Biblia Vulgata

Biblia Vulgata Mareste imaginea.

Un document de limba si cultura romanesca

In Evanghelia lui Matei citim cum Iisus Hristos a raspuns primei ispite a lui Satana de a transforma pietrele in paini: "Nu cu sangura paine traieste omul, ci cu tot cuvantul care purcede din gura lui Dumnezeu". Urmeaza celelalte doua ispite si raspunsurile: "Sa nu ispitesti pre Domnul Dumnezeul tau" si "Du-te Satana, ca scris este: Domnului, Dumnezeului tau, te vei inchina si Lui sangur vei slugi". In rugaciunea imparateasca, data de Mantuitor spunem: "Painea noastra mai presus de fire da-ne noua astazi". Painea mai presus de fire este Cuvantul lui Dumnezeu pe care il aflam in Biblie, atat de intim corelata cu cultura nationala si cea europeana. Citatele pe care le-am folosit sunt din traducerea Bibliei Vulgata, prima versiune in limba romana a Bibliei lui Ieronim, facuta cu "ravna si pricepere" de episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron, prin 1760-61, si grupul lui de colaboratori.

Biblia Vulgata

S-a facut asa ca manuscrisul acestei Biblii, aflat in Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Romane, sa fie acoperit de uitare pana cand, iata, este publicat intr-o impresionanta editie stiintifica la Editura Academiei Romane. Impresionanta, pentru ca editia cuprinde 6.000 de pagini, dintre care 1.700 pagini de note si comentarii. Realizatorii acestui program academic sunt cercetatorii de la Institutul de Istorie din Cluj al Academiei Romane, coordonati de acad. Camil Muresanu, directorul Institutului, si dr. Ioan Chindris, amintindu-i pe Nicoleta Iacob, Adriana Bogdan, Elena Cosmolea, Dorina Grecu, Valentina Serban, Elena Ardelean, Mircea Remus Birt, Florica Nutiu si Elena Mihu.

Biblia Vulgata

Lansarea Bibliei lui Petru Pavel Aron a fost, cu adevarat, un eveniment cultural la care au participat academicianul Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, Monseniorul Ion Robu, membru de onoare al Academiei Romane, academicianul Camil Muresanu, directorul Institutului de Istorie "George Barit" din Cluj al Academiei Romane, academicianul Virgil Candea, Prea Sfintitul Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic din Oradea, ambasadorul si poetul Ion Brad. In deschidere, grupul vocal al Liceului greco-catolic "Timotei Cipariu", condus de profesorul Radu Cozarescu au creat o atmosfera prielnica unui asemenea moment sustinand un scurt recital de muzica religioasa.

Intemeietor al Blajului luminist si al Scolii Ardelene

Vorbind aceasta editie Bibliei, academicianul Eugen Simion, l-a caracterizat ca un monument de arta si cultura romaneasca, evocand circumstantele care l-au facut posibil. In anul 2000, o delegatie de istorici romani a fost in vizita la Roma, la Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea pentru prezentarea primului exemplar din Biblia lui Samuel Micu (1795) intr-o noua editie critica facuta cu sprijinul bisericii greco-catolice.

Biblia Vulgata          Biblia Vulgata

Sa amintim ca, atunci, Sanctitatea Sa a acceptat sa fie membru de onoare al Academiei Romane, fapt fara precedent in istoria papalitatii si a Academiei Romane. Atunci, academicianul Camil Muresanu si doctorul Ioan Chindris au vorbit despre aceasta Biblie, ramasa in manuscris, si asa s-a nascut ideea, implinita acum intr-un necesar act de restituire. Un document de limba si o sursa obligatorie pentru toti cei care vor cerceta istoria culturii noastre, o piesa esentiala in dosarul Scolii Ardelene. Episcopul blajean a luat ca reper editia de la Viena a Bibliei lui Ieronim si nu se stie din ce motive aceasta Biblie nu a fost publicata la vremea cuvenita. Poate asa a fost sa fie si ca abia acum venit-a vremea.

Academicianul Virgil Candea atrage luarea aminte: "Fiecare capitol mare al istoriei scrisului romanesc cuprinde una sau mai multe versiuni ale Bibliei in limba vernaculara a poporului nostru, care si-a implinit, intre sfarsitul evului mediu si inceputurile epocii moderne, misiunea nobila de a intemeia literatura romana si de a forma constiinta identitara careia ii datoram fiinta, unitatea si dainuirea noastra in comunitatea natiunilor europene. Era firesc ca pietrele de vad ale acestui parcurs relativ indelungat, dificil dar salutar sa fie "Sfanta Scriptura, Cartea fundamentala a lumii din care facem parte, numita, in secolele intemeierilor romanesti Republica christiana".

Asa au fost, in secolul XVI, textele biblice folosite curent, ca "Psaltirea", "Evangheliile", "Faptele" si "Epistolele" apostolice. Au urmat, "Noul Testament de la Balgrad" (1688), "Biblia lui Serban Cantacuzino" (Bucuresti 1688) si "Biblia de la Blaj" a lui Samuel Micu, cea care a avut raspandirea cea mai larga si durabila. Biblia de la Bucuresti (1914) patronata de regele Carol I a folosit aceiasi Biblie blajeana. "Cu minime revizuiri, traducerea lui Samuel Micu a stat la baza mai tuturor editiilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din secolul XX, pana sa versiunea jubiliara a lui Bartolomeu Anania din 2001". In acest context, Biblia lui Petru Pavel Aron a fost "pe planul realizarilor de cultura, arta literara, de educatie spirituala si nationala, primul moment major daruit poporului roman de Scoala Ardeleana".

Acum, putem cunoaste si aprecia acum valoarea teologica, literara si culturala a cestei traduceri, care ni-l infatiseaza pe episcopul Petru Pavel Aron ca o personalitate de exceptie, un ascet, teolog, carturar, cunoscut ca pastor si educator si creator al primelor scoli sistematice de la Blaj. Cercetandu-i viata si opera, Ioan Chindris, care semneaza si un consistent studiu introductiv, argumenteaza ca "acest ierarh este adevaratul intemeietor al Blajului luminist si al Scoli Ardelene".

Urmand lui Inochentie Micu, Petru Pavel Aron a fost vicar apostolic din 1747, numit episcop in 1752 si instalat abia in 1754. In 1747 a infiintat o tipografie la Blaj unde s-au tiparit mai multe carti de slujba si, in 1754 a deschis trei scoli "de obste" (elementara), "latineasca" sau a "limbilor si stiintelor" (viitorul gimnaziu) si "de preotie" (seminarul).

Cum descrie pe larg Ioan Chindris, erau vremuri tulburi pe care inteleptul episcop le-a gestionat cu dibacie, "punand bazele unei literaturi liturgice proprii Bisericii Unite" si randuind viata monahala de la manastirea Sfanta Treime din Blaj. Traducerea Bibliei a fost o provocare pentru Petru Pavel Aron, care "nu voia o concurare a Bibliei de la Bucuresti, ci o dublare a ei prin Vulgata.. interpretarea ei fiind prima traducere a unui text latin, exceptand sporadice acte politice sau diplomatice".

"Sfanta Scriptura este mereu proaspata."

In alocutiunea sa, binecuvantand acest act de cultura, Monseniorul Ion Robu a pornit de la cuvintele scriitorului Julien Green: "Sfanta Scriptura este mereu proaspata, mereu tanara. Ea plamadeste tot sufletul omenesc, poate sa plamadeasca orice cultura". Aparitia Bibliei lui Petru Pavel Aron adevereste, inca odata, "ca si pentru noi, Scriptura a ramas tanara, a plamadit atatea suflete, a plamadit cultura poporului nostru".

Dintre editiile Bibliei, "aceasta rasare, iata, din nou, cu toata prospetimea, cu toata forta caci are in ea Cuvantul lui Dumnezeu". Neindoielnic, aceasta Biblie este "o provocare pentru noi ca sa vedem cum stam, noi ce de astazi, fata de Scriptura, fata de Cuvantul lui Dumnezeu, caci prospetimea acestui Cuvant poate da prospetime spiritului nostru, vietii noastre, culturii noastre in continuare".

Amintind ca traducerea Vulgatei este unica in limba romana, Prea Sfintitul Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, considera ca aparitia ei este o onoare atat pentru Academiei Romane cum este si pentru, Biserica greco-catolica. Scria Sfantul Apostol Pavel: "Cuvantul lui Dumnezeu este puterea lui Dumnezeu spre mantuirea orisicui care crede". De aceasta data, a spus Prea Sfintitul Virgil Bercea "Biblia lui Petru Aron se pune in slujba celor care doresc sa patrunda tainele metamorfozei limbii romane pe care o vorbim. Si iarasi un citat dintr-o Epistola a Sfantului Apostol Pavel, care scria corintenilor: "Voi sunteti epistola lui Hristos, scrisa nu cu cerneala ci cu spiritul lui Dumnezeu celui viu; nu pe table de piatra, ci pe table de carne ale inimii." De aceasta data, "cuvantul scris, cuvantul ascultat, cuvantul transmis de limba vie, dulcea limba romaneasca, limba sfanta care contribuie la definirea identitatii noastre ca neam". Prea Sfintitul Lucian Muresanu a transmis felicitari Academiei Romane pentru aceasta noua aparitie din partea Prea Sfintitului Lucian Muresanu dimpreuna cu indemnul de a continua activitatea de editare a lucrarilor esentiale ale culturii noastre.

Oricat de tulburi ar fi vremurile noastre, oricat de multe si rapide schimbarile, sau, cine stie, poate tocmai de aceea, putem spune impreuna cu acad. Camil Muresanu, ca "pastram un fond de pietate si anumite tipare care se datoreaza acestei forme fundamentale a culturii si mentalitatii care este religia". De aceea, "orice apropiere de un text religios reprezinta, din partea celui care savarseste gestul acesta, implicit daca nu vrea sa recunoasca explicit, un act de pietate".

Un asemenea act este si "iubirea cu care cercetatorii de la Cluj s-au apropiat de acest text, monument al de cultura si credinta care este care este Biblia lui Petru Pavel Aron", reusind sa faca si un act de creatie stiintifica. Descifrand semnificatiile acestei aparitii, acad. Camil Muresanu a subliniat ca aceasta Biblie marcheaza "un moment de trezire a constiintei nationale. Limba in care este scrisa este de o puritate si frumusete nebanuita".

De unde acest farmec al limbii romane din secolul XVIII? Un posibil raspuns: "Ne aflam in fata unei limbi romane genuine, populare, autentice, peste care inca nu s-au suprapus straturile artificiale ale unui latinism sau ale altor influente straine. Este o limba purificata numai de anumite barbarisme si influente suparatoare, dar care ne poate restitui ceva din vraja limbii populare. As zice, ceva din limbajul lui Ion Neculce transpus in Ardealul din secolul al XVIII-lea. Cateodata, cand citesti aceste texte ai impresia ca te afli in fata unui poem asemenea celor latine cu o usoara retorica, reminiscenta din absorbirea acestei mari limbi de cultura care, in ultima instanta, sta si la baza limbii noastre".

Desigur, traducerea nu este, in intregime opera acestui ascet si a celor dimpreuna cu el truditori ca Gherontie Cotorea, Ath. Rednic, Grigore Maior, Silvestru Caliani s.a., apartinand primului grup de studenti trimisi sa studieze in Occident si mai ales la Roma.

Spiritul Micii Rome

In spiritul Scolii Blajene, al carui discipol si este intr-un fel, ambasadorul si poetul Ion Brad ne-a amintit cum in urma cu un an, Academia Romana l-a omagiat pe Timotei Cipariu la 200 de ani de la nastere. "E drept sa fie asa, daca ne gandim ca marele patriot si ganditor de la Blaj fusese intaiul chemat sa-si exprime, la inaugurarea Societatii Academice Romane, convingerea ca existenta acestei institutii inseamna o epoca noua in viata culturii nationale romane; o epoca de memorie indelibila pentru intreaga romanime". Este o convingere care a fost confirmata de faptele de acum ale Academiei Romane si au fost amintite cele 75 de volume din colectia "Opere Fundamentale" si editia facsimilata a manuscriselor eminesciene.

Un excelent portret al lui Petru Pavel Aron, a fost facut de criticul si istoricul literar Augustin Bunea, si el fiu al Micii Rome, membru al Academiei Romane: "La eruditiunea sa mare si la harul sau de predicator, care cand voia misca poporul pana la lacrimi adause, din ziua in care intra in cinul calugaresc, o viata austera fara seaman. Nu durmea niciodata mai mult de patru ceasuri si totdeauna numai pe un sac de paie. In 24 de ore manca doar odata. In paresimi, pranzea numai dumineca si pana miercuri nu gusta nimic, ci lucra pentru binele public si se ruga neincetat, facand nu numai mataniile prescrise, ci si altele multe, incat degetele lui pururea se cunosteau din matanii".

La aceasta, poetul Ion Brad a adaugat ca "acele maini se cunosteau nu doar de matanii, ci si de cernelurile literelor, randurilor si paginilor acestei Carti a Cartilor, pe care o avem, in sfarsit, in fata. Intelegem si astfel "farmecul" limbii lui Petru Pavel Aron: era si limba rugaciunii, aceasta "plugarie a sufletului", a dialogului cu Dumnezeu, care nu poate fi altfel, avand puterea credintei si devotiunii.

La biblioteca din Cluj a meditat si trudit Lucian Blaga pentru a scrie despre valorile iluminismului transilvan, iscat si incins din vatra ideilor lui Ioncentiu Micu Klein, prigonit pentru dreptate". Acolo, poate a scris ca "La judecata de apoi nu poti invia decat din pamantul patriei". Si o propunere demna de luare aminte: mai exista o traducere a Bibliei facuta din limba ebraica de Timotei Cipariu, care asteapta venirea ceasului fast in care sa vada lumina tiparului. Apoi Ion Brad a citit un emotionant poem, inchinat Bibliei de la Blaj si celorlalte traduceri transilvane.

In incheiere, transcriem cuvintele lui Iisus din Evanghelia Sfantului Ioan: "Porunca noua va dau voua, ca sa va iubiti unul pre altul, precum v-am iubit pre voi si voi sa va iubiti unul pre altul. Dintru aceasta vor cunoaste toti ca ucenicii Mei sunteti, de veti avea dragoste unul catre altul".

Elena Solunca Moise

26 Aprilie 2012

Vizualizari: 9915

Voteaza:

Biblia Vulgata 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE