Ambitia firului de par

Ambitia firului de par Mareste imaginea.

Lupta omului impotriva parului de pe trupul sau este tot mai crancena. Desi este nevinovat si nu ne greseste cu nimic, ba chiar ne ajuta, sunt numeroase sfaturile si materialele media care suprima "parul nedorit", indiferent de locatia lui.

Nu exista nici o zona a corpului uman care sa fi scapat de lama de ras, de ceara fierbinte, de aparatul electric sau de laser. Si, cu toate acestea, firul de par continua sa creasca linistit, doar in locul sau, pana la masura hotarata lui de Dumnezeu.

Lupta impotriva parului

Odata ce in minte a fost setata ideea ca parul din anumite zone ale corpului este "nedorit", fara a se mai intreba cine anume nu-l doreste, omul porneste impotriva firelor de par de pe corpul sau o lupta pe viata si pe moarte.

Cu penseta, cu aparatul de ras (lama), cu ceara calda, cu creme speciale, cu aparatul electric de epilat sau cu raze laser, insa, omul tot nu reuseste sa invinga firul de par, care ramane nestramutat in ambitia lui de a asculta de Creator, care, din iubire, i-a poruncit sa acopere trupul omului.

Sa ne gandim la urmatoarea replica, culeasa de pe un site care promoveaza un stil de viata modern: "Nu mi se pare deloc normal ca, dupa abia o saptamana, firele de par sa fie din nou vizibile." Intre dorinta nefireasca a omului si ambitia fireasca a firului de par, socotesc faptul ca cea din urma merita toata aprecierea.

Cu ajutorul laserului, se vorbeste astazi despre "epilarea definitiva", insa aceasta ramane inca o himera, firele de par crescand in locul randuit lor chiar si dupa un an sau doi.

Oricat de evidenta ar fi pierderea luptei cu firul de par, omul este dispus sa rabde durerea si sa treaca peste riscurile de infectare, peste iritatii si reactii alergice, peste firele de par crescute sub piele si chiar peste riscurile necunoscute ale ultimelor tehnologii de epilare, doar pentru a ajunge altfel decat a hotarat Dumnezeu, care l-a creat "bun foarte" (Facere 1, 31).

Ratiuni pierdute, inca necunoscute

Fiecare lucru din lumea aceasta poarta in sine ratiuni dumnezeiesti, adica potente deosebite si scopuri minunate. Credinta ca unele lucruri de pe pamant sunt inutile sau ca ar fi fost mai bine sa nu existe este straina de dreapta credinta in Dumnezeu.

Sa nu trecem cu vederea faptul ca, odata cu caderea in pacat si adancirea in patimi, omul a pierdut sensul multor lucruri din jurul sau si chiar din trupul sau. Ratiunile si scopurile lucrurilor au fost pierdute, ele fiind acoperite de intunericul necunostintei. Cu atat mai mult astazi, cand societatea s-a indepartat atat de mult de Dumnezeu, multe dintre coordonatele dupa care ne organizam viata si multe dintre premisele pe care le avem despre realitatile din jurul nostru sunt false si departe de adevar.

Datorita intunecarii mintii omului, ca urmare a unei vietuiri lipsite de har, multe neoranduieli au ajuns sa fie vazute ca fiind normale, iar multe lucruri firesti au ajuns sa fie vazute ca fiind anormale. "Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar! Vai de cei care sunt intelepti in ochii lor si priceputi dupa gandurile lor!" (Isaia 5, 20-21).

Trupul omului este socotit "cununa creatiei". Cum ar fi posibil, deci, ca in aceasta faptura minunata ceva sa fie cum nu trebuie?! Cand socotim ca un lucru din trupul nostru, catusi de marunt (ex: parul), este inutil si ar fi fost mai bine sa nu fie, in acel moment il judecam pe Dumnezeu, care a socotit si a creat altfel.

Barbierit, epilat, pensat si cate alte asemenea "retusari" mondene. Oare, nu ne dam seama ca am ajuns toti "mai intelepti" decat Ziditorul nostru ?! Noi, cei creati, care "nu putem sa facem un fir de par alb sau negru" (Matei 5, 36), am ajuns sa-L judecam pe Creator. Avem sau nu incredere in Creatorul nostru?!

Firele de par difera intre ele

Diferentele dintre firele de par de pe trupul nostru ar trebui sa fie suficiente pentru a ne face sa intuim scopurile lor diferite. In randul acestora nu exista dezordine, ci o ordine milimetrica. Unele fire sunt groase, iar altele sunt subtiri, unele sunt buclate, iar altele sunt drepte, iar fiecare dintre acestea cresc doar in anumite zone, niciodata in altele.

Mereu m-am minunat de diferenta dintre firele de par de pe corpul omului. Firele de par de pe scalp cresc mult si cu putere, in timp ce firele de par din sprancene, aflate la o atat de mica distanta de celelalte, nu cresc niciodata mai mult, oricat de mult ar trai omul. La randul lor, firele de par din sprancene difera de firele de par din gene, desi sunt situate extrem de aproape unele de celelalte.

Barba barbatului creste atat cat i-a randuit Dumnezeu, iar nu in functie de anii sau vointa omului. Oridecate ori ar fi taiata, barba va creste continuu, pana la masura randuita ei, iar nu mai mult. Barba nu creste nici mai sus, nici mai jos de locul randuit ei, precum nici sprancenele si genele nu cresc mai sus sau mai jos.

In unele zone, corpul este acoperit cu fire de par groase, iar in altele, corpul este acoperit cu fire de par extrem de fine. Niciodata aceste zone nu-si vor schimba caracteristicile in privinta firelor de par cu care sunt acoperite. Ordinea este desavarsita.

Pentru ce ar trebui sa-i multumim firului de par ?

Trupul omului este acoperit cu fire de par. Palmele talpile si buzele sunt singurele parti de pe trupul nostru care nu sunt acoperite cu fire de par. Fiecare fir de par creste si se regenereaza continuu. Cel mai mult dureaza faza de crestere, cand firul de par este produs de catre foliculii parului, aflati adanc in piele. Apoi, pentru o vreme, firul de par se odihneste, dupa care, radacina acestuia il impinge incet in afara. De fiecare data cand un fir de par cade sau este smuls, un altul creste in locul sau.

Rolul de protectie pe care il are parul ce acopera scalpul este, de departe, recunoscut de toata lumea. Capul, care este una dintre cele mai importante parti ale trupului nostru, este in mod constant expusa la razele soarelui, care poarta cu ele o mare cantitate de caldura si radiatii. Spre deosebire de parul care acopera capul, firele de par de pe corp, indeplinind scopuri mai putin cunoscute, sunt adesea privite ca inutile.

Firele de par ajuta semnificativ la protejarea si intretinerea pielii. Spre exemplu, glandele sebacee, aflate la radacina firelor de par, secreta continuu sebum, o substanta care protejeaza pielea de actiunea microbiana, parazitara si fungica din mediul inconjurator. Mai mult, sebumul, care iese pe langa firul de par, incetineste absorbtia substantelor toxice din exterior si protejeaza corpul in fata modificarilor bruste de temperatura si de umiditate. In medii uscate, pielea nu se usuca, ci ramane lubrefiata.

Acum cateva zile am auzit o stire: un barbat a scapat de muscatura unei capuse pentru ca aceasta a ramas incurcata in firele de par de pe picioarele sale. Cred ca barbatul in cauza a fost tare recunoscator firelor sale de par. Daca s-ar gandi la riscurile de imbolnavire ridicate de intepaturile insectelor, omul ar trebui sa se gandeasca mult mai bine inainte de a-si indeparta firele de par de pe picioare, maini etc.

Lupta impotriva firului de par

Este demonstrat deja faptul ca firele de par de pe intregul corp constituie un sistem de aparare deosebit de bine organizat impotriva parazitilor (insecte). Functionand ca niste senzori de miscare, firele de par ne instiinteaza imediat cu privire la musafirii nedoriti ce ajung pe pielea noastra. La randul lor, din cauza firelor de par, insectele au nevoie de mai mult timp pentru a gasi locul optim unde sa-si infiga acul.

Firele de par ajuta organismul sa-si pastreze temperatura optima. Atunci cand afara este frig, organismul este ajutat sa-si pastreze caldura, iar atunci cand temperatura exterioara creste, firele de par ajuta la racorirea pielii, cu ajutorul transpiratiei. Pentru ca tine de sistemul natural de racire al organismului, transpiratia nu poate fi evitata, insa pentru ca aceasta sa-si indeplineasca scopul, ea trebuie pastrata sub firele de par.

Firele de par din nas indeplinesc un rol extraordinar in filtrarea particulelor pe care le inspiram. Asezat in acest loc, parul opreste o mare parte din bacterii, toxine si virusi sa ajunga in organism. Aceste fire de par declanseaza stranutul, care arunca afara lucrurile daunatoare sanatatii. Medicii sustin ca densitatea firelor de par din nas impiedica, intr-o masura apreciabila, aparitia astmului.

Mai mult, firele de par constituie o extensie reala a sistemului nervos, ele putand fi intelese ca un soi de nervi externi. Indeplinind rolul de senzori externi, firele de par de pe trupul nostru percep si transmit mari cantitati de informatii, deosebit de importante pentru trunchiul cerebral, sistemul limbic si neocortex.

Sunt convins ca aceste sunt numai o parte din motivele pentru care ar trebui sa-i multumim lui Dumnezeu pentru firele de par cu care ne-a acoperit trupul.

Sinceritatea unei femei

"V-ati intrebat vreodata cum ar fi fost daca n-ati fi avut tot timpul grija epilatului? Sunt sigura ca da. Pentru mine, epilatul a fost intotdeauna o mare bataie de cap. Imi amintesc numai de nenumaratele dati in care am vrut sa port o fusta scurta ori am fost invitata la piscina! In plus, in cazul meu, diversele metode de epilare mi-au creat tot felul de probleme, de la iritatii pana la cresterea firelor sub piele."

De multe ori ma intreba: De ce toate acestea ?! Pentru cine ?!

Mandria si desfranarea

In masura in care oamenii au inceput sa se imbrace indecent, in aceeasi masura ei au inceput sa-si indeparteze si parul de pe corp. Cand poarta un pantalon, o bluza decenta sau o fusta lunga, cele mai multe femei nu simt nevoia de a se epila. La randul lor, barbatii se epileaza doar in masura in care pot arata cuiva ceea ce au facut.

Exceptand cazurile medicale, indepartarea parului de pe trup (epilarea) nu are scopuri de cinste, ci se bazeaza pe patimi precum mandria si desfranarea.

Mandria ascunsa in aceasta practica anormala se observa atunci cand omul isi doreste sa fie admirat de ceilalti (sa fie senzual, deci dorit trupeste) si cand ii este rusine sa ramana asa cum l-a creat Dumnezeu, adica sa nu fie "pe gustul lumii". Indemnandu-ne sa nu traim potrivit lumii, Sfantul Ignatie Teoforul spune: "Nu voiesc ca voi sa placeti oamenilor, ci lui Dumnezeu, precum ii si placeti."

Sfantul Apostol Pavel spune ca nu putem placea si lumii, care ne cere sa fim patimasi, si lui Dumnezeu, care ne cere sa fim liberi. Sa luam aminte la cuvintele sale: "Caci acum caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos" (Galateni 1, 10); "Cei ce sunt in carne (oamenii trupesti) nu pot sa placa lui Dumnezeu" (Romani 8, 8).

Duhul mandriei, insa, continua doar ceea ce a inceput duhul desfranarii. Omul a inceput sa-si indeparteze parul de pe trup in masura in care a ajuns robul desfranarii. Desi se pun in fata motive precum igiena si grija fata de trup, in spatele acestora se ascunde aproape intotdeauna satisfacerea unor pofte sexuale tot mai mari. Un trup lipsit de par aprinde si mai mult pofta sexuala. Suficienta in acest sens este marturia unei persoane care administreaza un salon "de infrumusetare", care spune ca femeile si barbatii isi doresc sa aiba "un trup cat mai atragator si mai apetisant pentru sexul opus".

Ceea ce este firesc ramane !

Ceea ce este firesc in trupul omului ramane in randuiala, iar daca aceasta randuiala este intrerupta de prea multe ori, firea trupului se razbuna; atunci apare durerea, boala si moartea. Firea trupului asculta statornic de glasul poruncii lui Dumnezeu!

Epilarea este o lupta patimasa impotriva firii omului, iar aceasta lupta nu poate si nu trebuie sa fie castigata. Dupa fiecare indepartare, firul de par creste la loc, chiar mai repede decat inainte, apoi, cand ajunge la masura hotarata lui, acesta se opreste si sta cuminte.

Vai omului care ar castiga lupta impotriva firului de par !
Unul ca acesta ar castiga lupta impotriva lui Dumnezeu... deci, ar pierde vesnic!

Teodor Danalache

Lupta impotriva firului de par

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

09 Iulie 2013

Vizualizari: 12381

Voteaza:

Ambitia firului de par 5.00 / 5 din 6 voturi. 10 review utilizatori.

Comentarii (10)

  • Gufy GufardPostat la 2014-01-17 16:55

    ...ne nastem sanatosi si incercand sa ne vindecam devenim bolnavi ...* (VeritaSaga)

  • X YPostat la 2013-07-13 03:50

    Putin paros subiectul. Mai degraba o dezinformare. Imi place sa savurez astfel de articole cand persoane cu vagi(spre deloc) cunostinte in anatomie si histologie isi exprima parerea(si nu ofera informatii). Apropos, o zona acoperita din plin de par e un mediu prielnic pentru intalniri si petreceri ale microorganismelor nocive.

  • Mihai TeodorPostat la 2013-07-12 11:02

    Dumnezeu ne-a dat in primul rand minte, draga autorule, lucru pe care ortodoxia l-a uitat. Am evoluat draga autorule, nu precum spune Darwin de la maimuta, desi si asta poate fi discutat insa am evoluat iar biserica a ramas in urma. Imi doresc sa vad mai multe articole despre importanta igienii corporale si mai putine despre cum sa fim parosi. Draga Teodor Danalache, Dumnezeu este mult peste puterea dumitale de intelegere, asta pricep eu din acest articol. Roaga-te pentru intelepciune, ai mare nevoie.

  • elena udreaPostat la 2013-07-12 07:26

    buna ziua! doar ce mi-am facut contul. am simtit nevoia sa-mi exprim parerea cu privire la acest articol. intr-adevar, am aflat lucruri noi,chiar folositoare, pe care nu le stiam. imi sunt de folos cu atat mai mult cu cat sunt si eu in aceeasi situatie:am foarte mult par pe corp. nu stiam pana acum la ce imi foloseste. inca de cand m-am nascut aveam par pe corp si mama spunea ca seman cu tata. inaninte de varsta adolescentei aveam mustata si toti copiii radeau de mine, bineinteles. asta nu prea mi-a fost de folos pt ca am fost un copil f retras si neincrezator in fortele mele. iar asta mai tarziu s-a reflectat in viata mea, aveam o timiditate in a socializa si a-mi face prieteni,in a-mi spune o parere etc. abia pe la 18 ani mi-am epilat mustata,bine, o epilez si in prezent pt ca daca o las asa o sa-mi creasca la fel cum era atunci cand eram copil. recunosc, au fost unele momente in care spuneam ca imi urasc corpul din aceasta cauza.in incercarea mea de a rezuma ceea ce vreau sa spun, mai spun asa: eu inteleg ca Dumnezeu le-a creat pe toate cu intelepciune si ca n-avem noi voie sa ne impotrivim. inteleg si ca parul de pe corp are rolul de a inhiba dorinta de a pacatui,intre altele, dar cu toate astea eu tot ma intreb ce rol are mustata la femei? pt ca mie una imi vine greu sa cred ca Maica Domnului de ex, avea mustata. si mai presus de toate inteleg ca te poti imbraca in fuste lungi, ca sa nu ti se mai vada parul, dar oare te poti imbraca asa si pe vreme caniculara? si, lucrul cel mai important: cum poate o femeie care se casatoreste sa apara in ziua nuntii ei, care sa zicem ca ar fi pe timp de vara, imbracata mireasa, dar cu par pe maini si pe fata? nu-i asa ca ar fi cam dizgratios sa ne uitam la o asemenea ''priveliste''? mie una mi-ar fi groaza sa patesc asa ceva in ziua nuntii mele. am vorbit doar din perspectiva fetelor care au deja foarte mult par pe corp, nu a celor care au cateva fire si alea foarte putin vizibile. multumesc. Doamne ajuta

  • Crina MelaniaPostat la 2013-07-10 17:11

    acum, cand toata lumea considera firesc ca piciorul de femeie sa fie epilat (spre exemplu), o femeie naturala cu fuioare pe picioare n-ar sminti? Bun, actionam conform articolului dvs,(nimic mai simplu, nu as mai avea batai de cap cu foliculita de care nu mai scap) dar cum i-ar sta unei fete cu carlionti pe picioare in timp ce nimeni nu mai e asa? E usor sa dai verdicte si sa condamni, sa tai si sa spanzuri fara a te pune, spre exemplu, in pielea unei adolescente a carei hormoni par ca au luat-o razna si se trezeste cu trupul plin de par, si ce e si mai neplacut, toti din jur se uita dispretuitor la o asemenea podoaba. O fi avand rostul lui parul asta "nedorit" insa "regulile" trasate de societatea in care traim ne constrang la adaptare sau ne arunca in dispretul si rasul celorlalti.

  • silvia balan Postat la 2013-07-10 09:53

    preotii sunt urmasii apostolilor si trebuie ascultati; ascultarea tine de smerenie si cel mai sublim si inalt exemplu de smerenie ni l-a dat insuri Mantuitorul cand, EL ca DUMNEZEU si Om a spalat picioarele apostolilor; ascultarea este definitorie pt cei care vor sa fie placuti Lui DUMNEZEU; un preot care mai si publica articole pe site si care are si rigoare in ceea ce afirma nu trebuie contrazis caci stie mai bine ca orice mirean care sunt cerintele/canoanele/dogmele; conteaza mai putin sa ne afirmam sau sa ne distingem pe acest site decat sa cunoastem ce e bine pt. urcusul ns. duhovnicesc

  • Draghici Antonia Postat la 2013-07-10 08:51

    Intru totul in asentimentul LORENEI Oprea!Realmente..REAL!

  • manea mihaitaPostat la 2013-07-10 05:36

    toate au rolul lor si in natura nimic nu este la voia intamplarii veninul de sarpe iarasi are intrebuintari in industria farmaceutica dar revenid la par care are rol de protectie si chiar da un aspect placut daca e ingrigit ,ma intreba cineva odata,,de ce noua barbatilor ni se albeste mai intai mustata?si tot el raspunde ,,petntru ca vorbim mult si facem prea putin !! asa e tov admini?

  • Lorena OpreaPostat la 2013-07-10 05:03

    Aveti dreptate in mare masura, insa permiteti-mi sa aduc aici cateva aspecte importante: In primul rand pentru ca sa avem o sanatate buna indiferent de situati,e trebuie sa avem o igiena desavarsita, deoarece parinte, sa-mi fie cu iertare, dar daca vorbim de oameni fara Dumnezeu si discernamant, atunci putem spune de miile de cazuri de oameni mizerabili, care nici pe departe nu sunt mai sanatosi, care fac paduchi la sub-brat din cauza nespalarii si in zonele intime din cauza destrabalarii, dar ce spuneti de oameni care se irita la piele exact din cauza firelor de par si sunt nevoiti sa le taie ca sa si aiba grija de sanatate, sau oameni care din cauza poluarii electromagnetice si a energiilor enectrostatice a tehnologiei din orase, dezvolta alergii la parul propriu, sau ce ziceti de putina disciplina corporala la adresa directa a unor preoti care put mai rau decat un tigan,(am fost martora la asta odata pe un autobuz, cand vezi o haina preoteasca emana respect si un om al Domnului, dar acesta numai asa ceva nu emana, dimpotriva emana putoare de picioare nespalate, si par murdar, si corp la fel)si nu cred ca Dumnezeu e de acord cu asta, parinte eu va spun asta lipsita de orice judecata, doar din pura sinceritate, deoarece consider ca Dumnezeu nu iubeste mai putin o fiinta care doreste sa aiba grija de trupul ei pentru a avea o sanatate deplina, si nu neaparat pentru a placea din punct de vedere sexual. Stiti dv parinte cate femei si barbati sunt supusi pacatului si caderii in desfrau cu tot cu par pe ei si cu hainele lor decente? Totul tine de discernamant de adevarata credinta, si de toate aspectele ce tin de bine si frumos, deoarece stim bine ca Dumnezeu inseamna tot ce e bun si frumos. Deci sa-fi fie cu iertare ceea ce afirmati dv este doar o parte a realitatii. Apoi nu cred ca a fi credincios tine de cat par ai pe corp, ce haine porti, tine de natura sufletului tau, acel suflet care trebuie sa ramana nealterat indiferent de exteriorul lui adica trupul. A cadea in ispita nu tine de par dimpotriva tine de taria de caracter, tinuta morala, si adevarata credinta, si nu in ultimul rand de vointa.

  • Catalina Alexandra RadianPostat la 2013-07-10 02:40

    Ca de altfel, toate articolele scrise de domnia voastra, si acesta este de o gingasie spirituala aparte, dat fiind subiectul sau, mai lesne de abordat din alte puncte de vedere (medical spre ex) decat din cel filozofic-religios. Mi-as dori sa fie citit de cine are reala nevoie de dezmeticire. Cu multa consideratie, Dr. Radian C

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE