De la Homo sapiens la homo Lunacek

De la Homo sapiens la homo Lunacek Mareste imaginea.

Triodul, aceasta perioada speciala din anul liturgic, incepe cu o duminica numita a vamesului si a fariseului (Luca 18, 10-14). Este momentul in care ni se pun in fata ochilor inimii doua atitudini: cea a unui om plin de virtuti, dar care se lauda cu aceasta si dispretuieste pe ceilalti - fariseul, respectiv cea a unui vamescare nu indrazneste nici macar a privi in sus, ci doar se caieste, batandu-se cu pumnul in piept si zicand: "Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului".

Nu se poate ca fiecare dintre noi sa nu se regaseasca in una dintre cele doua ipostaze, atata vreme cat se raporteaza la Dumnezeu, oricum ar fi aceasta raportare. Ce se intampla insa cand omul nu se mai raporteaza la Dumnezeu, la legea pe care El a sadit-o in noi si a cuprins-o in Sfintele Scripturi? Se ajunge lesne la dezumanizare, la construirea unei lumi cu norme inventate de minti patimase, cuprinse de ura fata de tot ceea ce e curat si sfant in om. Se lucreaza constant azi la edificarea omului "de tip nou": suntem pe punctul de a "evolua" - ca tot e la moda Darwin - de la fiinta numita generic cu titlul de Homo sapiens (in latina, omul intelept) cum numesc oamenii de stiinta specia noastra, la ceea ce se poate numi, in lumina (sau in intunericul) ultimelor evenimente, drept homo Lunacek. Evolutionistii de azi sunt hotarati sa arate ca Darwin, pe de alta parte, nu a avut dreptate cand a sustinut ca e nevoie de miliarde de ani pentru ca un vierme sa treaca prin toate stadiile pana sa ajunga om. Ei vor sa demonstreze ca este suficient sa adopti un set de legi si sa faci multa propaganda pentru ca oamenii sa gandeasca si sa simta altfel, adica "evoluat". Si ca poti (re)desena oricand, dupa bunul plac, idealurile si valorile general umane.

***
Este de la sine inteles ca nici un om nu trebuie sa fie discriminat, pe nici un criteriu, iar crestinismul pune accent pe valoarea persoanei umane asa cum nu o face nici o religie sau ideologie. Faptul ca omul este pretuit, ca persoana, chiar si atunci cand a cazut in pacate dintre cele mai grele, nu inseamna insa a tolera si pacatul sau a-l considera doar o alta normalitate. Nu acelasi lucru il semnifica si recentul vot din Parlamentul European asupra Raportului doamnei Ulrike Lunacek. Acest document, aprobat inclusiv cu aportul a sapte europarlamentari romani, intitulat "Foaia de parcurs a UE impotriva homofobiei si discriminarii pe motiv de orientare sexuala si identitate de gen", va aduce cu sine o serie de consecinte ce ne dau fiori de pe acum. Daca vointa politica de la nivel european se va inscrie pe aceasta traiectorie pana la capat, ne asteptam nu doar la o propaganda desantata in favoarea homosexualitatii - inclusiv in gradinite sau in scoli -, dar si la masuri drastice impotriva celor care ar indrazni sa mai sustina ca aceasta "orientare" sexuala este un pacat. Sunt stipulate in Raportul Lunacek propuneri de sanctionare penala a celor care se vor face vinovati de homofobie. Simplul fapt ca vei cita din Sfintele Scripturi pasaje care condamna homosexualitatea te vor transforma intr-un homofob bun de bagat la puscarie. Mai ramane sa se mai gaseasca si vreun canal de sapat, la care sa fim trimisi toti "dusmanii poporului LGBT", ca sa ne simtim si noi ca pe vremea prigoanei comuniste (sau mai rau). Si comunistii, apropo, lucrau la edificarea "omului nou", incat nu e nimic nou sub soare din acest punct de vedere. S-au schimbat doar clasele: atunci era clasa muncitoare si restul lumii, acum e clasa LGBT si ceilalti.

***
Inainte de pilda vamesului si a fariseului, gasim in Evanghelia dupa Luca, relatata de Mantuitorul,pilda vaduvei staruitoare (Luca 18, 1-8). In aceasta pilda Hristos vorbeste despre un judecator "care de Dumnezeu nu se temea si de om nu se rusina" (v.2). Acestui reprezentant al legii, o vaduva ii cere cu insistenta sa-i faca dreptate. Cam asa vom ajunge cat de curand toti cei ce apreciem drept normala heterosexualitatea. Iar despre multi dintre reprezentantii puterii legislative (din Europa sau din Romania) putem spune deja ca "de Dumnezeu nu se tem si de om nu se rusineaza". Iar cand cineva nu mai are frica de Dumnezeu si nici rusine de oameni, totul devine posibil, orice crima, orice nedreptate strigatoare la cer. Pentru ca lupta pentru acordarea a tot felul de drepturi homosexualilor nu este decat inceputul a ceea ce se doreste a fi construirea unui om "de tip nou". Lucrurile se vor indrepta catre a scoate cu totul din vocabular ideea de pacat sau cea de virtute, ideea de reper moral sau de normalitate. Aceasta este tinta, aceasta este principala trasatura a lui homo Lunacek: fara Dumnezeu, fara rusine - adica fara constiinta a pacatului! Poate fi posibil asa ceva? Poate fi "extirpata" cu totul constiinta din om? Istoria ne-a aratat ca acest lucru este aproape posibil, in anumite cazuri individuale. Este insa acest lucru posibil la nivelor maselor largi, cu ajutorul legilor si a conditionarilor de tot felul? Urmatorii ani ne vor limpezi asupra acestui aspect.

***
De aceasta ispita, a omului "de tip nou", nu vor fi scutiti nici oamenii Bisericii. Nu e nimic mai smintitor - pentru mine, cel putin - decat sa sesizezi la un slujitor al altarului o alterare a constiintei nu doar vizavi de misiunea sa dumnezeiasca, ci pana si fata de calitatea sa de crestin sau, in ultima instanta, de om. Discutam, zilele trecute, cu un distins domn din Iasi - ce are o vasta experienta in distribuirea si comercializarea de carte, dar si o cultura solida si o rafinata intelegere a virtutilor si slabiciunilor omenesti - despre cum este cu putinta ca o fata bisericeasca sa ajunga in ipostaze nu doar imorale sau ilegale, ci de-a dreptul strigatoare la cer. Si la domnia sa, precum, de altfel, se regaseste in perceptia publica, se pleaca de la premisa ca un om dedicat Evangheliei, consacrat spre a sluji lui Dumnezeu in intimitatea cutremuratoare a sfantului jertfelnic, nu poate avea nicicum un comportament in contradictie cu ceea ce propovaduieste. Acest tip de mentalitate comuna este exploatat fara mila de presa atunci cand mediatizeaza intens (de multe ori si exagerand sau chiar inventand) pacate ale unor clerici sau monahi. Efectul este cu atat mai devastator si socul cu atat mai puternic, cu cat este mai mare distanta dintre adevarurile de credinta crestine si ceea ce face/zice "inculpatul". Intrebarea cea mai dureroasa si mai frecventa pe buzele tuturor (atunci cand este vorba de o culpa reala a unui cleric) este aceasta: "Cum de poate face sau spune asa ceva un om al Bisericii?". Eventual, daca inca nu s-au luat inca masuri, intervine, prompt, si un adaos: "Biserica de ce nu face nimic in privinta acestuia?".

Intrebari legitime, dar care au primit raspuns inca de acum doua mii de ani in urma. Atunci cand Iisus din Nazaret a ales, intre cei 12 ucenici mai apropiati, si pe doi care aveau sa comita un act de tradare greu de digerat: este vorba despre Iuda, cel care L-a vandut, si despre Petru (Chefa), cel care s-a lepadat de trei ori de El, in mod public. Nu stia Mantuitorul pe cine alege? Nu stia El inima lor si nu cunoastea, oare, slabiciunea lor? Cu siguranta, da. Ba chiar vedem ca ii si avertizeaza pe fiecare dintre ei ca vor face respectivul gest de tradare. Atunci? De ce i-a mai tolerat langa Dansul, ba le-a mai si incredintat misiunea de a propovadui Evanghelia si le-a dat puterea de a face minuni (cf. Luca 10, 1-20)? Evident, raspunsul nu poate fi decat unul singur: din iubire. Din acea iubire pe care Hristos o revarsa asupra ucenicilor spre a le vindeca inimile lor vulnerabile, predispuse la astfel de fapte, sub influenta diavolului. Stia ca numai tinandu-i aproape puteau creste sansele ca acestia sa se trezeasca si sa-si intoarca inima spre Dumnezeu (adica sa se pocaiasca). A sperat asta pentru Petru - si acesta s-a pocait -, a sperat asta si pentru Iuda - care insa a ales sa se spanzure (a ales, nu a fost predestinat spre asta; despre Iuda s-a proorocit/ pre-vazut ca Il va vinde pe Hristos - cum despre Petru s-a spus de dinainte ca se va lepada de Dansul -, dar nicaieri nu se spune si ce va face dupa acest gest de tradare). Faptul ca Iuda si Petru au tradat nu inseamna ca ceea ce i-a invatat Hristos Domnul pe acestia e mai putin adevarat si nici nu scade cu nimic valoarea invataturilor Sale! Nici nu poate constitui o scuza pentru necredinta noastra. Ba, dimpotriva, poate sa ne intareasca in convingerea ca Dumnezeu ne respecta cu adevarat libertatea si ne iubeste cu tot cu slabiciunile noastre cu tot, daca aduce langa El pana si persoane despre care stie dinainte ca Il vor trada. Un Dumnezeu care ne iubeste atat de mult si care pune atat de mult pret pe libertatea noastra nu poate fi decat un Dumnezeu vrednic de dorit! Singurul Caruia sa I te inchini!

pr. Constantin Sturzu
Sursa: doxologia.ro

.

Despre autor

pr. Constantin Sturzu pr. Constantin Sturzu

Senior editor
152 articole postate
Publica din 25 Iunie 2013

11 Februarie 2014

Vizualizari: 451

Voteaza:

De la Homo sapiens la homo Lunacek 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE