Eutanasia, sinucidere prin ucidere si crima mascata prin mila

Eutanasia, sinucidere prin ucidere si crima mascata prin mila Mareste imaginea.

Noul Cod Penal introduce, in premiera pentru Romania, pedepsirea distincta a eutanasiei. “Un prim pas civilizat spre legalizare” vor spune sustinatorii. “Un pas inapoi al umanitatii, contrar vietii” vor sustine opozantii. Printre ei ma numar si eu, cu opinia din titlu, poate dura, dar justificabila.Pentru inceput, insa, dam cuvantul Noului Cod Penal, care, la sectiunea “Infractiuni contra vietii” contine 4 articole, dupa cum urmeaza:

Art. 186 Omorul Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. Tentativa se pedepseste.

Art. 187 Omorul calificat (1) Omorul savarsit in vreuna din urmatoarele imprejurari: a) cu premeditare; b) din interes material; c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse; d) pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni; e) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor in forma consumata; f) asupra a doua sau mai multor persoane; g) asupra unei femei gravide; h) prin cruzimi, se pedepseste cu detentiune pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. (2) Tentativa se pedepseste. Art. 188 Uciderea la cererea victimei Uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestate medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.

Art. 189 Determinarea sau inlesnirea sinuciderii Fapta de a determina sau inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani. Cand fapta prevazuta in alineatul precedent s-a savarsit fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 10 ani. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii, savarsita fata de un minor care nu a implinit varsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. Daca actele de determinare sau inlesnire prevazute in alin. (1) – (3) au fost urmate de o incercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Prin urmare, legiuitorul introduce eutanasia ca metoda distincta de suprimare a vietii, in anumite conditii, dar si determinarea sau inlesnirea sinuciderii. Totodata, considera ca aceste doua situatii, care produc moartea cuiva, sunt mai putin grave decat omorul sau omorul calificat. In virtutea dreptului la opinie si fara nicio intentie de a submina autoritatea legiuitorului, am de spus/intrebat urmatoarele:

1. Fapta de a ucide pe cineva care isi doreste moartea (din motive precizate in clar) nu face mai putin responsabil pe ucigas, pentru ca nimic din aceasta viata nu este mai presus de ea, ca sa poata decide disparitia ei, astfel incat sa constituie circumstanta atenuanta.

2. Poate fi mila sau compasiunea fata de situatia cuiva o circumstanta atenuanta, care sa reduca pedeapsa pentru ucidere? Probabil ca, in chip tragicomic, legiuitorul considera ca da, din moment ce tot el considera ca cererea mortii poate fi serioasa. Dar ce om constient si serios isi poate cere moartea? Poate doar unul care, inselat de catre cultura mortii, considera ca sinuciderea poate fi demna.

3. Inteleg perfect si sunt de acord cu distinctia intre (simplul) omor si omorul calificat. Dar care este motivul in baza caruia legiuitorul distinge intre uciderea savarsita la cerere si determinarea sau inlesnirea sinuciderii, daca pedeapsa este identica (3 - 7 ani)? Caci, si intr-un caz, si in altul, avem de-a face cu o bazaconie juridica, pe care o putem numi sinucidere prin ucidere.

4. Cum se poate stabili pragul de la care suferintele permanente si greu de suportat (cauzate si atestate medical) sunt apte de a deveni circumstante atenuante pentru atenuarea gravitatii uciderii? De unde stim ca pacientul nu are doar un episod depresiv in lupta cu boala? Se da aviz psihologic? Plus ca se induce si se incurajeaza opinia eronata ca suferinta poate justifica sinuciderea sau uciderea la cerere.

5. Cred, cu tarie, ca aceste aiureli juridice au fost introduse in text in acest fel, tipic romanesc, doar pentru a impaca „capra” europeana de la Bruxelles, in fata careia vrem sa parem civilizati, cu “varza” romaneasca, majoritar crestina, care nu va accepta niciodata faptul ca uciderea cuiva poate fi justificata sau mascata printr-o asa numita mila. „Caprei” i se va parea un progres, iar „varza”, chemata cu speranta la vot, va fi prea preocupata cu haosul si problemele supravietuirii sub capitalism, ca sa mai inteleaga ce se intampla exact. Important e sa voteze, dupa aia poate intelege ce vrea. Apropo, fac o paranteza mai larga. Pentru cei ce doresc o explicare mai larga a motivelor pentru care Ortodoxia (si celelalte culte crestine, banuiesc) se opun eutanasierii, Patriarhia Romana ofera detalii clare pe Internet. In rezumat, crestinismul respinge orice actiune sau omisiune prin care s-ar incerca ridicarea vietii cuiva si orice modalitate prin care cineva ar incerca sa-si ridice viata, iar eutanasia este omucidere. In fata unei grave suferinte, crestinul este chemat sa se roage pentru aproapele sau, ca Hristos, Cel ce a suferit pentru noi, unicul Stapan si Daruitor al vietii, sa-i aline durerile bolii, dupa cum El Insusi va decide, fie daruind vindecare, fie dezlegand temporar sufletul de trup, pana la Inviere. In fata acestei dezlegari, stiinta, rod al intelepciunii, trebuie sa-si recunoasca limitele: ea nu fabrica legi noi ale lumii, ci doar constata (descopera) ceea ce deja exista. Iar moartea trupului este un hotar de netrecut al acestei existente, pana la vremea Invierii, cum spuneam. In fond, nimeni nu are contract pe durata vietii acesteia pamantesti, nici cand intra in ea, nici cand iese din ea. Motiv in plus pentru smerirea si inteleptirea noastra, spre a petrece timpul cu folos bun.

Altfel, in fata suferintei, cel fara credinta si intelepciune, nu mai are nimic de facut decat sa ceara moartea, in speranta ca necazul se va termina. Insa, ar fi prea nedrept ca sa venim la existenta, la viata si la toate idealurile frumoase ale ei, doar pentru a ne intoarce in nimic. NU, asa ceva nu se va intampla niciodata. Asa ca, din nefericire pentru el si pentru cei din jurul lui, care-i ingaduie cererea de sinucidere, suferinta nu se va termina, ci de-abia va incepe: intrarea cu deznadejde in vesnicie. Asta inseamna chin vesnic, lipsa eterna de speranta, o groaza nesfarsita a lipsei de orizont, o zvarcolire permanenta in haos. Cine isi poate permite asa ceva? Crestinul, caruia ii pasa cu adevarat de aproapele sau, nu-i poate accepta solicitarea de a-l trimite intr-o astfel de situatie. In rest, ca vrea cineva neaparat sa se sinucida …e alegerea lui. Il priveste. Eu nu recomand, ci ma mahnesc. Pe cine poate bucura o sinucidere? Poate pe cineva mercantil (s-a mai eliberat un pat in spital nu?!). Cu asta inchid paranteza de doua paragrafe. Revenind, daca analizam mai pe larg situatia, se poate observa ca autoritatile romane incep sa fie prinse din ce in ce mai tare intr-o meghina sociala. O falca este constituita din UE, ale carei politici liberalizante in domenii delicate (prostitutie, minoritati LGBT, eutanasie etc.) incep sa intre pe curs de coliziune cu crestinismul (vezi noul raport Lunacek, ce se asteapta a fi votat pe 4 feb. sau recentele proteste din Paris si Lyon). Cealalta falca este constituita din coloratura confesionala a electoratului roman, despre care sondajele de opinie continua sa spuna obsesiv ca este majoritar crestin si preocupat de morala (sunt convins ca spre nemultumirea multor nedusi la Biserica). Cum va arata viitorul electoral in aceasta menghina... cred ca nici partidele nu prea mai stiu. Viitorul imediat este destul de incert.

Insa important pentru politicieni e sa obtina bani si cat mai putine critici de la UE, dar si voturi, de la cat mai multi romani. Acesta este si motivul pentru care, probabil, mai tot Noul Cod Penal este strabatut de micsorari si eliminari ale unor pedepse. Aud chiar despre un proiect de lege privind amnistia si gratierea. Personal insa, anticipez ca cei ce simt si traiesc crestineste vor fi din ce in ce mai dezamagiti de mersul lucrurilor prin politica. Motiv pentru care, pe viitor, voturile celorlalti vor conta din ce in ce mai mult. Un lucru ramane cert: doar Adevarul ne va elibera propria libertate, din robia unor interese criminale. Altfel, va trebui sa o eutanasiem, pentru ca va suferi vesnic.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 05 Decembrie 2016

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 706

Voteaza:

Eutanasia, sinucidere prin ucidere si crima mascata prin mila 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE