Fericirile din Sfanta Scriptura

Fericirile din Sfanta Scriptura Mareste imaginea.

Fericirile consemnate in Sfanta Scriptura sunt singura cale spre fericirea cea statornica, dupa care omul alearga inca din primele zile ale vietii lui. Din pacate insa, nu multi sunt aceia care mai stiu cum "sa alerge" dupa fericire, dupa odihna si dupa pace. Hristos este fericirea, odihna si pacea, deci numai o viata petrecuta cu si intru Hristos poate rodi odihna, pacea si fericirea.

Cu cat aceste fericiri din Scriptura raman mai necunoscute lumii si mai uitate de om (chiar si de crestin), cu atat lumea ridica mai mult si striga mai tare sloganuri despre fericire. Tot ce "produce" lumea, straina fiind de Dumnezeu, este poleita cu "fericire": masini de colectie ori foarte puternice, case cu zeci de camere si privelisti cat mai scumpe, blanuri scumpe si rare, trupuri cat mai aranjate si mai cosmetizate, bogatii si posturi cat mai inalte, etc.

Totusi, oare nu acestia sunt cei carora le lipseste mai mult odihna, pacea si fericirea ? Daca ar fi sa caut un om fericit, in nici un caz nu as merge printre "cei puternici" ai lumii, ci printre cei mai de jos, printre cei simpli ai lumii, chiar si printre cei mai saraci, avand chip luminos si voce calda.

Sa nu ne tulburam de bunastarea lumeasca a acelora ce nu traiesc pentru Dumnezeu, ci pentru ei si pentru cel viclean, tainuit in gandurile lor. Sa nu deznadajduim de incercarile care ne vin, din intelepciunea lui Dumnezeu, ci sa le luam precum un copil primeste cele venite de la mama lui cea iubitoare, cu atat mai mult cu cat Domnul este mai bun si mai iubitor decat orice mama.

"Pentru ce calea necredincioşilor este cu izbanda si pentru ce toti calcatorii de lege sunt in fericire? Tu i-ai sadit si ei au prins radacini, au crescut si au facut roade. Tu esti aproape numai de buzele lor, iar de inima lor esti departe. Pe mine insa ma cunosti, Doamne, ma vezi si cercetezi daca inima mea este cu Tine." (Ieremia 12, 1-3)

Fericirile din cartile Vechiului Testament

"Fericit este omul pe care Dumnezeu il mustra!
Sa nu dispretuiesti certarea Celui Atotputernic." (Iov 5, 17)

Cand vin peste noi incercari si greutati, abia atunci vedem cat de mult il iubim pe Dumnezeu si cata credinta avem in purtarea Lui de grija si in iubirea fata de noi. Cine se revolta, "pe situatie" sau pe Dumnezeu, atunci cand da peste o greutate, acela "dispretuieste certarea Domnului". A fi mustrat de Dumnezeu este lucru fericit. Chiar daca mustrarea este de cele mai multe ori grea, omul care simte pe Dumnezeu in spatele ei, acela se bucura. "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieşte pe tot fiul pe care il primeste". Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?" (Evrei 12, 5-7)

"Fericit este omul drept, ca el va manca din rodul lucrurilor lui." (Isaia 3, 10)

Fericiti sunt aceia care nu viclenesc si care nu inseala, care nu fura si care nu isi pun nadejdea in puterea mintii lor. De asemenea, fericiti sunt si aceia care nu isi pun nadejdea in "fiii oamenilor". Nu poate fi odihnit acela care fura, care inseala sau care traieste din munca altora, fara a se osteni si ei, dupa puteri. "Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance." (II Tesaloniceni 3, 10)

"Domnul este Dumnezeu al dreptatii. Fericiti sunt cei care nadajduiesc in El!" (Isaia 30, 18)

Fericit va fi cel ce isi pune nadejdea in Domnul, la vreme de cumpana si de nedreptate. Cel ce nu cauta dreptatea de la oameni, aceluia ii va face dreptate Dumnezeu. Sa nadajduiasca tot omul in Domnul, care este izvorul dreptatii. Dreptatea nu este insa ceva ce se calculeaza pe termen scurt. Azi mi se greseste, azi vreau sa mi se faca dreptate. Nu. Dreptatea nu se va lasa nicicand neimplinita, insa este o vreme a faradelegii si o vreme a dreptatii.

"Fericiti sunteti voi, care semanati si nu legati nici boul, nici asinul!" (Isaia 32, 20)

Cei care fac faptele dreptatii, aceia sunt fericiti, ca unii care nu profita de nimeni si de nimic.

"Ocrotirea Domnului in aceste vremuri va fi pentru Sion comoara de fericire.
Intelepciunea, stiinta si temerea de Dumnezeu sunt avutia lui." (Isaia 33, 6)

Atata timp cat avem de partea noastra pe Dumnezeu, iar puterea Lui ne ocroteste intru toate, de ce ne-am mai teme, in vremuri de incercare. Cine alearga la Domnul, acela primeste bogatia Lui, care este odihna, pacea, intelepciunea si fericirea.

"Fericit este omul care savarseste acestea si care tine la ele: Pazeste ziua de odihna, ca sa nu fie pangarita si isi fereste mana lui ca sa nu faptuiasca nici un rau." (Isaia 56, 2)

Fericirea vine din pazirea porucnilor. Cel drept si cinstitor de Dumnezeu va fi fericit.

"Fie bine, fie rau, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru (...), ca sa fim fericiti ascultand de glasul Domnului Dumnezeului nostru." (Ieremia 42, 6)

Ascultarea de Dumnezeu este izvorul fericirii, precum neascultarea lui Adam s-a facut incepatura nefericirii. Insa ascultarea de Dumnezeu nu este acea stare de multumire aratata numai in cele bune, ci aceea care nu tine cont de bucurii sau de suparari, ci intotdeauna priveste spre Domnul. Fericit este cel care nu se impiedica de necazuri in calea lui spre ascultarea si iubirea lui Dumnezeu.

"Daca ai fi luat aminte la poruncile Mele, fericirea ta ar fi fost asemenea unui rau si dreptatea ta ca valurile marii." (Isaia 48, 18)

Ascultarea poruncilor lui Dumnezeu se face izvor de apa vie si statornica fericire, in inima si viata celui drept.

"Fericit este omul care a aflat intelepciunea si barbatul care a dobandit pricepere." (Pilde 3, 13)

Intelepciunea si priceperea sunt cea mai mare bogatie pe care o poate dobandi un om. Cel intelept un deznadajduieste in nici o greutate si se face tuturor pricina de odihna si intarire, pe cand cel cu multe bogatii, dar lipsit de pricepere, se face piedica spre fericire tuturor.

"Pom al vierii este intelepciunea pentru cei ce o stapanesc, iar cei care se sprijina pe ea sunt fericiti." (Pilde 3, 18)

Intelepciunea se face pricina fericirii si mare sprijin in viata celui ce o stapaneste. Indiferent de conditiile exteriorare, cel intelept simte odihna si are nadejde in Domnul.

"Fericiti sunt cei ce pazesc caile mele!" (Pilde 8, 32)

Fericirea este urmarea fireasca a mergerii pe calea aratata de Dumnezeu.

"Fericit este omul care asculta de mine si vegheaza in fiecare zi la portile mele si cel ce strajuieste langa pragul casei mele!" (Pilde 8, 34)

Fericirea este a aceluia care cauta intelepciunea si se straduieste a-i urma ei. Iar intelepciunea este Hristos.

"Nenorocirea urmareste pe cei pacatosi, iar fericirea rasplateste pe cei drepti." (Pilde 13, 21)

Fericirea este plata celor drepti, si inca o fericire vesnica.

"Cel ce se indura de sarmani e fericit." (Pilde 14, 21)

Milostenia aduce mult har in inima celui ce se indura de cei cuprinsi de necazuri.

"Cel care ia aminte la cuvant afla fericirea, iar cel ce se increde in Domnul este fericit." (Pilde 16, 20)

Cine pricepe cuvintele lui Dumnezeu, acela dobandeste inima simtitoare si nespusa fericire, punandu-si nadejea el Tatal cel ceresc.

"Cel ce are o inima vicleana nu afla fericirea si cel ce are o limba sireata da peste necaz." (Pilde 17, 20)

Nu vor fi niciodata fericiti cei vicleni si cei inselatori. Fericirea sta in sinceritate si in dragoste.

"Cel ce dobandeste intelepciune iubeste sufletul sau si cel ce tine cu tarie la pricepere afla fericirea." (Pilde 19, 8)

Cel lipsit de minte nu va fi niciodata fericit, caci va lucra fapte trupesti, dupa ganduri trupesti, insa cel intelept si iubitor de pricepere va dobandi odihna si fericire, caci va lucra dupa cuvantul lui Dumnezeu.

"Pe cel ce zice celui fara de lege: "Tu esti drept!", popoarele il blesteama si neamurile il afurisesc; dar celor care il cearta cum se cuvine le merge bine si peste ei vine binecuvantarea si fericirea." (Pilde 24, 24-25)

Judecata partinitoare este pizmuita atat in aceasta lume, cat si in cea vesnica, pe cand judecata dreapta, nepartinitoare si sincera, aceea se face pricina de odihna si fericire.

"Omul drept umbla pe calea lui fara prihana; fericiti sunt copiii care vin dupa el!" (Pilde 20, 7)

Fericit este cel care asculta si urmeaza in fapte celui drept.

"Cei fara prihana vor fi fericiti." (Pilde 28, 10)

Pacatul alunga fericirea, iar faptele curate aduc multa odihna.

"Fericit este omul care se teme totdeauna, iar cel ce isi invartoseaza inima lui va cadea in nenorocire." (Pilde 28, 14)

Cel ce se teme de a pacatui inaintea lui Dumnezeu, acela dobandeste fericire, iar cel ce isi impietreste inima lui in certarea Domnului, acela se lipseste de tot binele.

"Fericit este cel care pazeste legea!" (Pilde 29, 18)

Ascultarea si implinirea poruncilor, in chip duhovnicesc, aduce odihna, pace si fericire.

"Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut." (Psalm 1, 1)

Spune-mi ce prieteni ai, ca sa-ti spun cine esti. Cel drept nu se va aduna niciodata cu cei necredinciosi, nu din lipsa dragostei, ci din lipsa vietuirii comune, din lipsa credintei acelora. A sta impreuna cu cei necredinciosi inseamna a te aduna cu cei necinstitori si hulitori de Dumnezeu.

"Fericiti toti cei ce nadajduiesc in El." (Psalm 2, 12)

Nadejdea in Dumnezeu umplu sufletul de odihna, iar fericirea este plata ei.

"Fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele." (Psalm 31, 1)

Cine poate fi mai fericit decat acela care este iertat pentru o greseala de zi cu zi?! Cu atat mai mult, cine poate fi mai fericit decat acela care este iertat, pentru vesnicie, iar nu pentru vreo greseala trecatoare, pe pamant. Spovedania umple sufletul de fericire, iar chipul il umple de lumina.

"Fericit barbatul, caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura lui viclesug." (Psalm 31, 2)

Domnul fericeste pe acela care se pocaieste sincer de pacatele lui, necautand sa se justifice ori sa arunce vina spre altii. Pocainta sincera atrage mare har, iar fericirea se face plata celor curatiti de pacate.

"Fericit este neamul caruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de mostenire Lui." (Psalm 32, 12)

Neamul care este condus de Dumnezeu nu poate fi starpit, iar omul care si-l face pe Dumnezeu conducator al sau paseste cu nadejde oriunde si oricand.

"Fericit barbatul care nadajduieste in Domnul." (Psalm 33, 8)

Nadejdea in Dumnezeu se face pricina fericirii.

"Fericit barbatul, a carui nadejde este numele Domnului si n-a privit la desertaciuni si la nebunii mincinoase." (Psalm 39, 6)

Omul care nu-si pune nadejdea in oameni si in lucruri desarte va fi fericit.

"Fericit cel care cauta la sarac si la sarman; in ziua cea rea il va izbavi pe el Domnul." (Psalm 40, 1)

Milostenia si compatimirea atrag harul lui Dumnezeu. Astfel, cand vom avea nevoie, Domnul isi va aduce aminte de milostenia facuta de noi candva si va veni in ajutorul nostru.

"Fericit este cel pe care l-ai ales si l-ai primit; locui-va in curtile Tale." (Psalm 64, 4)

Domnul alege pe tot omul, insa nu tot omul poate fi primit in curtile cele sfinte. Care nu are haina de nunta ori chip cuviincios nu poate pasi in curtile Domnului. Acela care se invredniceste de a locui cu Domnul va fi plin de bucurie.

"Fericiti sunt cei ce locuiesc in casa Ta; in vecii vecilor Te vor lauda." (Psalm 83, 5)

Nu e fericire mai mare decat a cunoaste pe Dumnezeu si a locui cu El.

"Fericit este barbatul al carui ajutor este de la Tine, Doamne; suisuri in inima sa a pus. (Psalm 83, 6)

Ajutorul cel de la oameni nu este statornic, nici vesnic, insa ajutorul cel de la Dumnezeu ne este de ajuns si aici, dar in viata cea vesnica. Cel ce isi pune increderea in Dumnezu, acela va urca neicetat spre culmi tot mai inalte de fericire si odihna.

"Fericit este poporul care cunoaste strigat de bucurie." (Psalm 88, 15)

"Fericit este omul pe care il vei certa, Doamne, si din legea Ta il vei invata pe el." (Psalm 93, 12)

De ce ar fi fericit cel certat ? Pentru ca numai cel certat este iubit de cel care il cearta. Cel care nu cearta si nu se ingrijeste de mantuirea celui de langa el, acela nu iubeste si se arata nepasator fata de caderile aceluia.

"Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate in toata vremea." (Psalm 105, 3)

Sa avem minte intreaga, sa ne pazim de a gresi si sa urmam faptelor dreptatii, spre a dobandi fericirea.

"Fericit barbatul care se teme de Domnul; intru poruncile Lui va voi foarte." (Psalm 111, 1)

Teama de a gresi Domnului se face pricina de fericire, iar nu de intristare ori povara.

"Fericiti cei fara prihana in cale, care umbla in legea Domnului." (Psalm 118, 1)

"Fericiti cei ce pazesc poruncile Lui si-L cauta cu toata inima lor." (Psalm 118, 2)

"Fericit este omul care-si va umple casa de copii;
nu se va rusina cand va grai cu vrajmasii sai in poarta." (Psalm 126, 5)

Copiii sunt roada dragostei, iar Domnul da viata fiecarei fapturi potrivit intelepciunii Sale. Astfel, cel cu multi copii sa fie fericit si bucuros de dragostea si binecuvantarea lui Dumnezeu, iar nu rusinat in fata celui lipsit de roade, mandru si pizmaret.

"Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui." (Psalm 127, 1)

"Rodul muncii mainilor tale vei manca. Fericit esti; bine-ti va fi!" (Psalm 127, 2)

Fericit este cel care se multumeste cu cele date lui de la Domnul, care nu cauta spre lucru strain si care da slava lui Dumnezeu pentru puterea primita spre a lucra.

"Fiica Babilonului, ticaloasa! Fericit este cel ce-ti va rasplati tie fapta ta pe care ai facut-o noua. Fericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra." (Psalm 136, 8-9)

Babilonul este cuptorul pacatelor si al tuturor patimilor, iar pruncii lui sunt gandurile cele necurate si viclene, aruncate de diavol in mintea omului. Astfel, cel ce prinde gandurile cele necurate si le loveste de piatra Hristos, acela va fi fericit.

"Fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al sau." (Psalm 143, 15)

Fericit este neamul cel credincios, fericit este omul cel ascultator de Dumnezeu.

"Mai fericiti sunt doi laolalta decat unul, fiindca au rasplata buna pentru munca lor." (Ecclesiast 4, 9)

In comuniune si in dragoste rodeste harul lui Dumnezeu, iar nu in concurenta si invidie.

"Fericirea este a acelora care se tem de Dumnezeu si se sfiesc in fata Lui." (Ecclesiast 8, 12)

Pacatosi fiind, sa nu fim cu indrazneala inaintea Domnului, ci sa venim precum Fiul cel Risipitor, cu smerenie si pocainta.

"Fericirea nu va fi pentru cel fara de lege, care, asemenea umbrei, nu-si va lungi viata, fiindca el nu se teme de Domnul." (Ecclesiast 8, 13)

Fericirea pacatosilor este ceva aparent si trecator. La vreme vor cunoaste nefericirea lor.

"Mai inainte de sfarsit pe nimeni sa nu-l socotesti fericit, ca in fiii sai se va cunoaste omul." (Ecclesiast 11, 30)

Abia la sfarsit si la judecata se va masura dreptatea si fericirea omului. Faptele si roadele omului, lasate in lume dupa moartea lui, cat si judecata celor infaptuite in viata, vor atrage sau nu fericirea cea vesnica.

"Fericit barbatul care n-a alunecat cu gura sa si nu se raneste cu amaraciunea pacatului." (Ecclesiast 14, 1)

Paza gurii se face pricina de fericire, caci aceasta pazeste de la multime de pacate amare.

"Fericit este cel pe care nu-l invinovateste sufletul lui si care n-a cazut de la nadejdea sa." (Ecclesiast 14, 2)

Mustrarea constiintei se face pricina de mari chinuri, iar deznadejdea arata o nadajduire gresita.

"Fericit barbatul care intru intelepciune se va sfarsi si care va vorbi cu pricepere." (Ecclesiast 14, 21)

Sfarsitul incununeaza opera. Moartea fericeste pe om, daca acesta a vietuit cu pricepere.

"Fericit este cel care locuieste cu femeie intelegatoare si care cu limba n-a alunecat si care n-a slujit celui mai putin vrednic decat sine." (Ecclesiast 25, 11)

"Fericit este cel care a aflat intelepciunea si cel care o graieste la urechile celor care o asculta." (Ecclesiast 25, 12)

A purta de grija celor de langa noi este lucru bineplacut Domnului, iar fericit este sufletul care propovaduieste mila lui Dumnezeu.

"Fericit este barbatul femeii celei bune si numarul anilor lui indoit este." (Ecclesiast 26, 1)

O femeia buna se face pricina de sporire duhovniceasca si de mare odihna.

"Fericit este cel care a scapat de ea si care n-a trecut in mania ei." (Ecclesiast 28, 20)

Paza gurii si infranarea limbii aduce fericire celui intelept.

"Fericit este bogatul care s-a aflat fara de prihana si dupa aur n-a umblat." (Ecclesiast 31, 8)

Sunt fericiti bogatii, atunci cand nu aduna pe cai rele si cand nu se lasa inrobiti.

"Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul." (Ecclesiast 34, 15)

"O, moarte! Cat de amara este amintirea ta omului care traieste fericit intru avutiile sale." (Ecclesiast 41, 1)

Moartea este proba fericirii, in fata acesteia fericirea cea statornica biruind lumea, iar fericirea cea inselatoare macinand cumplit sufletul.

"Fericiti cei care intru dragoste au adormit." (Ecclesiast 48, 11)

Dragostea este mai tare decat moartea, iar iubirea biruieste orice piedica in calea fericirii.

"Fericit este cel care va petrece intru acestea; si cel care va pune acestea in inima sa intelept va fi." (Ecclesiast 50, 30)

Fericirea este rodul vietuirii dupa Dumnezeu.

"Fericiti suntem, Israele, ca cele ce ii plac lui Dumnezeu ni s-au aratat." (Baruh 4, 4)

Omul caruia i se descopera voia si lucrarea lui Dumnezeu se bucura, vazand intelepciunea Sa.

"Atat cat nu au pacatuit impotriva Dumnezeului lor, au avut parte de fericire, fiindca este cu ei un Dumnezeu, Care uraste nedreptatea." (Iudita 5, 17)

Fericirea tine atata timp cat omul slujeste lui Dumnezeu si fuge de pacate.

"O, fericiti cei ce Te iubesc pe Tine, ca aceia se vor bucura de pacea Ta! Fericiti cei ce s-au intristat de toate pedepsele Tale, ca aceia se vor bucura de Tine, cand vor vedea toata slava Ta, si vesnic se vor veseli." (Tobit 13, 14)

Fericirea vine din iubirea fata de Dumnezeu, care depaseste toate necazurile si incercarile, asteptand cu rabdare aratarea slavei lui Dumnezeu.

Fericirile din cartile Noului Testament

Fericirile rostite de Mantuitorul in predica de pe Munte aduna la un loc toate caile spre fericire. Matei (5, 3-12)

Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor. (3)

Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia. (4)

Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul. (5)

Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura. (6)

Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. (7)

Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. (8)

Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. (9)

Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. (10)

Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. (11)

Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. (12)

"Fericiti sunt ochii vostri ca vad si urechile voastre ca aud. Caci adevarat graiesc voua ca multi prooroci si drepti au dorit sa vada cele ce priviti voi, si n-au vazut, si sa auda cele ce auziti voi, si n-au auzit." (Matei 13, 16-17)

Fericit este acela care cunoaste pe Dumnezeu si care Il recunoaste pe El drept Domn. Multi vad si aud, insa nu inteleg, din pricina impietririi inimii lor si a intunecimii mintii. Drept aceea, fericit este cel caruia i s-au deschis ochii si i s-au destupat urechile inimii.

"Fericit este acela care nu se va sminti intru Mine." (Matei 11, 6; Luca 7, 23)

Mantuitorul a venit in lume spre a rasturna toata rautatea si stricaciunea acesteia, care a patruns pana in cele mai adanci locuri din mintea si inima omului. Poruncile lui Dumnezeu revolta pe multi, facandu-i sa carteasca si sa se ridice deasupra lor. Fericit este cel care crede si urmeaza lui Hristos, intru toate cuvintele Sale.

"Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri." (Matei 16, 17)

Fericit este acela caruia i se deschid ochii mintii si care slujeste din toata inima lui Dumnezeu. Credinta este un dar al lui Dumnezeu, daruit acelora care au inima curata si ravna sincera pentru viata cea vesnica.

Fericirile de la Sfantul Luca sunt asemanatoare cu cele de la Sfantul Matei.

"Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este Imparatia lui Dumnezeu." (Luca 6, 20)

"Fericiti voi care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade." (Luca 6, 21)

"Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului." (Luca 6, 20-22)

"Fericiti sunt ochii care vad cele ce vedeti voi!" (Luca 10, 23)

Credinta umple de fericire pe tot omul care, slujind lui Dumnezeu, urmeaza Lui.

"Fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc." (Luca 11, 28)

Ascultarea si implinirea poruncilor lui Dumnezeu este calea sigura spre odihna si fericire.

"Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stapanul le va afla priveghind. Adevarat zic voua ca se va incinge si le va pune la masa si, apropiindu-se le va sluji." (Luca 12, 37)

Privegherea umple sufletul de fericire, caci oricand acesta poate fi luat din trup, spre cantarire.

"Fericit vei fi ca nu pot sa-ti rasplateasca. Caci ti se va rasplati la invierea dreptilor." (Luca 14, 14)

Cand omul pe care il ajutam nu ne multumeste, ori cand facem o jertfa pentru vreun om care nu poate sa ne intoarca inapoi ajutorul, sa avem bucurie si fericire, caci atunci ne usuram judecata si scapam de plata pacatelor.

"Fericit este cel ce va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu!" (Luca 14, 15)

Atata timp cat nu traim numai pentru trup si pentru aceasta lume cazuta, vom avea mare bucurie luptand pentru castigarea Imparatiei lui Dumnezeu, ca pentru singurul loc unde fericirea este statornica si vesnica.

"Cand stiti acestea, fericiti sunteti daca le veti face." (Ioan 13, 17)

Cunoasterea singura nu fericeste, ci mai ales infaptuirea celor cunoscute.

"Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!" (Ioan 20, 29)

Pentru a crede nu trebuie neaparat sa vedem, spre a intemeia nefericirea pe nevedere.

"Mai fericit este a da decat a lua." (Fapte 20, 35)

Domnul da mult har celui ce da, de aceea daruitorul simte o bucurie mai adanca decat primitorul.

"Dar de veti si patimi pentru dreptate, fericiti veti fi. Iar de frica lor sa nu va temeti, nici sa va tulburati." (I Petru 3, 14)

Atata timp cat omul traieste drept si curat inaintea lui Dumnezeu, de nimic nu are sa se teama, iar fericirea nu va fi luata de la el.

"De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste." (I Petru 4, 14)

Cand omul nu traieste pentru sine ori pentru slava cea de la oameni, ci numai pentru Dumnezeu, atunci el se umple de har. Ocara cea de la oameni atrage odihna cea de la Dumnezeu.

"Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El." (Iacov 1, 12)

Rabdarea ispitelor si biruirea lor duce la mantuire, cununa vietii fiind rasplata cea vesnica.

"Cine s-a uitat, insa, de aproape in legea cea desavarsita a libertatii si a staruit in ea, facandu-se nu ascultator care uita, ci implinitor al lucrului, acela fericit va fi in lucrarea sa." (Iacov 1, 25)

Faptuirea celor bune naste fericire, pe cand trandavia si uitarea aduc oboseala si greutate.

"Fericit este cel ce citeste si cei ce asculta cuvintele proorociei si pastreaza cele scrise in aceasta!" (Apocalipsa 1, 3)

Nu poate fi fericit cel ce dispretuieste macar si un singur cuvant din Scriptura.

"Fericiti cei morti, cei ce acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei." (Apocalipsa 14, 13)

Moartea celor drepti nu este spre disperare, ci spre odihna si bucurie vesnica. Dupa moarte se culeg roadele tuturor celor bune (sau rele) savarsite in viata.

"Fericit este cel ce privegheaza si pastreaza vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui!" (Apocalipsa 16, 15)

Privegherea si trezvia pazesc pe om de intinarea cu pacate. Pacatul dezbraca pe om de vestmintele harului, iar goliciunea celui pacatos se va vedea la judecata, inaintea a toata lumea.

"Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului!" (Apocalipsa 19, 9)

Bucuria de a fi invitat se statorniceste abia cand se dobandeste si intrarea la cina.

"Fericit si sfant este cel ce are parte de invierea cea dintai.
Peste acestia moartea cea de a doua nu are putere," (Apocalipsa 20, 6)

Fericiti sunt cei ce renasc prin Botez si pocainta, facand fapte vrednice de harul primit, caci acestia nu vor fi biruiti de moarte cea vesnica, care este plata celor care nu au inviat decat a doua oara, la invierea cea de obste a tuturor.

"Fericit cel ce pazeste cuvintele proorociei acestei carti!" (Apocalipsa 22, 7)

"Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!" (Apocalipsa 22, 14)

Pocainta aduce mare fericire omului care se straduieste sa isi curateasca haina sufletului sau.

Teodor Danalache

02 Aprilie 2012

Vizualizari: 7444

Voteaza:

Fericirile din Sfanta Scriptura 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE