Camata, imprumutul cu dobanda

Camata, imprumutul cu dobanda Mareste imaginea.

Camata este acel imprumut - de bani sau de oricare alt lucru material - care se da inapoi cu dobanda. Astazi, insa, din pacate, camata si dobanda au ajuns sa fie definite in mod diferit. Spre deosebire de "dobanda", care, de-a lungul timpului, si-a castigat in mod viclean legalitatea, "camata" este socotita drept "o dobanda exagerata" perceputa de cei care imprumuta bani in afara unui cadru legal.

Pentru noi, crestinii, camata si dobanda reprezinta unul si acelasi lucru, constituind un pacat care se intemeiaza pe iubirea de bani (pacat de moarte) si pe lipsa de mila fata de necazurile aproapelui nostru. Sfanta Traditie condamna in mod clar practicarea imprumutului cu dobanda (camata, procente), care este "un furt aprobat de cel pagubit".

Camata, in Legea Veche

Imprumutul fara dobanda este o porunca a lui Dumnezeu: "De vei imprumuta bani fratelui sarac din poporul Meu, sa nu-l stramtorezi si sa nu-i pui camata" (Iesire, 22, 25). "Daca fratele tau va saraci si va ajunge la stramtorare inaintea ta, ajuta-l, fie strain, fie bastinas, ca sa traiasca cu tine. Sa nu iei de la el dobanda si spor, ci sa te temi de Dumnezeul tau, ca sa traiasca fratele tau cu tine. Eu sunt Domnul. Argintul tau (banii) sa nu ti-l dai lui cu camata si painea ta sa nu i-o dai ca s-o iei cu spor (cu dobanda)" (Levitic 25, 35-37).

Camata este un lucru de necinste si atrage mania lui Dumnezeu, precum El Insusi ii zice celui care urmareste sa castige bani nemunciti de la aproapele sau: "Tu iei dobanda si camata si cu silnicie apuci castig de la fratele tau, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu. si iata, Eu Mi-am lovit palmele Mele una de alta, vazand lacomia ta, care se vede la tine, si varsarea de sange, care se savarseste in mijlocul tau. Va suferi oare inima ta si vor fi oare tari mainile tale in acele zile, cand voi lucra impotriva ta? Eu, Domnul, am zis si voi face" (Iezechiel 22, 12-14).

Viu va fi acela care nu ia camata, precum zice Domnul: "De este cineva drept (...) de nu stramtoreaza pe nimeni si datornicului ii intoarce zalogul, furt nu face, celui flamand ii da din painea sa si pe cel gol il imbraca cu haina; banii sai cu camata nu-i da si camata nu ia; de la nedreptate mainile si le stapaneste (...) de se poarta dupa poruncile Mele si legile Mele cu credinciosie le pazeste, acela este drept si fara indoiala viu va fi, zice Domnul Dumnezeu" (Iezechiel 18, 5-9).

Atunci cand cel care imprumuta nu cere nici o dobanda, el are parte de binecuvantarea lui Dumnezeu in toate lucrurile sale: "Sa nu dai cu camata fratelui tau nici argint, nici paine, nici nimic din cate se pot da cu camata (...) ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze intru toate cate se fac de mainile tale" (Deuteronom 23, 19-20).

Bancherii profita de saracia omului

Camatarii - cei care acorda imprumuturi cu dobanda - profita de saracia omului. Astazi, exista doua feluri de camatari: cei care sunt urmariti de lege, spre a fi arestati, si cei care sunt ajutati de lege, spre a-si aduna dobanzile, adica bancile.

Bancile profita de saracia oamenilor. Bancherii, adica acei "camatari cu acte in regula", ofera imprumuturi de bani oamenilor nevoiasi sau inconstienti nu pentru ca acestia sa le restituie cat mai repede banii, ci ca ei sa le ramana datori la nesfarsit, platindu-le cu regularitate numai dobanzile. Nelucrand nimic, bancherii aduna bani nemunciti peste bani straini. Astfel, cei bogati traiesc doar din dobanzile adunate de la cei saraci, pe care ii imprumuta aproape fara nici un discernamant.

Bancherii fac orice pentru a oferi bani cu imprumut. Este de ajuns o adeverinta de la serviciu, o semnatura, un buletin etc. Exista credinte "pentru nevoi personale", ba chiar "pentru refinantarea creditului", adica credit peste credit. Toate, insa, cu dobanzi si comisioane constante.

Agresiunea financiara este arma cea mai subtila si productiva a vremii noastre. Astazi, statele bogate - si necrestine - le subjuga si le conduc pe cele mai sarace decat ele prin acordarea de imprumuturi cat mai tentante, pentru ca cele din urma sa le ramana indatorate la nesfarsit. In aceasta prisma se intelege de ce trairea crestina, care se intemeiaza pe intr-ajutorarea neconditionata si pe limitarea nevoilor materiale, este atat de urata de cei care doresc sa conduca politic si economic lumea.

Daca toti datornicii ar fi ajutati sa-si plateasca datoriile si nimeni nu ar mai face nici un imprumut, foarte multi dintre bogatii pamantului - poate, chiar toti - ar incepe sa saraceasca, pentru ca averile lor sunt facute mai ales pe seama saraciei celor pe care ii imprumuta.

Spre osandirea tot mai mare a camatarilor, multe dintre dobanzile percepute pentru imprumuturile acordate sunt patate de sange, caci sunt facute in mod inconstient, pe seama unor state sau familii care nu stiu la ce se injuga. Unele imprumuturi ii arunca pe datornici in deznadejde, in alcool sau chiar in ghearele mortii vesnice, prin sinucidere.

Legea 216 interzice "activitatea de camatarie"

"Activitatea de camatarie" este definita ca "o noua infractiune", desi prezenta acesteia in lume se pierde in negura vremii. Potrivit legii, pentru a fi vrednic de pedeapsa, "camatarul", adica cel care a imprumutat banii, trebuie sa fi facut acest lucru in mod repetat si sa fi perceput, de fiecare data, o anumita dobanda.

Legea 216, adoptata de Parlamentul Romaniei si publicata in "Monitorul Oficial", in data de 22 noiembrie 2011, interzice "activitatea de camatarie", adica "darea de bani cu dobanda, ca indeletnicire, de catre o persoana neautorizata". Deci, revenind la ideea de mai sus, diferenta intre un camatar si un bancher este aceea ca cel dintai nu are "autorizatie".

Pentru venitul obtinut din camatarie, in mod firesc, camatarul nu are cum sa plateasca impozit. In acest caz, instantele judecatoresti pot aplica "pedepsirea cu inchisoarea, intre 6 luni si 5 ani". Mai mult, autoritatile vor confisca sumele de bani obtinute prin savarsirea infractiunii, adica dobanzile incasate de camatar.

Canoane privind imprumutul cu dobanda (camata)

Toti crestinii, fie clerici, fie credinciosi de rand, sunt datori sa nu ceara dobanda / camata peste imprumuturile acordate, precum spune predania Bisericii si hotarasc sfintitele canoane bisericesti.

Canonul 44 Apostolic: "Episcopul, preotul sau diaconul, cerand camata de la cei pe care ii imprumuta, ori sa inceteze, ori sa se cateriseasca." La randul sau, Canonul 17, al Sinodului I Ecumenic hotaraste: "Multi clerici, umbland dupa averi si castig urat, au uitat de dumnezeiestile cuvinte care zic: Argintul sau nu l-a dat cu camata (Psalm 14, 5), si, imprumutand, cer dobanda. Sfantul Sinod a judecat cu dreptate, ca, de se va afla cineva, dupa aceasta hotarare, luand camata dupa imprumut, sau intr-alt chip practica acest lucru, sau cer inapoi o data si jumatate, sau nascocind altceva pentru castig urat, se va caterisi din cler si va fi dat afara din randuiala bisericeasca."

Sfantul Nichifor Marturisitorul (+818) aseaza in scris vechea predanie a Bisericii, care interzice si credinciosilor de rand sa ceara dobanda peste imprumuturile acordate celor nevoiasi. Astfel, camatarii sunt opriti de la impartasirea cu Sfintele Taine si de la petrecerea impreuna cu preotii, precum citim in Canonul 32: "Camatarii nu se cuvine a fi impartasiti sau clerul sa manance impreuna ai ei, daca staruiesc in nelegiuire."

Imprumutul, in Legea Noua

Iisus Hristos a zis: "Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta" (Matei 5, 42); "Oricui iti cere, da-i; si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi. si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea. (...) si daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai. Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv" (Luca 6, 30-36).

Dobanzile nu au ce cauta in mana crestinului, oricat de nevoias ar ajunge vreodata.

Camata si dobanda sunt unul si acelasi lucru. Invatatura crestina aseaza obtinerea acestui fel de venit material in randul pacatelor de moarte, caci acordarea unui imprumut celui sarac, cu dorinta de a primi inapoi mai mult, este inrudita cu iubirea de bani, cu lacomia, cu cruzimea si cu lipsa de mila.

"Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele", cantam la slujba Vecerniei. Cel lacom va saraci, caci scris este: "Omul lacom se grabeste sa se imbogateasca, dar nu gandeste ca lipsa va veni peste el" (Pilde 28, 22). Tot asa, Sfintii Parinti spun ca saracia nu-l ocoleste pe cel care se teme si fuge de ea.

"Despre imprumut si dobanzi", Sfantul Vasile cel Mare

In comentariul la Psalmul 14, Sfantul Vasile cel Mare vorbeste foarte clar despre imprumuturi si dobanzi (camata), indicand, totodata, si dreapta raportare a crestinilor la acestea.

"Esti bogat? Nu te imprumuta! Esti sarac? Nu te imprumuta! Daca esti bogat, n-ai nevoie sa te imprumuti, iar daca n-ai nimic, nu vei avea cu ce sa-ti platesti imprumutul. (...) Mai bine este sa-ti usurezi nevoile incetul cu incetul, cu ganduri chibzuite, decat sa scapi de ele dintr-o data cu bani straini, iar mai pe urma sa-ti pierzi toata averea. (...) Daca cel ce te imprumuta iti este prieten, cauta sa nu-i pierzi prietenia! Daca ti-e dusman, cauta sa nu cazi in mainile dusmanului! Te impodobesti pentru putina vreme cu lucruri straine, dar mai tarziu vei pierde si averea pe care o ai de la parinti. Esti sarac acum, dar esti liber! Dupa ce te-ai imprumutat, nu numai ca nu vei fi bogat, dar iti vei pierde si libertatea. Cel ce s-a imprumutat este rob celui ce l-a imprumutat."

"Ca imprumutul nu-i scapare deplina de saracie, ci o mica amanare a greutatilor pe care le ai. Sa suferim astazi greutatile lipsei! Sa nu le amanam pe maine, imprumutandu-ne! Daca nu te-ai imprumutat, esti la fel de sarac si astazi, si-n zilele urmatoare; dar daca te-ai imprumutat, vei suferi si mai cumplit, pentru ca dobanzile iti maresc saracia. Acum nimeni nu te invinuieste ca esti sarac, ca raul acesta este fara voia ta; dar daca ajungi sa platesti dobanzi, toti te vor mustra pentru nesocotinta ta."

"Este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele necesare vietii, care-ti cere imprumut ca sa se ajute in viata, tu sa nu te multumesti cu capitalul, ci sa nascocesti venituri si sa aduni bogatii de pe urma nenorocirilor saracului."

"Ceri bani si castig la acesti bani de la cel sarac? Daca ti-ar fi putut spune ca e mai bogat, ce-ar mai fi cautat la usa ta? A venit sa-l ajuti, si a dat de un dusman! A cautat leacuri, si a gasit otrava! Ar fi trebuit sa usurezi saracia omului, dar tu i-ai marit lipsa. Cauti ca pustia sa rodeasca! Intocmai ca un doctor care se duce la bolnavi, dar in loc sa-i vindece le mai ia si bruma de sanatate ce le-a mai ramas, tot asa si tu faci din suferintele nenorocitilor prilej de imbogatire. Si, dupa cum plugarii se roaga sa ploua, ca sa li se inmulteasca semintele, tot asa si tu ceri ca oamenii sa fie saraci si lipsiti, ca banii sa-ti produca bani."

"Cand vrei sa dai saracului pentru Domnul, datul este si dar, si imprumut; este dar, din pricina ca nu mai nadajduiesti sa ti se dea inapoi; este imprumut, din pricina marii darnicii a Stapanului, care iti va plati datoria in locul saracului."

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

08 Octombrie 2013

Vizualizari: 8231

Voteaza:

Camata, imprumutul cu dobanda 5.00 / 5 din 4 voturi. 4 review utilizatori.

Comentarii (4)

  • ionel nicu raduPostat la 2013-10-10 18:47

    Pentru domnul Craciun: parerea mea este cat se poate de realitatea in care traiesc. Nu sunt un aparator al activitatii bancare sau a vreunei banci, insa cred ca parerea exprimata in articol nu este bazata pe realitate si are o tenta tendentioasa la adresa tuturor bancilor. Am imprumutat bani de la banci pentru achizitia casei, masinii, etc, imprumuturi pe care unele le-am achitat deja, altele inca platesc la ele de ceva ani buni fara probleme. Nu am spus ca: bancile isi acopera doar cheltuielile, e normal sa obtina si profit. Asa functioneaza economia de piata. Fara imprumut de la banca, as fi stat in chirie in continuare, asa cum stateam inainte sa imi cumpar casa, platind cam aceeasi suma de bani, diferenta fiind ca dupa 20 de ani de chirie nu as fi avut nimic, insa acum pot ramane cu o casa dupa toti acesti ani. Locuiesc in strainatate si aici este o economie oarecum libera in care bancile concureaza intre ele, acest lucru avand ca efect o dobanda scazuta. Anul acesta statul a dat o lege care are ca efect cresterea dobanzilor pe care bancile le practica pentru a intari depozitul financiar al fiecarei banci, pentru a evita pe cat posibil prabusirea oricarei banci. Oricum si cu aceasta lege nivelul dobanzii ramane destul de scazut. Stiu ca sunt si banici care duc o politica foarte agresiva, insa nu cred ca este cineva obligat sa semneze contract cu acestea fara ca sa citeasca mai intai contractul cu toate clauzele. Cand mi-am facut imprumut, toate comisioanele au fost la vedere, nimic ascuns. Nici o banca de aici nu mi-a lasat impresia ca mi-ar face vreo favoare, este o relatie economica in care banca presteaza un serviciu, acesta fiind in mod normal remunerat de beneficiar. Simplu si corect. Nu cred ca vre-o banca serioasa ar astepta un client "sa il prinda de fraier", acea banca nu ar avea viata lunga datorita reclamei proaste.

  • Vali ConstantinescuPostat la 2013-10-10 14:47

    Perfect adevarat. Este rau a iei camata. Un om sarac obligat sa imprumute cu camata ajunge si mai sarac. Ba, unii oameni care dau bani cu camata iti striga, efectiv, cat bine ti-au facut dandu-ti bani cu dobanda ... Sau, altii se duc si la Biserica, se lauda cat de buni sunt ei, iar, dupa 1-2 ore, chiar in aceeasi zi, dau bani cu camata. Tragic ! Poate, fiecare a imprumutat si cu dobanda, la un moment dat in viata lui, negasind alta solutie. Dar, eu am constatat ca Dumnezeu vede tot. Cat despre banci si aici arata bine articolul. Exact asa stau lucrurile. Daca nu ar fi bancheri, ce ar putea face acestia ? Ar munci ? Cum zicea cineva ca nici ca gunoieri nu ar fi buni. Ei, invatati sa primeasca doar. Nu este vorba de banci bune si banci rele, TOATE BANCILE puse pe capul oamenilor sarmani devin o pacoste si mai mare. Ce sa faci daca nu ai casa si trebuie sa iei un imprumut de la Banca ? Dar, DE CE sa nu poti sa-ti cumperi o casa daca muncesti si-ti vezi de treaba? Si inca un aspect, atunci cand oamenii care au luat bani de la banca si din cauza asa zisei crize nu au mai putut plati si casa i-a fost luata de banci si vanduta pe nimic, oamenii platindu-si in continuare si rata=imprumutul si sunt si fara casa ?! Lucru existent in toata lumea. Cate case date pe nimic, iar cel care a contractat a ramas sarac lipit pamantului ? Cati oameni au ajuns in strada dupa ce au imprumutat la Banci ? Cati oameni, de-a lugul anilor, nu numai acum si-au pus capat zilelo pentru ca li s-a luat casa, familia, Viata, pana la urma viata furata de ... banci, care sunt totuna cu camatarii. Poate chiar mai rau ca ei sunt autorizati si o fac in vazul tuturor, avand "autorizatie" legala. Ehee, sunt multe de spus. Lucrurile nu sunt chiar atat de usoare. Autorul articolului vizeaza multe aspecte, iar Biblia, Credinta, ar trebui sa ne puna pe ganduri la tot ce sta scris acolo pentru ca va veni si plata. Cand nu te astepti.

  • craciun ionel-iulianPostat la 2013-10-10 13:47

    Excelent articol si de actualitate.Regret ca parerea domnului Radu este departe de realitate. Nu cunosc sa existe vreo banca in lume, care sa fie asa de generoasa si sa iti ia o dobanda doar cat sa isi plateasca cheltuielile. Mai mult decat atat iti mai baga si comisioane ascunse, pe care daca nu esti atent de trezesti ca platesti mai mult decat dublu sumei primite cu imprumut.Bancile nu au Dumnezeu, iti lasa impresia ca iti fac o favoare, dar de fapt este afacerea lor si abia asteapta sa te prinda de fraier.

  • ionel nicu raduPostat la 2013-10-09 04:00

    Multe lucruri adevarate in articol, insa activitatea bancilor nu cred ca trebuie generalizata. Sunt intr-adevar unele banci care doresc sa se imbogateasca netinand cont de latura sociala, insa sunt si banci (majoritatea) care practica o politica de imprumut normala. Este gresit a spune ca bancile nu lucreaza nimic. Atunci cand o familie este ajutata sa isi cumpere casa cu credit bancar, este normal ca atat imprumutul cat si toata munca de contabilizare a bancii sa fie remunerata. Banca are la randul ei cheltuieli cu cladirea, salarii angajati, samd. Sa ne asteptam oare ca banca sa ne ofere imprumutul gratis ? Orice munca si serviciu trebuie platit.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE