Biserica si mass-media, dinamica unei provocari pastorale

Biserica si mass-media, dinamica unei provocari pastorale Mareste imaginea.



BISERICA SI MASS-MEDIA, DINAMICA UNEI PROVOCARI PASTORALE

Poate ca nu este inadecvat sa incep gandurile legate de acest binoin de viata cotidiana, biserica si mass-media, pornind de la o afirmatie de nuanta: si-ul dintre cei doi termeni, deloc egali, este unul conjunctiv, deci constructiv. Subliniez aceasta in incercarea de a nu ma antrena eu insumi intr-un joc al moralismului cu orice pret, intr-un discurs mai ales apocaliptic si halucinant, frematat de toate angoasele intalnirii in intervalul dintre virtualitatea media si realismul Imparatiei.

INTRODUCERE

Nu doar teologiei romanesti sau ortodoxe i-a fost specific demersul negativ asupra media. Si este firesc atata limp cat media poate sa constituie o nedorita alternativa, deloc divina, la discursul pastoral al Bisericii (Este de remarcat ca una dintre cele mai atente analize asupra televiziunii ca structura media este oferita in ultima vreme de tanarul teolog Virgil Gheorghiu care a propus deja doua lucrari de marca: Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lumea de azi, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, 463pg: Revrajirea lumii sau de ce mai vrem sa ne desprindem de televizor, Ed. Prodromos, Bucuresti, 2006, 287pg.).

De prea putine ori oamenii celor doua niveluri de comunicare sociala au reusit un dialog, fie din vedetisme ieftine fie din false pudori pastorale, anxietati care au ucis nu doar dialogul constant ci si raspunderea comuna pentru culturalizarea unui popor, pentru crearea refuxului gandirii de grup, pentru consolidarea marii familii morale care ar putea fi publicul romanesc. Iconologia media a fost si a ramas poate cea mai grava provocare a iconografiei propusa de biserica, aducand in fata omului exact umanitatea netransfigurata si, vai, atat de reala a lumii pe care o locuim. O istorie a imaginilor lui Iisus Hristos in media ar fi nu numai bine vemta ci si obligatorie, colectia de chipuri izvodite de imaginarul cineastului sau editorialistului dovedind ce a mai ramas din icoana profetica si Evanghelica a Domnului nostru Iisus Hristos. Poate ca de aici ar trebui pornit in realocarea dimensiunilor reale ale unui posibil si necesar dialog pastoral si hermeneutic deopotriva, din recalcularea veridicitalii "in Hristos" a iinaginilor pe care le avem unii despre altii. Din aceasta incercare de construire a unui dialog intre cei doi versanti ai comunicarii sociale si interumane, prin globalismul pe care-l dezvolta, decurg si resorturile unei dinamici de abordare de catre Biserica a chestiunilor legate de Mass-media (Alberts Cabaltini, La labrica del presente, 1990, Feltrinelii 414pg; aici pot fi urmarite relatiile hermeneutice pe care le induce televiziunea si mass media in general in ambientul cultural al umanutatii).

I. FORMARE SI INFORMARE. LIMITELE UNEI ANALIZE

Fac parte din generatia care a crescut in Romania cu cele 2-3 ore de program TV, in mare parte dirijat catre alienarea materialist-dialectica, salvata de la incultura mediatica de radio si cinematecile de valoare de care aveam parte in cinema-urile locale. Ani de zile o revista franceza, un concert furat pe unde radio, o carte cumparata pe sub maria, turneul cate unui teatru, cate un Almanah mai curajos au constituit semnele ca participarea la mitingurile clonate ideologic pana la dezarticularea cuvintelor, accentuarea fricii de a spune ceea ce gandesc, spasmodica era a epurarii mele culturale, se vor sfarsi.

Primele semne n-au fost cum s-ar crede, zilele lui decembnie 1989. Inainte de a auzi despre Hristos si Biserica Sa auzisem despre oamenii care faceau istorie, despre cei care o infruntau si despre cei care o re-alcatuiau pe jertfa lor, ciulindu-mi urechile in gavanul de mesaje al mass-media la care aveam acces. Gustul libertatii l-am descoperit prrn exercitiul de demnitate umana pe care media mi-l propunea. Si sunt convins ca nu sunt singurul supravietuitor media din generaia mea. Ceea ce am descoperit cu stupoare, dupa 89 a fost faptul ca eram o generatie sudata crestin si prin freatismul informatiei media (De altfel aceste amintri sunt de referinla inclusiv in parte din scrierile luii Mircea Cartarescu sau in analiza propusa de Traian Ungureanu. Tehnica neputiniei la romani. Ed. Humanitas, 2006,pp 9-54.), ca partee din cultura noastra religioasa, abdicandu-o pe cea politica, se nascuse prin lectura sociala a lumii pe care micile oaze de limpezime media ni le oferise. Exemple? Revista Secolul 20, programul de la teatru, afisul aproape halucinant de adevarat al cate unei piese de teatru, traficul de casete cu inregistrari de concerte live din cine stie care capitala a lumii, frisonul de emotie al discursului pe limba romana de la Europa Libera sau Vocea Americii.Toate aveau sa constituie dendritele de cultura pe care avea sa se creasca formarea mea duhovniceasca, mereu scoasa din complexul de inferioritate al limbajului caduc al falsei teologhisiri tocmai de acumularile datorate unei media vii in ciuda cenzurarii sale. De aici rezerva mea de a socoti media vinovata de toate pacatele lumii, si cu atat mai putin de cele ale mele. Mijloc de aflare a informatiei, cum se si cheama de altfel, partea aceasta de cultura nu poate periclita viata unui om decat in masura in care acesta face din media singurul mod de viata sau, mai grav, singurul motiv pentru care ar muri.

De aici si greutatea de a distinge in cerebralitatea solutiei pastorale partea de vina media, partea de creare a reflexului dinamic al mesajului crestin construit cu tehnica media-mesajului, transmis cu fervoarea retorica a acestuia, re-transmis cu vigoarea persuasiunii acestuia. De aici si regretul ca pana astazi nu am creat parghiile institutionale si de vocatie pentru o media cretina nu prin exclusivism ci prin atitudine i sens eshatologic. Pentru ca limita de sus a mesajului cretin transcende limitele mesajului media, dcschizandu-se spre venicia Imparatiei lui Dumnezeu.

II. CARE AR FI PROVOCARILE INDUSE DE MEDIA PASTORALEI CA TEHUMENALE ORTODOXE

Problema pentru Biserica nu vine din aceea ca ea comunica sau comunica in paralel cu media. Aceasta este in fond una din axele misiunii sale. Ea se naste si creste din comunicarea lui Iisus Hristos catre lume prin intermediul emitatorului Tatalui care este Duhul Sfant. Dificultatea consta ca media si mijloacele sale produc permanent revolutii de sens, produc evenimentele in loc sa le descrie, modifica semnificatia spatiului a timpului, nasc noii peisaje sociale, codifica in spiritul Babelului intreaga realitate, comutand cheile limbajului modern - de acum post-modern - intr-un cod in care imaginarul devine mai real decat realul, artificialul mai natural decat naturalul si informatia indirecta mai directa decat cea mai directa dintre informatii (Duilio Corgnali, Le nuove frontiere della comunicazione. Verso una societa dell informazione, in rev. Credere Oggi,( 86). nr-2 1995, Ed- Messasgero Padova, pp.5-17). Modificarile acestea de matrice comunicationala congestioneaza intelegerea cretina a lumii, fals convertind in excese de emisie mesajele altfel mediocre ale cate unui fals mesia politico social.

Multumindu-se cu rolul de oglinda informationala, biserica risca sa-i piarda calitatea de lupta formativa, ea nereactionand la provacarile, uneori chiar oneste, mass-medie ( Fausto Colombo, Lo Spechio e la lente. I mass media e la societa. Credere Oggi,( 86), nr. 2- 1995, pp. 18-26. De altfel intreg numarul este un dosar pe terna mass media, fenomen cultural si necesitate pastorala). Analfabetismul de care acuzam pastoral pe oamenii din media are reculul sau in analfabetismul media, care ne submineaza pastoralitatea.

Este clar ca efectele sociale produse de mass-media propun bisenicii o reactie. Ea nu poate ramane ireconciliabil inactiva la expozeuri le selective legate de subiecte grave prin percutanta lor in viata credinciosilor, la combinatorica selectiva a unor imagini ale umanitatii cenzurata imagistic cu nonsalante culpabile, nu poate face abstractie de emfazele care creeaza destructurarile, fractionarile si frisoanele emotionale, nu poate lasa neamendat ascetic exteniorizarea imberba a pacatului ca virtute si a pacatosului ca model sublim. Nu poate sa nu atraga atentia ca unde Hristos nu este nu este. Adica trebuie remarcat faptul ca biserica nu poate la atitudinile care i-au creat platforma pastorala de veacuri pentru a servi si deserve mode de moment, fascinatii politice sau arogante penibile. Pentru ca biserica, inclusiv prin crestinii din aria mass-media, stie ca fenomenul comunicarii se prelungeste in viata credinciosilor drept reorientare de valori, transferand centrifuga Babel in constiintele marturisitorilor crestini eludand astfel centripetismul spiritual si Rusaliilor. Eludand forta comuniunii in comunicari prea verbale ca sa mai fie marcate de Hristos, prea triviale ca sa mai fie marcate de uman ( Cardinal Paul Poupard et le Conseil Pontifical de la Culrure, La Voie de la Beaute, Ed. Salvator, Paris, 2006, 157pg).

O alta provocare poate veni din conceptul " mijlocul de comunicare ca mesaj in sine" ( atat de drag unora dintre teoreticienii subiectului, M.H. Mc Luhan, J. Meyrowitz, N. Postman, H-M.Enzenberger), creanta unui reductionism comunicational ( Alte valori comunicationale pot fi urmarite in Bernard Miege, Gandirea comunicationala, Ed. Cartea Romaneasca, 1998, I28pg.; Jean Caune, Cultura si comunicare. Ed. Cartea Romaneasca, 2000, 146pg Emmanuel Pedler, Sociologia comunicarii, Ed. Cartea Romaneasca, 2001, 167pg.) extrem de prezent in ultima vreme. Aceste deviante de imagologie moderna au si dus la diluarea a doua din principiile de marca ale pastoralei catehumenale: autenticitate si traditie. Astfel autenticitatea reala este anulata de un mijloc care poate reedita la nesfarsit originale corupte iar traditia este stearsa din constiinta omului atent la mijloace care pot intoarce si rasturna temporalitati si spatii cu viteza internetului.

Nu putem spune ca nu identificam in aceste provocari demisiile unei anume pastoratii, pastoratia bunului plac aceea opusa pastoratiei bunului simt ( Aa.Vv. L Omelia un messaggio a rischio, a cura di Alceste Catella, Edizioni Messaggero Padova, 1996, art. Confronto tra l'efiicacia det mass-media e l'efficacia dell' omelia: forma e contenuti, de U. Moretto, pp. 109-119.), adica aceleia nascuta de lucrare Duhului Sfant. In chiar actul pastoral, ca sa nu mai vorbim de acela al comunicarii cuvantului revelat prin predica sau lectia de religie, se identifica mostrele unei demisii misionare periculos de apropiata de tradarile de sens educational la care s-a pretat noua media. Un jurnalism fara inima n-are cum crea auspiciile unei educatii durabile. De ce am crede atunci ca un mesaj crestin lipsit de congruente poate creste un proiect pastoral si educational coerent in Hristos. Daca televiziunea sau media, in genere, transforma, prin incultura, crestinismul in marmelada de informatii de ce credem ca ar putea fi mai benefica o vestire a cuvantului lui Dumnezeu cu superficialitatea de care dam uneori dovada, politizand mesajele catre credinciosi, platind mereu pret de aroganta senzationalismului prin care credem ca recuperam distantele de informatie comunicati onala care ne despart de cei din mass-media.

III. MASS-MEDIA CA FENOMEN CULTURAL SI NECESITATE PASTORALA

Traind in epoca tiraniei comunicarii, (9 Ignacio Ramonet, Tirania comunicarii, td. Doina, Bucuresti, 2000, pp.35, 36, 158,) periclitati in destinul nostru cultural de jocul periculos cu telecomanda (Pr. Constantin Necula. Jocul periculos cu telecomanda, in vol. Sarea Pamantului- studii si articole de Pastorala, Ed. Tehnopress, Iasi, 2002, pp.69-81.), crestinul de azi, fericit si nefericit ca toti ceilalti cetateni ai umanitatii, are nevoie de duhul de discernere din Biserica. Pentru a reconstrui o comunicare bazata pe libertate, responsabilitate, solidaritate si adevar, conditiile sine qua non ale unei culturi media, ale unei practici media de sobrietate intelectuala calibrata peste mediocritatea din jur. Pastoral vorbind, mesajul bisericii nu poate fi ca un karaoke; lecturand provocarile ecranului biserica nu poate lua atitudine pastorala cu fiece informatie care o interpreteaza. Rostul ei pastoral nu este sa raspunda cat sa invete pe credinciosi care sunt interogatiile cu adevarat mantuitoare. Greutatea vine insa din incapacitatea de reluare cu promptitudine a discursului, retoric si moral, al acelei perioade de viata crestina in care principala memorie mass-media era traditia orala si atingerea minunii, care construiau pozitiv comunitatea pe temeiul indemnului sacramental: " Sa luam aminte, Sfintele, voua , sfintilor!" Lipsita de caracterul moral-ascetic, acela care da cuvantului catehumenal valoare mistica, aducatoare de imparatie, linia de comunicare predicatoriala actuala a preluat, fara luciditatea pastorala necesara, unele carente ale cuvantului care creeaza media. Fara substanta euharistico-latreutica vestirea Evangheliei, indiferent de modalitatea in care se realizeaza, aduce aminte de emisiunile de divertisment care nu doar ca nu mai educa pe nimeni, decat poate prin pedagogia uratului aplicata constant si coruptibil, dar nici nu mai distreaza pe nimeni in chip real si deci ontologic. Este greu sa nu remarci chipul credinciosilor timorati de inconsecventa predicatoriala a pastorului lor in aceeasi masura ca de aceea a unor realizatori de talk putin si mult show, perfizi speculanti ai unei culturi acumulata prin invecinare la marile subiecte ale preocuparii umane.

Efortul pastoral prioritar pe care biserica il are de parcurs in raport cu media este acela al trecerii din provocare in ascultare ( De altfel una din directiile pe care teologia europeana le-a identificat se afla marcate in lucrarea Fede, culture e non credenza, infegrazione europea e nuove sfide per la Chiesa. ( a cura di Gaspare Mura), Urbaniana Unjversity Press, Citta Vaticano, 2004, 296pg.). Magazinele de Stiri, analiza cazului Tanacu ( Excelent descrisa de Tatiana Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu. roman jurnalistic, Humanitas, 2006,202 pp.), filmarea unor aberatii pastorale va fi facut sa roseasca pudic pe unii dintre crestini, dar au constituit unele dintre cele mai ample contributii ale mass-media din Romania la elucidarea crizei pastorale pe care o inregistram, fie si numai ca semn de intrebare, in sectoare ale vietii crestine care, prin media nu mai pot fi numai private, intime. Cu alte cuvinte ascultand semnalele media avem mai mult de castigat decat perorand la nesfarsit scuze pe care, in mare parte, nu ni le-a cerut nimeni. Complexati de lipsa noastra de cultura media avem senzatia ca ea ne agreseaza. Uneori asa si este.

Dar spiritul crestin autentic descopera in fiecare astfel de agresare partea de pace pe care Hristos o creste ca parte integranta a unei terapii taumaturgice de exceptie. Hristos nu cenzureaza editorialele de forta ale comunicarii umane numai pentru ca nu se incadreaza in spaltul preconceptiilor absurdizante nascute din invartosari rigoriste. Le converteste de fiecare data in functie de nevoia de cuvant pe care o constata in spatiul devenirii umane.

Facand parte din cultura poporului, mass-media nu poate lipsi din preocuparile pastorale ale bisericii si pentru aceea ca Ortodoxia nu propune un mod de filosofare sau de juridizare a istoriei umane, a omului ca exponent al acesteia. Ortodoxia este un mod de viata. Un concept? Nu numai, ci si o realitate care conformeaza limbajul sau la nevoia de comunicare interumana, mai ales avand curajul de a asuma tot riscul educativ al unui astfel de demers. Fiinta dialogica omul modern nu poate fi lipsit de dimensiunea trialogica a pastoralei in invecinarea comunicarii cu comuniunea Tainelor. ( Este de remarcat ca aceasta relatie trialogica se deosebeste de icona copilului tridimensional propus de Zig Ziglar, Putem creste copii buni intr-o lume negativa!, Ed. Curtea Veche, Bucresti, 2000, pp.84- 102). Altfel am inregistra una din cele mai grave demisii ale misiunii crestine.

IV. CATEVA DIRECTII PASTORAL- CATEHUMENALE

Pentru a nu ramane numai la nivelul teoretic, credem ca n-ar fi lipsit de interes efortul identificarii unor directii, fie si numai enuntate, in deschiderea planului pastoral cu privire la relatia biserica-mass media. Fara a avea pretentia ca am putea epuiza o astfel de intreprindere.

1. constituirea, de urgenta, a unor echipe mixte ( atat etnic cat si confesional) de cercetare interdisciplinara a fenomenului media si ale implicatiilor acestuia in viata cotidiana a crestinilor.

2. crearea de sectii de jurnalism si media pe langa Facultatile de Teologie din tara precum si a unor sectii de master interdisciplinar in colaborare cu facultatile de jurnalism

3. integrarea in cursurile de teologie pastorala si catehetica- omiletica a unor seminarii speciale de comunicare intra si extra parohiala, precum si de psihologia comunicarii

4. dezvoltarea de programe de editare a revistelor parohiale si eparhiale, sprijinirea constituirii unei agentii de presa religioasa romaneasca, realizata prin efort intercultural si ecumenic

5. realizarea unei platforme de programe media comune, interculrurale si ecumenice, avand drept scop transmiterea catre crestinii diferitelor directii confesionale a valorilor moral- evanghelice comune, in vederea realizarii unui raspuns comun la marile provocari ale pastoralei crestine contemporane.

6. constituirea unei culturi a dialogului permanent cu mass media, cu prioritati ferme si axe de constituire adaptate la provocarile pe care aceasta le face corpului ecclesial, avand ca principala misiune raspunderea de a asculta si comunica nu doar adevaruri de credinta ci si atitudini profetice, atunci cand situatia o cere.

7. dialog, dialog, dialog. Adica repetabilitatea exercitiului crestin minimal de a nu ne mai da in spectacolul media cu reculul unor false conflicte.

Personal cred ca misiunea noastra, si la acest capitol, este fara sfarsit. La nivelul Sibiului, de exemplu, cred ca mi-as dori modificarea starii de capitala culturala europeana, desigur o distinctie deosebita in planul misiunii culturale a Romaniei, in starea de Catedrala culturala a Europei, prin conjugarea interconfesionalitatii si parteneriatului ecumenic cu ortodoxia traditionala intr-un autentic efort mediatic de celebrare a comuniunii (O serie de idei pastorale au fost prezentate de catre noi in volumul Sa ne meritam Ortodoxia, Ed, Oastea Domnului, Sibiu, 2004,204 pg.). Poate ca un astfel de proiect ar fi mai de folos contemporanilor nostri, descentrand ideile media preconcepute asupra tarelor pastorale ale bisericii, recalibrand comunicarea de dragul comuniunii sub registrul amplu pe care mass-media il poate conferi ca alternativa.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Facultatea de Teologie " Andrei Saguna", Sibiu

Consilier administrativ- bisericesc al Mitropoliei Ardealului

09 Mai 2012

Vizualizari: 5051

Voteaza:

Biserica si mass-media, dinamica unei provocari pastorale 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE