Deznadejdea

Deznadejdea Mareste imaginea.

Deznadejdea este pierderea increderii in bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu. Sunt persoane care considera ca pacatele lor sunt prea mari pentru a putea fi iertate de Dumnezeu. Din acest motiv renunta la pocainta si refuza sa puna inceput bun in viata lor. Insa a crede ca avem pacate care sa biruiasca iubirea de oameni a lui Dumnezeu, e asemanator cu a spune ca daca aruncam un pumn de nisip in mare, ea se va murdari. Sfantul Luca al Crimeei afirma “ca marea va spala acel nisip murdar, si el va pieri in adancul ei fara fund. Iar milostivirea lui Dumnezeu este fara margini, este nemasurat mai mare decat oceanul nesfarsit, si in aceasta milostivire dumnezeiasca putem cu usurinta ineca toate pacatele grele daca ne vom pocai pentru ele din toata inima”.

Deznadejdea izvoraste din necredinta. Ea incepe cu o stare de tristete si mahnire sub diferite chipuri. Ca aceasta stare sa nu puna stapanire pe om, trebuie cautata cat mai repede iesirea din ea. Diavolul doreste sa imprime prin deznadejde gandul ca nicio schimbare nu mai este posibila. Iar omul care a ajuns sa fie stapanit de acest gand, nu-si va mai dori iesirea din ea. Insa, orice efort de iesire trebuie intarit de lucrarea sfintitoare a harului. Aceasta conlucrare intre efortul uman si puterea divina constituie calea izbavirii.

Sfintii Parinti afirma ca "precum fierarul isi poate arata mestesugul prin uneltele sale, dar fara lucrarea focului nu poate ispravi nimic, asa si omul toate le face si se foloseste de virtuti ca de niste unelte, dar, fara venirea focului dumnezeiesc, ele raman fara rod si fara folos, neizbutind sa curete pata si intinaciunea sufletului".

Nu trebuie sa fim nepasatori fata de cei cazuti in deznadejde. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca "daca nu iti pasa de pacat, deoarece, chipurile, a fost savarsit de altcineva, nu faci bine, pentru ca cel care a pacatuit nu este un strain. El este madular al trupului Bisericii. Fii cu multa bagare de seama! Daca nu iti pasa, va veni vremea sa se raspandeasca raul si la tine. De aceea, daca nu te ingrijesti de fratele tau, macar ingrijeste-te pentru tine. Pune stavilar bolii, impiedica raspandirea ei . Atunci cand o casa ia foc, toti vecinii alearga sa ajute la stingerea focului, pentru ca vapaia sa nu se raspandeasca si la casele lor".

Nadajduiti in Domnul. Increderea in El va da putere sa treceti peste orice suparare, mahnire, ingrijorare si indoiala fara sa cunoasteti deznadejdea.

Adrian Cocosila

.
Pe aceeaşi temă

08 Mai 2014

Vizualizari: 15040

Voteaza:

Deznadejdea 5.00 / 5 din 7 voturi. 3 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

nadejdea deznadejdea

Comentarii (3)

  • Iulian ArionPostat la 2015-03-06 08:32

    Comentariul meu se refera la faptul ca unii oameni cad in deznadejde in urma pacatelor grele si a refuzului preotului de ai primi pentru sfanta pocainta prin spovedanie. Canoanele impun perioade lungi de refuz la taina spovedaniei. Tinerii se indeparteaza astfel de Biserica Lui Hristos si cad prada traficantilor de fiinte umane si victime drogurilor.

  • Andrei AdochiteiPostat la 2014-05-12 08:37

    Doamne lumineaza calea noastra !

  • costel popescu Postat la 2014-05-09 09:22

    Din ce se naste deznadejdea? Inainte de toate si la cei mai multi este lipsa de povatuitori duhovnicesti. Cercetand mai cu de-amanuntul diferite cazuri, vom vedea ca indoiala pentru mantuire precum si deznadajduirea se ivesc mai ales din urmatoarele motive: 1. Inainte de toate si la cei mai multi este lipsa de povatuitori duhovnicesti. 2. Necunostinta Sfintelor Scripturi (ce nasc parerile gresite si inselaciunea mintii). 3. Vatamarea dreptei Credinte (cand facem prietesug cu ereticii, cu masonii si cu ateii comunisti). 4. Trandavia duhului (adica parasirea celor duhovnicesti cu nesimtire si fara nicio cainta). 5. Nemarturisirea curata (cand o facem de mantuiala sau cu ascunsuri si cu pricinuiri). 6. Impartasirea cu nevrednicie (cand stim ca nu suntem in regula si ne apropiem cu obraznicie, de ochii oamenilor). 7. Cand suntem robiti de patima mandriei si nu ne plecam deloc spre vindecare. 8. Cand ne-am facut vinovati si am cazut sub afurisenia arhiereului sau a preotului si nu cautam dezlegare de la cel pe care l-am scarbit. 9. Cand am facut vreo nedreptate mare cu deplina stiinta(prin furtisag sau prin clevetire si nu cautam a repara gresala). 10. Cand ne lasam robiti peste masura de intristare (care este insasi deznadejdea) si asta se intampla deseori cu bolnavii care isi pierd rabdarea. 11. Cand din multa zavistie hulim Sfanta Credinta, numele lui Dumnezeu sau persoanele sfintite. 12. Cand ne blestemam pe noi (sau pe altii) fara socoteala (luand in desert numele Domnului) si nu cautam vindecare. Sfantul Ioan Iacob de la Neamt-Hozevitul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE