalena purta al doilea nume pentru a se deosebi de celelalte Marii, de ce i s-a zis cu numele satului de unde era si nu e diferentiat de celelalte cu apelativul sotia lui Iisus daca era intr-adevar soata lui?

Mantuitorul a venit sa propovaduiasca Evanghelia Mantuirii nu sa-si faca o situatie familiala, cu atat mai mult El nu era luptat de ispita neinfranarii pentru  ca el era nepatimitor- nu era atacat de patimi- si Imparatia Sa este una in care oamenii sunt ca ingerii deci nici pomeneala de casatorie ori relatii intime. Cel mai fidel apostol si teolog este Sfantul Pavel care a fost celibatar si vorbeste despre casatorie ca o dezlegare din partea lui Dumnezeu pentru neinfranare dar "acelora neinsurati si vaduvelor le spun ca e mai bine pentru ei sa ramana ca mine" (I Cor.7,8) in vederea intampinarii imparatiei lui Dumnezeu. Numele Mariei Magdalena apare in evanghelia Noului Testament de 13 ori pe cand cel al lui Petru de peste 90 de ori si nicidecum nu i-ar fi incredintat Mantuitorul ei conducerea Bisericii.Nici macar Evanghelia apocrifa a Mariei Magdalena nu spune asa ceva.

Tot ce stim despre ea este ca fusese o femeie din care Mantuitorul a scos sapte demoni, ea a vazut mormantul gol si pe Iisus inviat, nimic nu atesta insa ca era din semintia lui Veniamin, din casa regala, nici ca a fost casatorita cu Hristos sau sa fi avut un copil cu El, sau ca ea a calatorit spre Franta vreodata.

Afirmatiile romancierului se bazeaza pe nascociri si legende neatestate de vreun document, fie el acceptat ori respins de Biserica. Relatia speciala cu Maria Magdalena s-a nascut in viziunea particulara a unor crestini din sec.II-III, care au creat poate legende si traditii false insa ele nu sunt justificate istoric.

 Ierom. Prof. Policarp Chitulescu

 

 

 

09 Mai 2012

Vizualizari: 28085

Voteaza:

5.00 / 5 din 1 voturi.

Comentarii (1)

  • Alina RoxanaPostat la 2015-06-17 05:37

    Multumesc pentru articol, chiar aveam nevoie de lămurire!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE