Casatoria nu-i contract, ci iubire vesnica

Casatoria nu-i contract, ci iubire vesnica Mareste imaginea.

Cand si cand, spatiul stirilor este strabatut de cate o veste despre un eveniment monden: casatoria dintre doua personaje cunoscute, botezul unui prunc din zona personajelor zis VIP sau, din nefericire, divortul unui cuplu. In ultima vreme, insa, tratarea subiectului s-a deschis si catre zona religioasa. Asa ca nu puteam sa ratez ocazia. Astazi, despre prima, a doua si a treia casatorie.

Iubirea. Cuvant scurt, frumos si care contine o infinitate de posibilitati. Dintre ele, una sta la baza casatoriei si a familiei. Adica doi oameni decid sa vietuiasca impreuna, pentru ca se iubesc. Altfel nu prea merge. Vorba cantecului unde dragoste nu e, nimic nu e. Un mare adevar, de inspiratie biblica. Însa chestiunea incepe sa aiba aspecte din ce in ce mai necrestine, in ultima vreme. Asaltul secularizarii si al societatii de consum face ca institutiile casatoriei si a familiei sa fie serios zdruncinate in temeliile lor crestine. Sensul divin al iubirii incepe sa paleasca in fata tratarii de tip contractual al acestor doua institutii. Fiecare dintre ele are crucea ei, ispitele si provocarile si. Ceea ce duce la un fel de relativism de tip repetitiv: daca nu a mers cu un partener, incercam cu altul. De exemplu, constat ca sensul crestin al casatoriei incepe sa fie incetosat pentru unii, care considera ca o casatorie este un fel de lupta viguroasa a celor doi parteneri in scopul obtinerii finalmente a unui DA. Framantari erotice, triunghiuri amoroase, jocuri de interese sau aiureli predestinationiste, toate concura pentru topul motivelor care decid o casatorie. Conceptia asta devianta o vad propagata cu obstinatie in toate telenovelele zis de dragoste care se termina cu un happy-end: in sfarsit s-au luat. Si dupa??? Dupa nu ni se mai spune. . . Ori, actul de casatorie nu este un sfarsit al acestor framantari, ci, dimpotriva, este momentul asumarii unei iubiri jertfelnice fata de cel/cea care-ti va deveni sot/sotie. De-abia de la casatorie incepe viata reala a familiei. Care presupune multe alte framantari, ispite si jertfe. Însa, cand iti fundamentezi gresit casatoria, nu te astepta ca familia sa tina prea mult. Framantari erotice, triunghiuri amoroase, jocuri de interese sau aiureli predestinationiste, toate concura pentru topul motivelor care decid o casatorie. Din cand in cand, vad cupluri ajunse la o varsta venerabila, care, dupa zeci de ani petrecuti impreuna, se simt ca in prima zi. Si multora li se pare nefiresc si vor sa afle secretul. Însa raspunsul batraneilor cu ochi veseli si jucausi este invariabil: iubirea. Tocmai de aceea, casatoria religioasa are la baza cateva principii care sunt importante in fundamentarea si viata unei familii. Le redau pe cele mai importante

1. Casatoria dintre cei doi miri este o incununare a iubirii lor. Aceasta iubire este simbolizata prin inelele ce se pun in mainile mirilor si prin cununiile ce se aseaza pe capetele lor De aceea, inainte de a spune DA, trebuie sa cantarim bine TOATE aspectele unei casatorii si ale vietii in familie. Altfel, regretele nu vor intarzia sa apara. Daca nu exista iubire, familia va deveni un chin al sclaviei.

2. Familia crestina nu este, cum gresit afirma chiar si unele confesiuni crestine, o intelegere reciproca intre cei doi miri. Ea este ceva mult mai tainic. Sf. Apostol Pavel spune ca legatura ce se realizeaza intre miri este asemenea legaturii dintre Hristos (numit si Mirele Bisericii) si Biserica (numita si Mireasa lui Hristos). Ea implica nu numai un erotism firesc al trupului, caci, daca ar fi asa, casatoria ar fi numai un paravan pentru sex. Dimpotriva, in casatorie eros-ul devine agape, adica iubire jertfelnica, disponibilitate spre desavarsirea comuniunii, instrument pentru mantuire, pod de trecut in doi spre vesnicie. Tocmai de aceea, conform Scripturii, cei doi miri nu mai sunt socotiti de catre Dumnezeu ca doua persoane diferite ci sunt socotiti un trup, precum insusi Domnul zice: Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu mai desparta. Este si motivul pentru care, in ritualul Cununiei, mirii, impreuna cu nasii, inconjoara Evanghelia de trei ori si apoi pun mainile si capetele incununate pe Evanghelie si pe Cruce. Adica mirii aseza pe Cuvantul-Hristos in mijlocul familiei, iar faptele (mainile) si gandurile (capetele) lor se vor pune in slujba desavarsirii crestine.

3. Analizand atent ceea ce Hristos spune mai sus, ne dam seama ca despartirea (divortul) nu are ce cauta in existenta unei familii. Atunci cand apare, este vorba de un groaznic accident: moartea iubirii. Dupa aceasta, nu se mai poate face nimic. Este motivul pentru care, aparent, Biserica ingaduie divortul: adulterul. În realitate, Biserica nu pronunta vreodata divortul, deoarece Hristos spune clar omul sa nu desparta. In realitate, Biserica doar constata, cu amaraciune, ca iubirea a murit si ca nu mai este nimic de facut, decat daca cei doi trec printr-un profund proces de pocainta, menit sa restaureze increderea. Caci adulterul este, in fapt, uciderea constienta a increderii si iubirii. Zice Hristos: Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter. Pare deci ca Hristos ingaduie divortul pe motiv de desfranare. Insa Hristos lasa liberul arbitru al omului sa decida daca mai este cale de intoarcere si de iertare.

4. Ajungand aici, observam o aparenta contradictie cu practica Bisericii. Se stie ca, potrivit canoanelor, Biserica ingaduie a doua si a treia casatorie. Domnul insa spune clar ca aceasta nu se mai poate. Si atunci??? În realitate, a doua si a treia casatorie este o sintagma cu inteles duhovnicesc aparte, care desemneaza o situatie deosebita si delicata. Sunt momente in viata cand, din diverse motive independente de vointa noastra, ne trezim singuri: fie sotul/sotia pleaca in vesnicie, fie ne-a parasit, prin adulter sau alte motive, desi noi nu ne-am dorit. Asta inseamna ca trebuie sa ramanem condamnati la singuratate? Nu, desigur. Tocmai de aceea, pentru a veni in sprijinul celor afectati, Biserica ingaduie aceasta situatie, repet, deosebita si delicata. Sa analizam in ce consta ea. Asa cum am vazut, in sens biblic, casatoria este doar una. Cea in care jumatatea de langa tine este darul lui Dumnezeu, iubirea ce te mantuieste in vesnicie. O a doua persoana nu mai poate ocupa acest loc. Astfel, poligamia este o bazaconie fie si prin simplul fapt ca, tot dupa Scriptura, nimeni nu poate iubi la fel doua persoane. Daca insa citim cu atentie slujba ce se oficiaza in aceste cazuri, vom vedea ca lucrurile sunt cumva diferite. Astfel, fata de prima cununie, apare un profund sentiment de pocainta si regret. Preotul se roaga mai mult pentru iertarea pacatelor celor doi miri, cerand unirea lor in dragoste, insotita de pocainta vamesului, lacrimile femeii desfranate, marturisirea talharului de pe cruce. Se observa ca omul este o fiinta slaba in privinta greutatilor vietii si a aprinderilor trupesti, motiv pentru care se cere de la Dumnezeu curatirea, slabirea si iertarea greselilor. Se aduce aminte ca Sf. Pavel scrie ca Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine.

Daca insa nu pot sa se infraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda. In rest, ritualul cuprinde, ca si la prima cununie, punerea inelelor si a cununilor, consumarea in comun a painii si a vinului, inconjurarea Evangheliei, punerea mainilor si a capetelor pe Evanghelie si pe Cruce. Pentru ca, desi este un pogoramant, aceasta a doua sau a treia nunta ramane totusi o insotire crestina a mirilor, in fata lui Dumnezeu si in cadrul institutiei sacre a familiei. Familia nu este un simplu contract social, pe care il poti anula cand vrea „muschiul” tau. Mai mult de atat, Biserica nu mai ingaduie, prin canoane. De ce? Pentru ca slabiciunea si pacatul pot fi admise, dar nu ca principiu de viata. Este greu de presupus ca ai nesansa ca sotul/sotia sa decedeze de trei ori la rand. Iar daca ar fi asa, inseamna ca Dumnezeu chiar are alt plan cu tine. In privinta divorturilor si a schimbarii de partener, lucrurile sunt mult mai simple. Daca ai ajuns la al patrulea partener, si tot esti nemultumit, inseamna ca ceva nu este in regula. Crestinismul nu accepta schimbarea sotului/sotiei din pricini de moft, instabilitate (sufleteasca sau trupeasca), interese sau mai stiu eu ce alte conjuncturi lumesti. Familia nu este un simplu contract social, pe care il poti anula cand vrea „muschiul” tau. De la a treia nunta este clar ca acestea nu mai sunt situatii accidentale si nedorite, ci principii de viata. Iar Biserica nu poate binecuvanta, oricat s-ar stradui, practicarea acestora cu buna stiinta.

Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 05 Decembrie 2016

04 Noiembrie 2013

Vizualizari: 2634

Voteaza:

Casatoria nu-i contract, ci iubire vesnica 5.00 / 5 din 3 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • lucretia ionescuPostat la 2013-11-04 14:42

    Interesant articol, plin de invataminte si intelepciune.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE