Degustatorul de biserici

Degustatorul de biserici Mareste imaginea.

Fie ca e vorba de estetica unei biserici, fie ca e vorba de gesturile liturgice ale preotului sau de modul de inchinare al unui credincios, in biserica suntem supusi in mod constant ispitei de a critica (judeca) toate acele manifestari vazute ale credintei.

Cu viclenie, diavolul cauta sa ne distraga atentia de la lucrurile care conteaza cu adevarat si sa o indrepte spre detalii secundare si prea putin importante. Astfel, nu de putine ori, sunt trecute cu vederea credinta, pocainta, harul, mila si toate acele lucruri pentru care venim cu adevarat in biserica, dar nu pot fi acceptate picturile nereusite, arhitectura lipsita de armonie, florile de plastic, vesmantul sau burta preotului, becurile arse, covoarele tocite, stilul vestimentar al celorlalti credinciosi sau modul de inchinare al vreunuia dintre ei.

Degustatorul de biserici

In cartea lui C.S.

Lewis, un diavol batran il invata pe ucenicul sau astfel: "Daca un om nu poate fi vindecat de mersul la biserica, cel mai bine e sa-l facem sa bata tot cartierul in cautarea bisericii care "i se potriveste", pana cand ne alegem cu un bun degustator ori cunoscator de biserici."

Diavolul nu se impotriveste atat de mult omului care intra in biserica, cat celui care intra si cauta sa-si pastreze mintea adunata in cuvintele rugaciunilor. Sarcina diavolului este clara, el cauta sa strambe fiecare lucrare care se cere a fi dreapta. In biserica, el exploateaza tot ce poate fi exploatat in interesul sau, obiectele din jur, oamenii adunati la slujba si, mai ales, preotul.

Uneori, un cuvant liturgic sau o expresie iesita din uzul curent este de ajuns sa imprastie mintea omului pentru un ceas. Nu mai zic de un stil de cantare inoportun, care starneste rasul, sau de celebrele "sfaturi" ale credinciosilor in varsta, care il pot face pe cel incepator sa nu mai calce in biserica un an de zile. Toate acestea pot sluji cu tarie la intemeierea gandului stricat care ii sopteste omului ca religia crestina este invechita si, de ce nu, chiar rusinoasa.

In faza de inceput, in mintea omului credinta se identifica total cu cele vazute, iar nu cu cele nevazute. Pentru aceasta, nu multi sunt aceia care scapa nevatamati din perioada de inceput a credintei. Un diavol batran, sfatuindu-l pe ucenicul sau, spune: "Lucreaza cu mare atentie la dezamagirea sau nemultumirea pe care primele saptamani de mers la biserica le vor produce, cu siguranta, in om. Daca apuca sa treaca cu bine de uscaciunea de la inceput, devin mult mai putin vulnerabili la emotii (ganduri) si atunci vor fi mult mai greu de ispitit." In definitiv, faza de inceput este firesc sa fie cea mai grea perioada din viata crestina, pentru ca ea marcheaza "trecerea de la aspiratia visatoare la implinirea dificila in fapt".

Nici mandria nu sta departe de cel care devine "degustator" de biserici, caci diavolul ii va sopti cu siguranta in suflet urmatorul gand: "Cat de smerit esti, caci treci cu vederea atatea neajunsuri, chiar si lipsa de conditii propice unei vieti duhovnicesti "autentice", si continui sa mergi la aceasta biserica". Ca si cum, mergand la slujba, omul ar face un serviciu altcuiva, iar nu lui insusi.

Tot cautand biserica "potrivita", omul are toate sansele sa devina un critic, in loc sa ramana un ucenic smerit, asa cum si l-ar dori Dumnezeu. Critica este binevenita doar atunci cand respinge lucrurile primejdioase pentru mantuire. In rest, credinta adevarata este si trebuie sa ramana smerita. Si, cum zice, acelasi diavol batran, "aproape ca nu exista predica sau carte de care sa nu ajungem sa ne temem (noi, diavolii), daca omul le primeste in aceasta stare (de smerenie); asa ca, rogu-te, nu mai pierde vremea si trimite-ti negresit nataraul (omul) sa faca turul bisericilor din cartier".

Teodor Danalache

.

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

18 Februarie 2015

Vizualizari: 4442

Voteaza:

Degustatorul de biserici 5.00 / 5 din 6 voturi. 8 review utilizatori.

Comentarii (8)

  • Vasa NastaPostat la 2014-09-17 12:53

    Va multumesc pentru articol ! Credinta ta te-a mantuit mergi in pace ! Doamne ajuta-mi ! amin.

  • Tudor StefanPostat la 2014-09-17 12:21

    Intr-adevar, tema este foarte generoasa. Am vazut pericolele din exterior(diavoli); groznic este pericolul din interior. Ma refer la hipercorectitudinea care poate indeparta mireanul de biserica prin impunerea unor practici specifice calugarilor in manastiri. Mai concret, la incheierea unei perioade de post in ultima zi a postului, ma grabeam spre biserica sa ma spovedesc. In biserica, pe baza unei dispozitii ierarhice fiecare preot trebuia el sa discute cu mireanul cel putin 30 de minute. Ma intreb cati credinciosi cu timpul dramuit, cu biletul de voie de la servici in buzunar au ramas nespovediti. Personal am optat sa ma spovedesc intr-o biserica mai putin frecventata. Sa ne rugam pentru arhierei sa ne dea gandul cel bun caci Dumnezeu este mare, bun si milostiv!

  • George Romeo DiaconuPostat la 2014-09-16 02:44

    Un articol bun , dar trebuia mai bine nuantat, respectiv, oricat ai fi de concentrat pentru rugaciune , daca raspunsurile cantaretilor de la strana sunt mai degraba urlaturi , decat cantari sau predica preotului se reduce permanent numai la solicitarea de contributii financiare , atunci este clar ca acel credincios va cauta o alta biserica care sa-l reprezinte sau nu va mai intra in biserica mult timp.

  • AN StefanescuPostat la 2014-09-16 00:34

    Cred că este vorba de Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar.

  • Bosoi SebastianPostat la 2014-09-15 12:01

    Cred ca este vorba de "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar - C.S. Lewis"

  • Pintea Ion Postat la 2014-09-15 10:06

    Cu respect, nu ati precizat titlul cartii in care C.S. Lewis descrie cele de mai sus.

  • doroteea zoriciPostat la 2014-09-15 08:32

    Foarte binevenit acest articol ca replica la cateva discutii de pe forum...speram sa fie citit de persoanele implicate in aceste discutii

  • AN StefanescuPostat la 2014-09-15 02:25

    Referitor la afirmatia ca faza de inceput este firesc sa fie cea mai grea perioada din viata crestina, pentru ca ea marcheaza "trecerea de la aspiratia visatoare la implinirea dificila in fapt", imi permit sa aduc in atentie un citat din parintele Savatie Bastovoi care imi place si mi se pare potrivit, desi se refera la calugarie: "Mănăstirea [...] este un loc unde oamenii cei mai diferiți cu putință se adună în numele Domnului, aducînd fiecare noianul amintirilor sale, sprijinit pe picioarele subțiri ale unor aspirații care, de regulă, nu rezistă sub greutatea trecutului și se surpă. Această surpare se petrece la fiecare diferit, dar se petrece negreșit, căci doar așa poate începe urcușul anevoios spre lumină."

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE