Caracteristicile extazului

Caracteristicile extazului Mareste imaginea.

Caracteristicile extazului 

 

 

Teologia, vorbind despre primul om, ii atribuie doua feluri de cunoastere. Primul om inainte de a cadea in pacat cunostea adevarul in doua feluri: mijlocit si nemijlocit. Cunostea adevarul in mod mijlocit prin fapturile lui Dumnezeu: este ceea ce am numit cu un termen general cunoasterea stiintifica sau naturala; si cunoasterea adevarului nemijlocit, prin inspiratia directa launtrica, fiindca primul om era in contact permanent, mistic cu Dumnezeu.

 

Aceasta cunoastere nemijlocita a primului om este asemenea cunoasterii, de care se bucura ingerii. De aceea se numeste si mod angelic de cunoastere. Ingerii se bucura de o cunoastere nemijlocita. Tot asa se bucura de o cunoastere nemijlocita si primul om pana ce n-a fost intinat de pacat.

Stiti ca primul om era dotat cu anumite prerogative, pe care le pierde prin pacat, si ca intre acestea cel principal era nemurirea, adica nestricaciunea corpului, fiindca pacatul este moarte; prin pacat a intrat moartea in omenire. Mai era impasibilitatea, adica lipsa de suferinta. Acesta este si starea de rai, starea para-disiaca; este prosperare, lipsa de tragic, de suferinte si in special vine o atotstiinta. Este aceasta atotstiinta cunoasterea nemijlocita despre care vorbim?

Ei bine, toata straduinta vietii mistice, este a ridica din nou pe om la aceasta cunoastere angelica, la aceasta cunoastere nemijlocita. Aceasta cunoastere nemijlocita nu este posibila in viata aceasta pamanteasca si in ordinea care traim astazi. Cunoasterea nemijlocita, desavarsita, este rezervata numai vietii de dincolo, este rezervata numai creaturilor spirituale, ingerilor si sfintilor, care vad fata catre fata pe Dumnezeu.

Totusi, ce inseamna sub acest raport viata mistica? In aceasta ordine in care traim inseamna o anticipare a cunoasterii angelice din viata de dincolo, ca extaz, unire a sufletului nostru cu Dumnezeu. Aceasta este cunoasterea sfintilor, sau cunoasterea desavarsita. Viata mistica ne da numai o idee, o anticipare vremelnica a acestei stiinte a sfintilor.

Omul pe cat de inalta treapta s-ar ridica in mistica, cunoasterea lui nu este perfecta; este numai o cunoastere prin anticipatie. Revenim la cele patru stadii ale acestei cunoasteri mistice, tocmai pentru a le sesiza mai bine, trebuie sa ne oprim asupra unora din trasaturile caracteristice ale lor si anume: O prima trasatura caracteristica izbitoare a unor mistici sau a unor extatici este ca cunoasterea nu atarna de vointa noastra. Oricat am voi sa ajungem la aceasta, oricat ne-am stradui pentru asceza si perfectiunea noastra morala crestina, nu putem sa ajungem prin vointa noastra la acest stadiu de cunoastere suprema. Aici pe pamant, daca se intampla, este un simplu dar al lui Dumnezeu si fiindca nu atarna de vointa noastra direct, nu-i putem prevedea momentul cand soseste.

Misticul nu prevede, nu poate sa prevada niciodata momentul in care se produce acea posesiune luminoasa a lui din partea lui Dumnezeu si a lui Dumnezeu din partea lui. Aceasta unire a lui cu Dumnezeu n-o poate prevedea; precum nu poate prevedea sosirea, tot asa nu-i poate prevedea sfarsitul. Dorind momentul unirii mistice cu Dumnezeu, misticul nu poate sa prevada, cand se va sfarsi aceasta unire. Ea poate sa dureze cateva ceasuri sau si zile intregi.

De aici decurge pentru psihologia lui un sentiment de vie si totala dependenta de Dumnezeu, care este, in general vorbind, caracteristica vietii religioase. Prin dependenta noastra fata de Dumnezeu, noi atarnam de El cu nimicnicia si vremelnicia noastra ca de o putere imperativa, infinita si eterna. Sentimentul acesta al independentei, decurge in special din caracterul neprevazut si, in afara de vointa noastra, al fenomenului mistic de unire cu Dumnezeu.

O alta caracteristica a unirii mistice este ca cunoasterea lui Dumnezeu in extaz este si confuza. Noi zicem in momentul acela ca cunoastem pe Dumnezeu, dar aceasta cunoastere nu ni se prezinta intr-o forma asa de precisa si de limpede incat sa fim absolut siguri, de felul cum cunoastem pe Dumnezeu. Zicem ca cunoastem, simtim ca-L cunoastem. Cunoasterea ramane necontenit neclara, confuza. De aici expresia "intuneric de lumina".

O alta caracteristica a acestei cunoasteri mistice, este aceea a cunoasterii, catre noi, numai in parte; unirea este abia inteleasa si abia banuita. Mai departe o alta trasatura caracteristica, deosebitoare a unirii extatice, este ca aceasta un se petrece fara ajutorul ratiunii, fara mijlocirea creaturilor si fara imagini sensibile, inferioare. Este, prin urmare, o cunoastere de caracter cu totul nemijlocit. Ganditi-va la cunoasterea angelica, care este o cunoastere directa si nemijlocita prin inspiratie divina. Ea nu presupune meditatie si nu presupune activitatea discursiva a inteligentei noastre, caci orice activitate discursiva in actul mistic, e suspendata. Tot asa nu presupune mijlocirea creaturilor sau a fapturilor, avem nevoie, in aceasta cunoastere a lui Dumnezeu, pe cale mistica, de ajute fapturilor.

Aduceti-va aminte de unul din cele mai frumoase pasaje din Fer. Augustin sa intelegeti ce inseamna cunoasterea prin mijlocirea fapturii. Aduceti-va aminte de acest pasaj in care el, cautand pe Dumnezeu in univers, spune: "Tu esti Dumnezeul meu? Si el mi- a raspuns: Nu sunt eu, cauta mai sus de mine. Am intrebat luna: Tu esti Dumnezeul meu? Si ea mi-a raspuns: Nu sunt eu, cauta deasupra mea. Si am intrebat stelele: Voi sunteti Dumnezeul meu? Si ele mi-au raspuns. Nu suntem noi, cauta deasupra noastra". Asadar nu fapturile, ci scara aceasta ascendenta a lor, ceruta ca ultim termen al acestei lumi si al acestei existei cauza eficienta a noastra si a lumii, a tuturor, este Dumnezeu. Aceasta este cunoasterea prin mijlocirea fapturilor.

Ei, bine, nimic din aceasta cunoastere a mijlocirii fapturii nu participa la cunoasterea mistica, care, inca o data spus, este o cunoastere nemijlocita, directa. Tot astfel aceasta cunoastere are un caracter cu totul pur, adica este goliti orice fel de imagini sensibile; fiindca nici simturile noastre nu lucreaza in ace directie si nici imaginatia si nici diferitele tentatii ale lumii sensibile din afara care ne ajuta.la cunoasterea obisnuita.

Totusi, in actul mistic, in literatura care vorbeste de actul mistic, vom in adeseori imagini sensibile. Aceasta nu inseamna ca cunoasterea mistica in sine este o cunoastere populata de imagini, ci numai din neputinta de limbaj a misticului de a exprima cu totul aceasta cunoastere in vorbe, el trebuie sa recurg imagini sensibile, pe care i le da memoria si imaginatia, pentru a putea sa explice oricat de aproximativ, prin imaginile acestea sensibile, continutul cu totul pur cunoasterii lui.

De aici acel limbaj simbolic, de care este plina intreaga Sf. Scriptura si lit tura religioasa si teologica. Uneori se vorbeste despre mana, despre gura lui Dumnezeu, despre chipul lui Dumnezeu, si asa mai departe. Toate acestea sunt expresii, sunt imagini sensibile luate in sens simbolic, adica imagini luate din lumea noastra materiala, prin care exprimam ceea ce este cu totul imaterial si raportate Ia Dumnezeu. in Dumnezeu nu simtim nimic din aceasta lume si imaginile sensibile din noi le folosim fiindca nu ne puiem exprima altfel. Neputinta noastra recurge la acest simbolism din lumea materiala, pentru a se scoate in evidenta imaterialitatea spirituala, pura, a divinitatii.

Cunoasterea aceasta mistica, fiind o cunoastere pura si imediata, are caracterul launtric al unei atingeri - ca si cum sufletul nostru e in atingere directa cu spiritul divin.

O alta caracteristica 3 extazului, sau a unirii extatice, osie fluctuatia permanenta a puterii dumnezeiesti cu care a venit in atingere. Atingerea aceasta nu are un caracter egal. Simtim ca Dumnezeu este ca un ocean, care inainteaza spre sufletul nostru. El asculta un moment si se retrage iarasi, pentru ca iarasi sa revina si iarasi sa se retraga. Este, prin urmare, o miscare ritmica de flux si reflux a oceanului de lumina dumnezeiasca, care vine in atingere cu sufletul nostru si se retrage necontenit.

Aceste fenomene launtrice se intampla mereu in primele stadii, in primele doua stadii ale vietii mistice: in stadiul unirii de repaus si in stadiul asa zis plin sau semi-extatic. in celelalte doua stadii din urma, atingerea are mai mult un caracter permanent si acest fenomen mintal de flux si reflux al puterii dumnezeiesti catre noi nu mai are loc. Cand ne gasim in aceste doua stadii de flux si reflux, sufletul nostru pe langa bucuria extraordinara, pe langa vapaia de dragoste inflacarata de care este cuprins, simte in acelasi timp o suferinta, o suferinta de a nu poseda, de a nu avea in mod desavarsit posesiunea divina, in acel moment al extazului necomplet.

O alta caracteristica a unirii mistice presupune un efort din partea noastra, mult mai mic decat meditatia, decat rugaciunea inteleasa in mod obisnuit. Acest efort, aceasta stradanie se diminueaza progresiv, pe masura ce inaintam de la stadiile prime catre stadiul al patrulea al vietii mistice. Cu cat unirea este mai desavarsit, cu cat Dumnezeu se da mai din plin, cu atat stradania din partea noastra este diminuata, pana cand dispare in extazul propriu-zis, cand nu mai exista nici un fel de stradanie din partea noastra; pe cata vreme in rugaciunea obisnuita fie rugaciunea verbala, fie rugaciunea meditativa, fie mintala, noi trebuie sa facem un efort permanent, pentru a ne apropia cat mai mult de Dumnezeu, atunci cand este vorba de pus la contributie puterile noastre naturale, de care dispunem.

In acest stadiu al vietii mistice, acest efort apare si dispare in mod progresiv cu cat inaintezi catre o mai perfecta unire mistica; si este lesne de inteles, de ce dispare acea stradanie din partea noastra. Ganditi-va la prima caracteristica, cum ca unirea mistica este un dar al lui Dumnezeu, care are un caracter napraznic, de a se da dintr-odata, pe neasteptate. Aceasta nu presupune o stradanie, un efort din partea noastra.

Extazul este acompaniat de dragostea de repaus, de o bucurie si uneori de suferinta. Cand vorbim de dragostea de extaz, trebuie sa intelegem dragostea, care daruieste direct, fiind un extaz - dragostea inflacarata care cuprinde sufletul cu maximum de caldura, cu maximum de intensitate. Nu este dragostea obisnuita, religioasa care porneste din adancul inimii noastre, ci este o dragoste, pe care o simtim daruita; este dragostea care este daruita direct de Dumnezeu; este ca si cum flacara divina a aparut in sufletul nostru dintr-odata. Dar in acelasi timp, simtim ca elementul acesta al flacarii dumnezeiesti, nu ne apartine noua; ne este dat, ne este insuflat de Dumnezeu.

In privinta aceasta, sufletul nostru in dragoste trece si el prin diferite stadii, inchipuiti-va o bucata de fier, care la temperatura obisnuita are culoarea cenusie. Aceeasi bucata de fier introdusa in foc, capata o culoare rosie. Aceasta culoare rosie are corespondent dragostea, pe care o manifestam fata de Dumnezeu, in rugaciunea noastra obisnuita, in rugaciunea discursiva sau meditativa. Dar daca aceeasi bucata de fier este introdusa in temperatura unui furnal, in temperatura maxima a unui furnal capata culoarea alba. Asadar de la cenusiu la rosu si de la rosu la alb.

Ei, bine, sufletul in dragostea mistica, in dragostea daruita de Dumnezeu, este ca aceasta bucata de fier, transfigurata total in culoarea alba, prin flacara maxima dogoritoare a iubirii lui Dumnezeu. Misticii vorbesc in acest stadiu de o unire cu Dumnezeu, de negraite delicii pe care le simt ei, de o anumita betie spirituala, sau betie duhovniceasca, de o anumita jubilare si efervescenta extraordinara a sufletului.

Aceasta bucurie maxima este insotita si de durere, este insotita si de suferinta. Suferinta cu aceasta bucurie nu dureaza atat de mult cat ar vrea sa dureze sufletul nostru setos de Dumnezeu. Atunci bucuria maxima e indoita de aceasta durere maxima, de ceea ce se cheama in literatura mistica: "ranile dragostei dumnezeiesti". Stiti ca exista in Psalmi expresia : "ravna casei Tale m-a mancat pe mine", este cam aceeasi expresie, cu aceeasi expresie din viata mistica, adica maximum de bucurie, indoit cu maximum de durere, pentru ca este prea trecatoare aceasta bucurie suprema dumnezeiasca.

Tot in aceasta trasatura a afectelor supreme, care insotesc extazul mistic, trebuie sa vorbim de anumite fenomene, care se intampla in stadiul de viata mistica. In stadiul de viata spirituala, se intampla unirea dintre mistic si Dumnezeu, cuprins de puterea dumnezeirii, de inspiratia dumnezeiasca, care se manifesta prin faptul ca unii vorbesc, dictand carti intregi, cuprinsi de aceasta inspiratie extatica, altii fac poezii. In pasajele pe care le-am parcurs impreuna, privitoare la viata in Dumnezeu a Sf. Simeon Noul Teolog, ati vazut ca se vorbea acolo, ca sfantul era cuprins in permanenta de harul dumnezeiesc - de harul dumnezeiesc teologic - cand scrie carti, cand face versuri, care ne-au ramas de la el. Sub aceasta inspiratie directa, extatica, ca si cum gindirea n-ar fi fost a lui, i-ar fi fost dictat tot cuprinsul cartii de puterea dumnezeiasca.

Veti intilni in literatura mistica cartea sfintei catolice Caterina de Siena, (o sfanta italianca), si carti ce sunt de cele mai multe ori scrise, sub puterea acestei inspiratii extatice, cand sfanta era cu totul afara din sine si Dialogurile si scrisorile pe care le-a scris ea erau scrise sub aceasta inspiratie.

Sunt alti mistici care vorbesc asa de repede, incat le trebuie cate 5-6 copisti, ca sa poata transcrie textul revelat, sub puterea inspiratiei extatice. De asemenea unirea extatica este intovarasita de impulsia catre virtute. Cine a trait in mediul apropiat al lui Dumnezeu si inflacarat de dragostea daruita de Dansul, simte o ravna extraordinara de a practica virtutea si aceasta din sentimentele pe care le au in genere marii pustnici si in genere marii mistici. Este sentimentul de a nu ofensa prin nimic de acum incolo pe Dumnezeu. Se starneste in ei o ravna nemaipomenita, de a practica toate virtutile, si in special ravna de a se umili pana la suprema limita; tocmai pentru o mare umilinta, coborarea de sine e darul fara pereche, cu care i-a invrednicit Dumnezeu.

O alta caracteristica vizibila pentru cei din afara, care ar intovarasi pe un mistic, este ca unirea mistica are repercusiuni vizibile asupra corpului. Cand extazul este plin, cand sufletul a intrat in desavarsita posesiune a puterii divine, atunci simtirea inceteaza sa functioneze, pipaitul si toate simturile nu mai functioneaza. Functionarea simturilor, prin urmare, este dintr-odata suspendata, membrele intepenesc treptat-treptat, trupul pastrindu-si pozitia in care se afla omul la rugaciune, cand l-a cuprins extazul. Astfel cum l-a cuprins asa incremeneste si nimic si nimeni nu-i poate misca mainile, atata vreme cat tine momentul suprem al extazului.

Respiratia sa inceteaza treptat-treptat si adeseori dispare, inima de asemenea bate tot mai rar incat bataia se suspenda. Uneori avem impresia unei morti de-a bineiea. Nu este vorba de o moarte propriu-zisa, ci numai de o moarte aparenta. Prin urmare functiunile fizice inceteaza; sunt intrate pentru un moment in moarte, pentru ca sa se manifeste in toata plenitudinea ei puterea dumnezeiasca in sufletul misticului. Daca ii pipaim corpul, vom vedea cum caldura lui vitala se diminueaza treptat-treptat, incepand de la extremitatile corpului, catre interiorul corpului. Este acelasi fenomen, care se petrece la moartea adevarata. Nu este vorba de o moarte propriu-zisa ci de o sincopa, de o moarte aparenta, pentru ca imediat dupa incetarea extazului toate functiunile sa revina la normal. Acestea sunt trasaturile caracteristice, dupa care cunoastem ca este vorba de fenomenul extazului, de viata intru Dumnezeu.

Afara de aceste trasaturi caracteristice mai sunt si alte fenomene accesorii frecvente, care formeaza oarecum partea senzationala a misticii, si de care ati auzit de foarte multe ori.

Asa este fenomenul accesoriu al levitatiei. in extaz, adeseori corpul se ridica in sus de la pamant. Este un extaz cu rapire, cu absorbirea in sus a corpului insusi. Corpul este rapit in pozitia cu care a fost prins la rugaciune. Inaltimea la care se ridica variaza: o inaltime cat inaltul omului, de mai multi metri, o inaltime pana la varful pomilor s.a.m.d. Uneori corpul se inalta asa de sus incat, daca este afara, nu se mai poate vedea; se pierde in vazduh. La coborare se coboara asa de lin, incat corpului nu i se intampla nici o rana. Este asa de usor incat are greutatea unui fulg. Cine este in jurul misticului in timpul fenomenului de levitatie, poate sufla si poate sa-i impinga corpul, cum ai sufla un fulg in aer.

Adeseori se intampla ca misticul manifesta o astfel de putere supranaturala, incat este in stare, daca se intampla sa tie pe cineva de maini - pentru ca in primele momente ale levitatiei, cand incepe levitatia, omul vrea sa se apuce de cineva -, si daca apuca mainile cuiva il ridica si pe om in sus; sau daca se intampla ca misticul la rugaciune sa se apuce de un grilaj de fier, atunci grilajul de fier, sub forta extraordinara se indoaie, de parca ar fi de ceara. Sa nu vi se para povesti lucrurile acestea, fiindca sunt lucruri care se petrec in vremea noastra si daca am avea prilejul sa traim in jurul unui mistic, am putea experimenta cu propriile simturi aceste fenomene.

Un alt fenomen accesoriu este ca unii dintre sfinti sunt vazuti dintr-odata cu aureola; sunt vazuti cu nimb de lumina in jurul capului. Alteori, trupul exalta un parfum dumnezeiesc in momentul cand moare. Stiti din istoria mortilor, ca este oarecare miros foarte frumos al trupului, care au un miros foarte neplacut cu totul special, diferit de cele pe care le cunoastem. Si in sfarsit un alt fenomen accesoriu, este stigmatizarea. Stiti ce sunt stigmatele? In corpul misticului se imprima dintr-odata semnele de sange din trupul Mantuitorului rastignit; semnele de sange ale Mantuitorului la picioare, la coasta si la frunte. Si atunci, toate aceste semne ale Mantuitorului se imprima pe trupul misticului cazut in extaz.

Stigmatele sunt de doua feluri: sunt vizibile - cu sangele alb, pentru ca daca pui o bucata de panza se pateaza fara sa fi facut o rana; bineinteles ca sunt si stigmatele launtrice. Stigmatele launtrice se manifesta numai prin dureri, fara pete de sange, cu dureri in locurile in care a fost ranit de piroane sau de spini. Fenomenul acesta al stigmatelor este foarte frecvent in viata mistica. Un doctor francez Imbert a facut un studiu asupra fenomenelor accesorii ale stigmatelor.

Cunoasteti astfel de minuni, care apar din veacul al XIII-lea incoace; si probabil cel dintai care a primit stigmatele este Sf. Francisc de Assisi, in minunea asa de cunoscuta si atat de pictata de toti pictorii Renasterii. Cand va duceti in Italia nu este muzeu in care sa nu fie prezent. Numai in Apus doctorul Imbert a constatat peste 231 de cazuri stigmate, primite de diferite personalitati, care s-a invrednicit de viata de extaz.

Poate sunteti la curent, este un fenomen care se produce in Bavaria la Munchen cu fata Thereza Neumann, care primeste stigmatele in mod regulat; curge sangele. Eu am citit dari de seama ale unor medici. Este un pelerinaj nemaipomenit in casa acestei fete de taran, care de 8 ani nu se hraneste cu nimic, decat cu firimiturile de la Sf. Impartasanie - suporta necontenit stigmatele din trupul ei, stigmate interioare invizibile. Se vede treaba ca sunt lucruri pe care medicii nu le pot explica. Se vede treaba ca in mistica, in alcatuirea aceasta vazand necredinta care cuprinde aceasta lume Mantuitorul daruieste din cand in cand aceste stigmate, pentru a ne reaminti noua si pentru a reimprospata in mod vizibil marea jertfa de rascumparare, infaptuita pe cruce.

In general incheind aceasta lectie, ceea ce se observa in fenomenul mistic in legatura cu fenomenul psihologic si fiinta fizica a omului, este urmatorul lucru: Exista o tendinta necontenita, de a elimina tot ceea ce apartine propriu-zis misticii dumnezeiesti, care participa si se manifesta in fenomenele extatice. Este ca un fel de declaratie tacita ca Dumnezeu pentru a se manifesta in noi si in sufletul nostru, atunci cand vrea, El nu are nevoie nici de trupul nostru, nici de sufletul nostru, decat in masura ce acest trup si acest suflet sunt simple instrumente, prin care marturia lui Dumnezeu se manifesta catre noi.

Nichifor Crainic

04 Aprilie 2012

Vizualizari: 2997

Voteaza:

Caracteristicile extazului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE