'Dialog cu iudeul Trifon'

'Dialog cu iudeul Trifon' Mareste imaginea.

Azi, de Mosii de iarna, am avut o zi plina. Este ziua in care ne aducem aminte de mosii si stramosii nostri, si frumos ar fi ca fiecare dintre noi sa se roage la Dumnezeu pentru ei.



Am fost de dimineata la biserica, apoi, pe la ora 11, o familie m-a invitat acasa, la pomana. Mergand cu masina, am intrat din sosea pe o ulita, la dreapta, am trecut pe langa casa lui nea Fane, am dat coltu’ la stanga si am oprit la nea Ilie, sub teiul de la poarta. Dar pana sa ma dau jos din masina, a venit langa portiera Faustina ursareasa:

- Taica parintele, te rog sa ma dezlegi, ca m-am blestemat…!

- Ce s-a mai intamplat, Faustino?

- M-am certat iar cu Pardalian de ziua indragostitilor, ca i-am gasit un mesaj pe telefon si-a iesit scandal mare!

- Ce mesaj ai gasit? am intrebat curios.

- Cred ca l-a trimis la vreo femeie, parintele… ca scria asa: "Te-am asteptat in fapt de seara/ Sa ne-ntalnim la o gargara/ Degeaba suparare tii/ De ce nu-mi vii? De ce nu-mi vii?". Si l-am luat la rost parintele: "Ce e ma cu poeziile astea, la tine, pa telefon?" Si m-a batuuut… pan-a obosit!

I-am zis Faustinei o rugaciune, si-am intrat la tanti Ana, la pomana. Dupa ce am savarsit slujba randuita, ne-am asezat la masa vreo 15-20 de persoane. Masa mare, aranjata; pe jumatate dintre persoane nu le cunosteam. Printre ei, doi domni distinsi, imbracati in costum, la cravata; de departe mi-am dat seama ca erau persoane educate, s-au asezat la masa langa mine.

- Cinstite parinte, mi se adreseaza unul dintre ei, eu sunt evreu si ma mai cheama si Trifon, ca pe iudeul din Dialogul lui Iustin Martirul si Filosoful. Imi permiteti o intrebare?

- Bineinteles, domnule!

Sa vezi, am gandit, ca Trifon asta vrea sa ma ispiteasca. Si nu m-am inselat…

- Parinte, dumneata crezi ca mai mananca mortul ce mancam noi acum la masa?

Intrebarea mi s-a parut extrem de "simpla" in comparatie cu felul in care era imbracat interlocutorul meu. In asemenea situatii imi amintesc versurile lui Cosbuc: "Si e liniste-n pustie/ Ca-ntr-o manastire arsa".

- Domnule, i-am raspuns, nu cred ca mai exista vreun preot in tara asta, care sa-si invete credinciosii ca ce mananca la pomana, mananca si mortul. In primul rand, pomana trebuie sa-si pastreze caracterul pana la sfarsit, nu trebuie sa se transforme in petrecere, din respect pentru cel raposat, cat si pentru familia care a pregatit masa. Un mare scriitor bisericesc, pe nume Origen, mort la anul 254, scria: "Noi ii poftim pe saraci si pe nevoiasi la masa, pentru ca serbarea noastra sa devina pomenire pentru odihna sufletului celui adormit". Daca crestinii din vremea lui Origen mergeau la pomana, acum 1750 de ani, care erau mai aproape de vremea lui Iisus Hristos, este un argument pentru noi.

- Domnu’ parinte, ma intrerupe celalalt domn imbracat in costum si la cravata, argumente scripturistice aveti?

- Bineinteles! in Biblie, in cartea "Faptele Apostolilor", la capitolul 10, sutasul Corneliu sta de vorba cu Sfantul Petru si ii povesteste ca Dumnezeu ii ascultase rugaciunile si milosteniile lui au fost pomenite inaintea Domnului. Masa care se pune la pomana este o ramasita a vechilor agape fratesti ale primilor crestini.

Dar nu-mi era de-ajuns ca eram luat "la bani marunti" de Trifon, ca isi da cu parerea si o doamna (din Moldova dupa cum mi-am dat seama) aducand in discutie o tema total iesita din context:

- Parintele, toate pomenile aistea ar fi bune, daca nu s-ar fura atata-n tara aiasta! Si te-ntreb eu pe dumneata, stii care-i sei mai mare talhar, care a dat sea mai mare lovitura pe lumea aiasta?

Oho! am gandit, suntem pe marginea prapastiei. Simtind ca discutia ia o alta turnura… Sa nu va ganditi dinainte ce veti spune…

- Doamna, talharul care-a dat cea mai mare lovitura pe lumea asta este talharul de pe cruce, care a fost rastignit alaturi de Iisus, atunci cand a spus: "Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta!"

- Cine-a spus asta?

- Sfantul Efrem Sirul ne spune ca, talharul de pe cruce, dupa ce a talharit si a furat o viata intreaga, prin cuvintele spuse in clipa mortii, pe cruce, a furat si raiul. Spuneti-mi ce "lovitura" mai mare poti sa dai, decat aceea sa furi raiul?

Cand m-am ridicat de la masa si ma pregateam sa plec, domnul Trifon a dat mana cu mine:

- Parinte, vezi ca discutia noastra nu s-a facut dintr-o dorinta profesionala de a discuta! In ce ma priveste pe mine, marturisesc ca am fost in chip deosebit de placut impresionat de intalnirea noastra.

- Domnule, nu-mi vine sa cred si ma bucur, ca dumneavoastra va luati la revedere de la mine, folosind cuvintele de despartire ale iudeului Trifon din Dialog.

Cand am iesit, Faustina ma astepta langa masina.

- Taica parinte, uite telefonul cu mesaju’ lui Pardalian! Citeste ce scrie! ii iau telefonul si citesc in continuare: "Pardalian la tine tine/ Dar ai invidiosi pe langa tine/ Si limba prin urechi iti plimba/ Numai prostii, numai prostii!/ Te mai astept o zi sau doua/ Si daca nu te-ntorci la mine/ Straina tu de-a pururi imi vei fi!/ Asa sa stii, asa sa stii!".

- Are talent, parintele, nu-i asa?

- Asa e, Faustino, dar unde mergi?

- La cimitir, sa aprind o lumanare si sa pun o floare la mormantul parintilor mei!

preot Nicolae TRUSCA Parohia Negoiesti

 

.

Despre autor

Nicolae Trusca Nicolae Trusca

Senior editor
56 articole postate
Publica din 21 Martie 2010

17 Mai 2013

Vizualizari: 2406

Voteaza:

'Dialog cu iudeul Trifon' 5.00 / 5 din 2 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Draghici Antonia Postat la 2013-05-18 06:30

    Mărturisesc părinte,că şi eu,asemenea celor doi Trifon,sănt în chp deosebit impresionată de scrierile dumneavoastră! Drept pentru care,va rog să faceţi pogorămînt ca să fac adresare la Pilda de mai sus,într-un articol dintr-un Blog al meu,folosindu-mă,într-o oarecare măsura de Textul dvs! Cu multumiri! Antoaneta Radoi PS: Va "urmăresc" şi vă citesc cu mare drag!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE