Cel mai indraznet sfant...

Cel mai indraznet sfant... Mareste imaginea.

La începutul acestei săptămâni, au fost lansate, la Iaşi, în prezenţa autorului, volumele "Taina credinţei. Introducere în teologia dogmatică ortodoxă" şi "Lumea duhovnicească a Sfântului Isaac Sirul", scrise de Mitropolitul Ilarion Alfeyev şi publicate, anul acesta, respectiv anul trecut, în limba română de Editura Doxologia.

Sunt, realmente, două cărţi-eveniment, despre care se va vorbi multă vreme înainte. Pornind de la unele gânduri pe care le-am exprimat în faţa publicului, cu prilejul acestei lansări, redau, în cadrul generos al acestei rubrici, câteva repere (sau mai degrabă provocări) vizând lucrarea dedicată Sfântului Isaac Sirul. Acest sfânt este cunoscut, în Biserică, drept un autor de texte ascetice şi mistice din Mesopotamia secolului VII, episcop, pentru doar cinci luni de zile, a cetăţii Ninive, sihăstrind în munţi în cea mai mare parte a vieţii sale. Privind în istorie, nu putem să nu remarcăm - fapt extrem de relevant - că scrierile Sfântului Isaac Sirul sunt recomandate de către foarte mulţi dintre scriitorii înscrişi în curentul isihast din veacul al XIV-lea, inclusiv de către Sf. Grigorie Sinaitul, Sf. Grigore Palama, Sfinţii Kallist şi Ignatie Xanthopoulos şi alţii. De-a lungul veacurilor, şi alţi sfinţi normativi pentru Biserica Ortodoxă, dar şi teologi, ierarhi sau duhovnici au recomandat scrierile acestui mistic, trecut în calendarul ortodox pe 28 ianuarie.

În prefaţa la acest volum, "Lumea duhovnicească a Sfântului Isaac Sirul", Episcopul Kallistos Ware notează impresia pe care i-au produs-o scrierile acestui mistic, uimitor prin cuprinderea, adâncimea şi înălţimea cugetărilor sale: "Nicicând înainte, în afara Sfintei Scripturi, nu mai întâlnisem pe cineva care să spună atât de multe în atât de puţine cuvinte" (p. 14). Încât nu este de mirare că unul dintre duhovnicii cei mai cunoscuţi din secolul trecut, Ieronim de Eghina, îşi îndemna ucenicii să citească din scrierile Sf. Isaac Sirul "o pagină pe zi, negreşit!" .

Popularitatea scrierilor Sf. Isaac Sirul se poate constata urmărind şirul impresionant al limbilor în care a fost tradus, din vechime până în vremurile noastre (inclusiv în japoneză poate fi citit). În România, Sfântul Paisie Velicikovski a tradus, în 1787, la Neamţ, în slavonă, "Cuvintele pentru nevoinţă" ale Sf. Isaac Sirul, după o ediţie grecească a acestui volum pe care, aşa cum o mărturiseşte în prefaţă, "ca pe un dumnezeiesc dar, din Ceriuri trimis de Dumnezeu, cu nespusă bucurie l-am primit, şi cu lacrimi am mulţămit lui Dumnezeu Carele au plinit îndelungata mea dorire de a avea acea carte". În limba română, demn de semnalat este faptul că unul dintre cele 12 volume ale Filocaliei (numărul X), este dedicat în întregime primului text cunoscut al Sfântului Isaac Sirul, publicat cu titlul: "Cuvinte despre sfintele nevoinţe". Părintele Dumitru Stăniloae, traducătorul acestui text de peste 450 de pagini, remarcă, în cuvântul introductiv, că învăţăturile Sf. Isaac Sirul "au fost foarte mult folosite în viaţa monahismului răsăritean".

Deşi, ulterior, în limba română au fost publicate, în traducerea Părintelui Ioan I. Ică jr., şi partea a II-a a scrierilor Sfântului Isaac Sirul, în 2003, cu titlul: "Cuvinte către singuratici despre viaţa duhului, taine dumnezeieşti, pronie şi judecată", dar şi o a treia parte publicată, în 2007, tot la Editura Deisis, demersul Editurii Doxologia de a traduce în româneşte lucrarea Părintelui Mitropolit Ilarion Alfeyev - publicată, iniţial, în Statele Unite ale Americii, în anul 2000, de Liturgical Press - nu este nici tardiv, nici redundant, ci cât se poate de necesar. Această apariţie editorială vine să ofere cititorului român o variantă mult mai accesibilă şi mai concentrată a teologiei Sfântului Isaac Sirul. Ca să înţelegem importanţa acestei cărţi a Mitropolitului Ilarion Alfeyev, trebuie să plecăm de la o serie de constatări ale numeroşilor exegeţi ai operei sale. Pe scurt, deşi într-o frază cam laborioasă, putem spune că Sfântul Isaac Sirul este un scriitor prolific şi nesistematic, în care se împletesc, adesea, enunţurile de natură dogmatică, argumentate scripturistic sau patristic, cu mărturii fără ocoliş ale unor experienţe personale, în care analogii precum cea între beţia de vin şi beţia de Duhul Sfânt se aşază în chip uimitor de firesc alături de încredinţări şi viziuni despre Împărăţia ce va să vie, în care se fac salturi ameţitoare, ca de la pământ la cer, de la sfaturi practice, cum sunt cele despre poziţia corpului la rugăciune în faţa crucifixului, la tâlcuiri adânci precum, ca să rămânem la acelaşi exemplu, cea în care se raportează la Cruce ca fiind "haina lui Hristos aşa cum umanitatea lui Hristos e haina dumnezeierii" (p. 169). Ca să nu mai pomenim despre faptul că râvna celui care ar dori să sintetizeze învăţăturile Sfântului Isaac Sirul este serios afectată de numărul dezarmant de mare de pasaje antologice, fiind greu de selectat între atât de multele apoftegme întâlnite practic pagină după pagină. (Spre exemplificare, redau de la pagina 80: "Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l. Şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi şi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina.").

O lectură ca un "sport extrem"
Încât misiunea Mitropolitului Ilarion Alfeyev nu a fost deloc una uşoară. E ca şi cum cineva ar dori să reproducă maiestatea unui ocean folosindu-se de o suprafaţă a cărei întindere să poată fi cuprinsă, totuşi, cu privirea, stând într-un acelaşi loc. A fost un risc pe care şi l-a asumat, dar în care a biruit precum biruieşte tot cel ce crede că "cele ce la om sunt cu neputinţă, la Dumnezeu sunt cu putinţă". Mitropolitul Ilarion Alfeyev reuşeşte să aducă bucurie şi să-şi agonisească recunoştinţa a trei categorii de cititori.
1)Prima categorie este cea a celor care au nevoie de această adevărată propedeutică înainte de a se avânta în oceanul cugetărilor Sf. Isaac, Mitropolitul Ilarion fiind un excelent ghid pentru orice neiniţiat. 2) A doua categorie de cititori, poate cea mai numeroasă, este a celor care au acces, graţie acestui volum, la o sinteză de maximă concentrare (deşi, sub 300 de pagini nu s-a putut coborî - aceasta pare a fi limita la care pot fi comprimate primele două părţi ale scrierilor Sf. Isaac). O sinteză a gândirii unui Isaac adesea anevoie de urmărit în textul original. Prin modul în care a fost concepută, cartea face ca acest mare mistic să fie accesibil şi celor care nu au timpul fizic ori capacitatea, pregătirea teologică şi experienţa duhovnicească necesare spre a lectura textele originale. 3) O a treia categorie este, cu siguranţă, a celor care, deşi au parcurs deja scrierile acestui sfânt al Bisericii din secolul VII, totuşi nu au reuşit să-şi sistematizeze învăţătura sa.

În lumina acestor trei direcţii, volumul "Lumea duhovnicească a Sfântului Isaac Sirul" este, prin osteneala şi fericita inspiraţie a Mitropolitului Ilarion Alfeyev, deopotrivă o introducere, o sinteză, dar şi o sistematizare a gândirii unuia dintre cei mai iubiţi şi mai curajoşi mistici pe care-i cunoaşte Ortodoxia, apreciat, deloc întâmplător, căutat şi extrem de gustat şi de alte confesiuni creştine sau chiar de cei de alte religii (nădăjduim să fie, pentru aceştia, un ghid care să le poarte paşii pe singura Cale care este şi Adevăr şi Viaţă).

Lectura acestei cărţi nu poate fi asemănată decât, pentru a identifica experienţe umane din alte sfere, cu bucuria şi entuziasmul unui explorator aflat în faţa unor descoperiri epocale sau, ca să fim mai pe limbajul tinerilor de azi, iubitori de adrenalină, cu un soi de "sport extrem". Deşi temele curg pe o structură care împrumută ceva din cadenţa şi coerenţa elementelor constitutive ale unei creaţii simfonice (Mitropolitul Ilarion are, "în palmares", şi apreciate compoziţii muzicale), deşi ideile sunt limpede expuse şi citatele fericit încadrate şi explicate, totuşi înălţimea ameţitoare a unor învăţături are atât darul de a entuziasma, cât şi de a tăia, uneori, la propriu, respiraţia cititorului.

Gândirea Sf. Isaac nu se desfăşoară, indiferent de subiectul abordat, decât în cadrele fericitei paradigme a deschiderii către om a unui Dumnezeu care, o spune apăsat adesea, reluând versetul din prima epistolă a Sf. Ioan Evanghelistul (v. 4, 8) este Iubire şi nu poate fi decât Iubire şi nimic altceva, la limită. Putem identifica, în scrierile Sf. Isaac Sirul, şi afirmaţii foarte "tari" - în sensul de provocatoare sau şocante, chiar, pentru o gândire deprinsă cu raţionamente de ordin scolastic, iar nu cu încredinţările "vedeniilor" şi "descoperirilor" celor ce au fost răpiţi până la al treilea cer (cf. II Cor. 12, 2). Important este, dincolo de toate, că orice cuvânt al acestui sfânt are capacitatea de a nedumeri, de a uimi, de a entuziasma sau de a întări pe calea pe care ne întâlnim cu Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Faptul că este viu, în sensul că are îndrăzneala celui care a experiat viaţa în Duhul Sfânt, îl face pe Sf. Isaac Sirul extrem de actual; practic, el este contemporan cu toate generaţiile de credincioşi ce se vor succeda până la sfârşitul veacurilor. Pentru mine, personal, este cel mai îndrăzneţ sfânt pe care l-am citit până acum.

pr. Constantin Sturzu
Sursa: doxologia.ro

.

Despre autor

pr. Constantin Sturzu pr. Constantin Sturzu

Senior editor
153 articole postate
Publica din 25 Iunie 2013

15 Septembrie 2014

Vizualizari: 985

Voteaza:

Cel mai indraznet sfant... 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

Sfantul Isaac Sirul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE