Ce sunt minunile?

Ce sunt minunile? Mareste imaginea.

"lncat multimea se minuna vazand pe muti vorbind, pe ciungi sanatosi, pe schiopi umbland si pe orbi vazand, si slaveau pe Dumnezeu."

In acest verset biblic sunt cuprinse doua dintre caracteristicile determinante ale tuturor acelor fenomene sau intamplari pe care le numim minuni sau miracole.

Prima ar fi aceea ca cei care asistau la ele se minunau, adica se mirau, lucru oglindit si de etimologia cuvantului miracol. Exista insa foarte multe lucruri de care oamenii se minuneaza, fara a le considera miracole. Astfel, Fericitul Augustin se mira vazandu-l pe mentorul sau, Sfantul Ambrozie, Episcopul Mediolanului (340-397), citind in tacere intr-o vreme cand stiinta de carte era cu adevarat o raritate, iar lectura se facea, de regula, cu voce tare. In aceeasi idee, Plutarh relateaza un fapt petrecut in secolul al IV-lea i.Hr. Astfel, el vorbeste despre Alexandru cel Mare care citea in gand o scrisoare de la mama sa, spre uluirea soldatilor sai.

In zilele noastre, suntem uimiti in fata unor semeni ai nostri care poseda anumite calitati intr-o proportie cu mult mai mare decat ceilalti oameni. In acest sens, provoaca uimire tot felul de insusiri neobisnuite, de la capacitatea de a face in minte, intr-un timp extrem de scurt, calcule cu numere de mai multe cifre, pana la capacitatea de a reproduce din memorie, in desene de o incredibila precizie, imagini vazute doar in treacat. Nu le consideram miracole fiindca avem o explicatie „naturala" pentru ele. Credem ca acesti oameni ajung la astfel de performante fie printr-un antrenament intens, fie prin niste calitati native deosebite, fie, cel mai adesea, prin ambele. In acelasi sens, nu consideram minuni nici fenomenele naturale cu care suntem obisnuiti, pentru ca le vedem cu regularitate si pentru ca avem impresia ca stiinta a gasit o explicatie pentru ele in cadrul unui sistem de legi cunoscute ale naturii si, mai ales, ca a gasit cauzele acestor fenomene chiar in interiorul naturii.

Nu ne miram ca Soarele rasare in fiecare zi, pentru ca vedem acest fenomen cu regularitate la fiecare circa 24 de ore si stim ca el este un efect al rotatiei diurne a Pamantului in jurul axei proprii. De fapt, ar trebui sa fim profund uimiti de faptul ca toate astrele, planetele, cometele, asteroizii si celelalte corpuri ceresti se misca intr-un mod previzibil si ca Universul este atat de armonios alcatuit. Nu o facem si consideram acest fapt ca fiind ceva perfect normal, care nu are nimic miraculos in el. In schimb, aparitia unui fenomen care pare sa contrazica flagrant legile cunoscute ale naturii ne umple de uimire si este considerata, cel putin de catre unii oameni, un miracol, produs al interventiei directe a lui Dumnezeu, Care, prin exercitarea atotputerniciei Sale, poate sa incalce, sa suspende sau sa modifice legile naturii. Daca insa, dupa o vreme, oamenii de stiinta descopera o lege a naturii care poate conduce la construirea unui model care descrie modul cum are loc acel fenomen, atunci el isi pierde caracterul miraculos, interventia lui Dumnezeu fiind contestata. Vom vedea in continuare cat de putin adevar cuprinde o asemenea abordare.

In ce ma priveste, eu nu numai ca recunosc prezenta lui Dumnezeu in tot ce e frumos si bun in lume, dar cred cu putere ca iubirea Sa atotcuprinzatoare a facut ca Universul sa existe si sa fie atat de minunat si de armonios alcatuit, asa cum am aratat in capitolele precedente. Pe de alta parte, nu am suficiente cuvinte pentru a arata cata trufie ascunde o expresie de genul: „Aceasta este o minune pentru ca nu poate fi explicata prin nici o lege a naturii"! Dar bine, omule, tu cunosti TOATE legile naturii pentru a putea face o asemenea afirmatie? Se spune ca, in mod ironic, contemporanii rauvoitori ai lui Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494) spuneau despre el ca „stie tot ce exista pe lume si ceva in plus". Ni se pare ridicola o asemenea pretentie, dar, in fond, ea nu este prin nimic diferita de cea de mai sus. in realitate, singur Dumnezeu cunoaste intregul sistem al legilor universale, care au ramas aceleasi de la facerea lumii pana astazi, pentru simplul motiv ca El este Cel care le-a creat si „aceste legi, care nu se schimba cand totul este in eterna schimbare, indica existenta unui Creator". In acest sens, Fericitul Augustin spunea: „Miracolul nu contrazice natura, el contrazice numai cunoasterea pe care o avem noi despre ea."

Dar, daca recunosti ca Dumnezeu a facut toate legile naturii ca parte a Creatiei, inseamna ca negi faptul ca El este atot puternic si atotcunoscator cand esti de parere ca, din cand in cand, pentru a indeplini o anumita lucrare, El are nevoie sa intervina in propria Sa creatie, pentru a modifica vreo lege, a-i suspenda actiunea sau a crea una noua, despre care nu prevazuse ca ii va fi necesara. In aceasta privinta, desi filosofia sa panteista nu corespunde invataturii crestine, cred ca zicerea lui Baruch Spinoza (1632-1677) „Daca Dumnezeu ar actiona impotriva legilor naturii, ar actiona impotriva propriei Sale esente, ceea ce ar fi culmea absurditatii" este de luat in seama. Dumnezeu nu seamana in nici un fel nici cu acei parlamentari care astazi voteaza o lege si maine sunt primii care o incalca si nici cu acei mesteri nepriceputi care trebuie in fiecare moment sa alerge dupa o noua unealta de care uitasera sau nu prevazusera ca le va trebui!

Dumnezeu intervine in lume folosindu-Se de propriile legi, existente inca de la inceputul Creatiei si pe care oamenii le-au descoperit numai in parte. In acelasi timp, de vreme ce o minune implica lucrarea lui Dumnezeu, faptul ca mai devreme sau mai tarziu se va descoperi, eventual, acea lege a naturii de care El S-a folosit nu-i schimba cu nimic acelei intamplari caracterul minunat. Si ajungem astfel la cea de-a doua caracteristica implicata in versetul biblic citat la inceputul capitolului, si anume faptul ca oamenii intuiau interventia divina in desfasurarea evenimentelor si „slaveau pe Dumnezeu". Ceea ce implica in mod necesar credinta puternica in prezenta si lucrarea Sa.
Iata, deci, care sunt cele doua aspecte care caracterizeaza toate minunile, cel putin cele considerate ca atare de Biserica Crestina. Este vorba despre caracterul lor neobisnuit si de faptul ca sunt declansate de vointa lui Dumnezeu.

Numai ca neobisnuit nu inseamna imposibil, ci, mai degraba, foarte improbabil si, prin aceasta, extrem de rar intalnit. Caci, daca Dumnezeu Se foloseste de una sau mai multe dintre legile naturii pe care El le-a creat intru exercitarea Proniei Sale, inseamna ca minunile nu pot consta in evenimente sau fenomene imposibile. In acest sens, marele ganditor crestin Origen, traitor in Alexandria cea fierbinte, spunea ca nu are sens sa te rogi pentru racoarea primaverii in timp ce induri arsita verii.

In aceeasi idee, o abordare interesanta gasim si la C.S. Lewis, cel atat de mult pomenit in aceasta carte. El spune ca interventia lui Dumnezeu in desfasurarea unui eveniment nu contrazice legea naturii care in mod normal il guverneaza, pentru ca, evident, acea lege se refera la un anumit comportament al subiectului implicat, in absenta unei forte exterioare. Ca sa intelegem mai bine aceasta idee, sa ne amintim de pri-mul principiu al mecanicii, sau Principiul inertiei, descoperit de Isaac Newton a carui formulare este: „Orice corp isi mentine starea de repaus sau de miscare rectilinie uniforma atat timp cat asupra sa nu actioneaza alte forte sau suma fortelor care actioneaza asupra sa este nula." Este evident faptul ca in lumea reala nu vom vedea niciodata un corp care sa se miste in virtutea inertiei pe o durata, respectiv pe o distanta, infinita, nu pentru ca primul principiu al mecanicii nu este adevarat, ci pentru ca asupra corpurilor reale actioneaza intotdeauna cel putin o forta care se opune acestei miscari, cum ar fi, de exemplu, forta de frecare.

In acelasi mod, zice C.S. Lewis, daca Dumnezeu intervine cu puterea Sa in desfasurarea unui fenomen, schimbandu-i cursul fata de cel cu care suntem obisnuiti in virtutea legilor naturii cunoscute, nu inseamna ca acele legi au fost incalcate, ci ca lucrurile se desfasoara in alte conditii decat cele pentru care acele legi au fost formulate. Prin urmare, Dumnezeu nu incalca legile naturii, ci genereaza un anumit eveniment, care fara interventia Sa nu s-ar fi petrecut. Iar in urma acestei interventii lucrurile iau o anumita turnura, perfect compatibila cu respectivele legi. Spune scriitorul: „Daca Dumnezeu creeaza un spermatozoid miraculos in trupul unei fecioare, el nu incalca nici o lege. Legile naturii ti preiau numaidecat. Natura este gata pregatita. Urmeaza sarcina, potrivit tuturor legilor normale si, noua luni mai tarziu, se va naste un copil."

Aici trebuie sa facem cateva comentarii. Pe de-o parte, in sensul ideii ca Dumnezeu nu incalca legile Creatiei pe care El le-a facut, autorul are dreptate cand considera ca, in fond, nu Nasterea, ci Zamislirea Mantuitorului Hristos reprezinta miracolul. Numai ca abordarea sa sufera din cauza ca, la vremea cand aceasta carte a fost scrisa (1947), genetica era inca in faza copilariei. Vom vedea mai tarziu ca, de fapt, putem gasi un alt „scenariu" pentru aceasta adevarata minune, fara sa recurgem la „crearea unui spermatozoid miraculos". De altfel, C.S. Lewis da dovada de o usoara inconsecventa in aceasta abordare, lucru care se vede mai bine atunci cand se refera la doua dintre minunile infaptuite de Mantuitorul Hristos, si anume prefacerea apei in vin la nunta din Cana Galileii si hranirea celor peste cinci mii de oameni cu numai cinci paini si doi pesti. El spune: „In fiecare an, ca o parte componenta a ordinii naturale, Dumnezeu face vin. El il face prin crearea unui organism vegetal ce poate transforma apa, solul si lumina soarelui intr-un suc ce va deveni, in conditii propice, vin. Astfel, intr-un anume sens, El transforma in mod constant apa in vin [.]. O singura data insa si numai intr-un anumit an, Dumnezeu intrupat scurtcircuiteaza procesul: face vin intr-o clipa, folosind vase de lut in locul fibrelor vegetale ca sa tina apa. Dar le foloseste ca sa faca ceea ce face intotdeauna. Miracolul consta in traseul scurtat, dar evenimentul la care duce acesta e cel obisnuit. [.] Alte minuni care intra in aceasta categorie sunt cele doua cazuri de hranire miraculoasa. Ele presupun transformarea catorva paini si catorva pesti in multa paine si mult peste. [.] Dar anual, Dumnezeu preface putin grau in mult grau: samanta e pusa in pamant si are loc un spor. [.] in aceeasi zi, El a inmultit si pestele. Dar priviti in orice golf si aproape in orice rau. Fecunditatea aceea forfotitoare si unduitoare ne dovedeste ca El isi implineste si acum lucrarea, fa-cand sa misune apele de vietati nenumarate."

Sa mai spunem ca in acelasi paragraf C.S. Lewis afirma ca Iisus Hristos refuza ispita satanei de a transforma pietrele in paini, pentru ca asta ar contrazice grav legile procesului natural care duce la existenta painii - hranei -, asa cum le-a stabilit Dumnezeu la Creatie.

Dar cunoastem noi absolut toate legile naturii pe care le-a hotarat atunci Creatorul? Nici vorba! Poate ca Iisus Hristos, cu puterea Sa dumnezeiasca, S-a folosit de o asemenea lege, pe care noi nu o cunoastem inca, pentru a le furniza acelor oameni energia vitala de care acestia aveau nevoie. Caci, in ultima instanta, ceea ce obtin fiintele vii din hrana ingurgitata, prelucrata prin metabolismul specific vietii, nu este altceva Evident ca prin aceasta idee nu doresc sa furnizez o explicatie pentru ce s-a intamplat atunci si, cu atat mai putin, o explicatie stiintifica. Doresc numai sa arat ca nu este imposibil din punct de vedere stiintific ca evenimentul sa fi avut loc cu adevarat si, mai ales, ca oamenii aceiasa fi fost hraniti in mod real, nefiind vorba, dupa cum cred unii, de un fenomen de sugestie in masa. Cat despre minunea de la nunta din Cana Galileii, vom avea prilejul sa ne oprim mai pe larg asupra ei putin mai tarziu.

Oricum, fata de toate cele de mai sus, am putea incerca o definitie „stiintifica" a notiunii de minune, despre care am putea spune ca este „un eveniment a carui aparitie, desi nu cu totul imposibila (avand probabilitate zero), e atat de improbabila, incat putem considera, fara sa gresim, ca nu se poate petrece fara interventia lui Dumnezeu, a Carui vointa si putere ii atribuie probabilitatea (sau 100%), facandu-l astfel perfect realizabil, prin intermediul unor legi ale naturii pe care oamenii le cunosc deja sau pe care nu le-au descoperit inca".

Nicolae Vladimir Dobre

Extras din volumul "De la credinta la stiinta si inapoi la credinta", ed. Sophia

.

11 Septembrie 2015

Vizualizari: 948

Voteaza:

Ce sunt minunile? 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE