Ce este neamul?

Ce este neamul? Mareste imaginea.

Neamurile. Aceste colectivitati de oameni ce impart omenirea in popoare, patrii, valori, aspiratii. De unde vin? Ce rost au? Care este importanta lor? Unde se plaseaza ele pe scara valorilor umane? Cat mai conteaza in actuala globalizare? Ce mai inseamna Ziua Nationala?

1 Decembrie. Ziua Nationala a Romaniei. Se indesesc rostirile de cuvinte ce par prafuite de globalizare. Neam. Limba. Patrie. Iata o treime ce defineste un popor. Si totusi: ce este neamul? Un neam este un sistem de valori in care te nasti fara a fi intrebat si pe care il inveti in anii copilariei, ca fundament al intregii tale vieti de pe acest pamant. Oare sa fie Dumnezeu un discriminator? Nicidecum. Daca intrarea in viata are loc printr-un sistem de valori particulare, finalul ei presupune valori universale. Desi la ora actuala exista pe fata pamantului vreo 7.000 de limbi si, probabil, tot atatea neamuri, tinta este improprierea (asumarea personala) unor valori universale, care transcend orice neam si orice limba: iubirea, intelepciunea, ospitalitatea, iertarea etc. Adica umanitatea.

Caci ceea ce avem in comun toti oamenii, ne uneste, nu ne desparte. Si atunci, ce rost mai au neamurile? Cercetatorii isi disputa diverse teorii cu privire la aparitia popoarelor. Totusi, multe din ele presupun existenta unui proto-popor, definit de o proto-limba, o limba initiala din care au aparut alte limbi, care la randul lor au fost proto-limbi pentru alte limbi, impartite pe diverse criterii. Asadar, am avea de-a face cu un popor primar, din care au aparut diverse popoare.

Acestea au incercat sa-si adjudece diverse teritorii in care sa-si duca existenta, prin lupte, negocieri, tratate. Au rezultat astfel tari, natiuni cu personalitati juridice distincte si recunoscute de celelalte popoare. Aceste teorii asupra limbilor si popoarelor confirma un adevar biblic, exprimat in cartea Facerea: momentul turnului Babel. In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo. Apoi au zis unul catre altul: "Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!" Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. Si au zis iarasi: "Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!" Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Si a zis Domnul: "Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca. Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul". Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul.

De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului. Asadar, aparitia limbilor si a neamurilor pare raspunsul lui Dumnezeu la mandria oamenilor. Pare o chestiune imposibila, dar daca vom studia cu atentie tratatele de medicina si psihologie, vom afla ca viata sufleteasca duce la schimbari in viata materiala si chiar la modificari ale conformatiei umane. De pilda, unii cercetatorii afirma ca datorita cresterii nivelului de intelectualizare si rationalizare a vietii, creierul tinde sa se mareasca, iar pe viitor oamenii vor avea craniul din ce in ce mai mare, in vreme ce restul corpului va evolua in sens invers, datorita tendintei de a se micsora gradul de folosire a fortei fizice. Altii sustin contrariul. Cert este ca exista o interactiune intre sufletesc si trupesc. Un exemplu banal: mania creste tensiunea si ritmul cardiac, iar stresul sta la baza declansarii multor boli. Inainte de amestecarea limbilor, tot Facerea relateaza despre „sciziunea” morala a neamului omenesc primordial, intre drepti si pacatosi.

Semnalul este dat Cain, care il ucide pe Abel, fratele sau, apoi apare fractura morala la nivel de grup, motiv pentru care apare episodul Noe, in care Dumnezeu incearca o noua infranare a dezvoltarii raului. In acest fel, inainte de impartirea popoarelor, apare impartirea morala a lumii, cu efectele negative corespunzatoare. Incurcarea limbilor este, practic, o incercare divina de a infrana alunecarea umanitatii pe panta imoralitatii. Poate ca ea nu s-a intamplat instantaneu, desi nu m-ar mira, gandiu-ma la revers: vorbirea instantanee a Apostolilor in alte limbi. Specialistii sustin ca limba poate evolua in timp, pastrand unele elemente de legatura cu alte limbi. Cert este ca, din acel moment, a disparut unica limba (proto-limba) a umanitatii. O limba care ajuta la , pe care le detesta si Sf. Pavel,iar autoritatile de azi adeseori destructureaza tovarasiile ce se fac spre raul cel social. Ca urmare, neamul, poporul, contine in sine potenta unei salvari, a unei mantuiri din imperfectiunea raului ce zace in noi. Aceasta metoda de indreptare a lui Dumnezeu se descopera si mai bine in momentul alegerii unui popor ca popor ales al lui Dumnezeu.

Dupa aceea a zis Domnul catre Avram: "Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu. Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele tau si vei fi izvor de binecuvantare. Binecuvanta-voi pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului". Asadar, rostul poporului ales era ca acesta sa pastreze o cale catre indreptare, in mijlocul unei lumi alcatuite din neamuri care alterasera morala. Tocmai de aceea, poporul ales primeste legi speciale, Deuteronomul fiind si astazi o minima lista de porunci morale si sociale, necesare pastrarii umanitatii pe calea unui oarecare echilibru moral. Dar acestor legi le lipsea desavarsirea, motiv pentru care Dumnezeu decide sa implineasca promisiunea ce o facuse omenirii inca de la prima abatere morala: venirea unui Rascumparator, a unui Salvator, a unui Mesia. Asa ca, pentru ca rezultatul sa fie desavarsit, se alege solutia desavarsita: Insusi Dumnezeu se va face om si va rascumpara intreaga umanitate prin forta unei noi legi, cea pe care insa omul o pierduse de la prima abatere: dragostea, iubirea ca virtute desavarsita.

Astfel, din acest moment, in plan existential, importanta neamului, a limbii si a patriei trece pe un loc secund, pe primul loc venind un limbaj universal pentru un neam universal: limbajul dragostei, vorbit de fii dragostei, fii lui Dumnezeu. Este si motivul pentru care, la Pogorarea Duhului Sfant, diferentele de limbaj incep sa fie depasite cu usurinta de catre Apostolii, care brusc incepeau sa vorbeasca si limbi straine de limba lor materna. Din acest moment, omenirea intra intr-o noua era: disparitia treptata a diferentelor, spre o universalitate a comuniunii de valori. Omul nou, imbracat intru Hristos, inlocuieste omul vechi, adamic, si incepe sa vorbeasca intr-o noua limba universala: limba duhovniceasca a sfinteniei, a invierii din imoralitate. Comunicarea sufleteasca „a inimii” incepe sa ia locul comunicarii prin limbaj. Vorbirea cu fapta incepe sa pretuiasca mai mult decat vorbirea, ca fapt.

Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde se afla Hristos…fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui, si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit, Unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos.

Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare, Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi. Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. Deci, este 1 decembrie, Ziua Nationala a romanilor. Ce sa facem? Sa ne bucuram ca ne-am intregit ca neam in istorie. Sa ne educam pruncii in valorile nationale si universale ale dragostei.

Sa evitam excesele caraghioase ale credintei ca suntem buricul pamantului iar Dumnezeu este roman, deoarece toate popoarele, desi au daruri diferite, sunt chemate la aceeasi desavarsire. Sa nu ne laudam cu ce avem si sa obtinem cele ce ne lipsesc.

Sa inmultim faptele si sa imputinam demagogia. Sa impartim cu altii binele si sa nu imprastiem raul spre cei din jur. Sa purificam sufleteste neamul romanesc, pentru a-l transforma, alaturi de alte neamuri ale Pamantului, in unicul neam dumnezeiesc al dragostei. Altfel, degeaba suntem romani si crestini. Neamul nu poate fi astazi decat o cale spre universalitate. Sa invatam limbajul universal al dragostei de semeni:

La multi ani tuturor romanilor!

La multi ani tuturor crestinilor!

La multi ani tuturor oamenilor!

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 04 Decembrie 2016

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 811

Voteaza:

Ce este neamul? 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE