Aproapele ne arata cum suntem

Aproapele ne arata cum suntem Mareste imaginea.

In Pateric gasim pe de o parte indemnul de a fugi de oameni (dat de avva Macarie avvei Isaia), iar pe de alta parte marturisirea "De la aproapele este viata si moartea. Ca de vom dobandi pe fratele, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim" (avva Antonie). Asadar, cum se impaca fuga de oameni cu trairea in mijlocul semenilor?

Fuga de oameni este o chemare spre noi insine. O chemare care duce la vederea pacatelor si la pocainta pentru ele. E o modalitate de readucere la normalitate a naturii umane alterata de pacat.

Aceasta fuga nu este recomandata tuturor. Ea nu e o solutie perfect valabila pentru intreg neamul omenesc. Sunt persoane care se pot indrepta datorita unui cuvant rostit de un apropiat, a unei fapte savarsita de un semen, deci in mijlocul lumii.

Dar avand in vedere ca Mantuitorul a simtit nevoia ca om, sa Se insingureze de oameni si sa ramana cu Sine Insusi pentru a comunica mai intim cu Parintele Sau, e bine ca si noi sa ne retragem din cand in cand din lume. Oricat de agitata ar fi viata, oricat de mare ar fi stresul, trebuie sa ne gasim vreme sa ramanem cu noi insine. Sa ne uitam in adancul nostru si sa vedem ce necuratii s-au adunat acolo si sa le indepartam.

Trairea in mijlocul semenilor este o invitatie de a iesi din noi, din lumea noastra, ca sa putem ajuta orice semen. Orice gest de iubire, cat de mic ar fi, pentru Dumnezeu e un lucru mare. Sa nu uitam ca El ne vede mari din cele mai mici acte de iubire.

Atat fuga de oameni, cat si trairea in mijlocul lor, au drept tinta transformarea launtrica.

Cuvintele "De la aproapele vine viata si moartea", eu le vad a fi interpretate in sensul ca, daca intalnirea cu o persoana naste in mine ganduri pacatoase, inseamna ca eu insumi nu sunt curat. Iar intalnirea intr-o astfel de stare imi aduce cadere, deci moarte. Dimpotriva, daca intalnirea cu cineva imi aduce bucurie, intalnirea e datatoare de viata.

Doresc sa scot in evidenta faptul ca viata sau moartea nu sunt date de semeni, ci de starea in care eu ma aflu. Afirmatia "De la aproapele vine viata si moartea" este certificarea starii in care eu sunt prezent. Daca aproapele imi aduce viata, inseamna ca sunt un om bine placut lui Dumnezeu. Ca am ajuns sa ma bucur de cel care imi face rau, ca de cel care imi face bine. E dovada faptului ca am ajuns sa iubesc precum iubeste Dumnezeu. Iar daca aproapele imi aduce moarte, e semn ca sunt strain de iubirea lui Dumnezeu.

Aproapele ne arata cum suntem. Cand iubirea de sine este prezenta in noi, avem o iubire bolnava nu doar fata de propria persoana, ci fata de tot omul. Astfel, orice intalnire aduce moarte. Nu mai vrem binele aproapelui nostru, ci numai binele nostru. Iubirea irationala fata de propria persoana este extinsa si in relatiile cu ceilalti.

Insa atunci cand omul leapada voia si gandurile proprii pentru a face voia si gandirea lui Dumnezeu, inseamna ca a alungat iubirea de sine, si se roaga lui Dumnezeu sa fie mantuit aproapele, chiar daca acesta este cel care ii face rau.

In concluzie, daca suntem iubitori de sine, nu putem fi iubitori de aproapele si de Dumnezeu. Iar aproapele ne va aduce moartea. Insa daca vom reusi sa-l iubim pe aproapele si pe Dumnezeu, vom inceta sa ne mai iubim pe noi insine, iar aproapele ne va aduce viata.

Adrian Cocosila

.

26 Martie 2015

Vizualizari: 4716

Voteaza:

Aproapele ne arata cum suntem 5.00 / 5 din 4 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Andrei PanaitPostat la 2015-03-27 08:01

    Dar cum să ne îndepărtăm de lume noi, cei care trăim în lume? Este o îndepărtare de lume cu trupul - aceasta este îndepărtarea în pustie; dar este şi o îndepărtare de lume fără a ieşi din lume: îndepărtarea de felul ei de viaţă. Prima nu e la îndemîna tuturor şi nu stă în puterea tuturor; a doua e de datoria tuturor şi trebuie împlinită de către toţi. Şi iată, tocmai la aceasta ne chemă Sfîntul Andrei în Canonul său atunci cînd sfătuia să ne îndepărtăm în pustie prin legiuirea bună. Aşadar, leapădă năravurile lumeşti, şi fiecare faptă a ta, fiece pas al tău, să le săvîrşeşti aşa cum porunceşte legea cea bună a Evangheliei: şi ai să vieţuieşti în mijlocul lumii ca în pustie. Această bună legiuire se va face între tine şi lume ca un perete despărţitor, din pricina căruia nu vei vedea lumea. Ea va fi înaintea ochilor tăi, însă ca şi cum nu ar fi. În lume vor continua schimbările ei, iar tu vei avea rînduielile tale. Lumea va merge la teatru, tu la biserică; ea va dansa, tu vei bate metanii; ea va fi la plimbare, tu acasă, în însingurare; ea va fi întru grăire deşartă şi glume, tu întru tăcere şi slavoslovire a lui Dumnezeu; ea va fi în plăceri, tu în osteneli; ea va citi romane deşarte, tu vei citi dumnezeieştile Scripturi şi scrierile Sfinţilor Părinţi; ea va fi la petreceri, tu vei sta de vorbă cu cei de un cuget cu tine sau cu părintele duhovnicesc; ea îşi va face socoteli egoiste, tu vei face jertfă de sine; ea va fi în visări pătimaşe, tu în cugetare la cele dumnezeieşti. Şi astfel, în toate trasează-ţi reguli şi introdu-ţi rînduieli de viaţă potrivnice obiceiurilor lumeşti - şi vei fi în lume în afara lumii, ca în pustie. Nici tu nu vei fi văzut în lume, nici lumea nu se va vedea în tine. Vei fi în lume pustnic - şi vei deveni următor al Sfintei Maria Egipteanca, fără a te îndepărta în pustie.(Sf. Teofan Zăvorîtul)

  • Sorin GeorgescuPostat la 2015-03-26 05:18

    Draga domnule Adrian Cocosila, va multumesc din suflet pentru acest articol extraordinar de profund si lamuritor despre cum sa ne comportam cand stam departe de lume si ne analizam toate greselile fata de Dumnezeu si implicit fata de aproapele nostru, si cum le putem indrepta si analiza sa nu le mai repetam, prin rugaciuni multe si spovedanii si varianta in care suntem in lume, in mijlocul unei familii si a altor frati de ai nostri, pentru care trebuie sa ne rugam neincetat. Personal eu sunt in a II-a situatie , in mijlocul familiei si a altor frati crestini si am momente cand ma apuca o furie si sa ma cert de multe ori cu ei si sa-mi dau seama dupa 5 -10 minunte ca am gresit si sa-mi cer iertare de la ei, de cele mai multe ori. Din acest articol, in situatia mea, inteleg perfect ca trebuie sa-mi iubesc si pe cei cu care ma mai dojenesc uneori si sa-i multumesc Bunului si Iubitorului de oameni Dumnezeu ca am in fata niste situati prin care ma pot indrepta. Multumesc inca o data. Va imbratisez cu dragoste, Si Doamne ajuta!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE