Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate

Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate Mareste imaginea.

"Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura " (Matei 5, 6).

Prin dreptate intelegem aici cucernicia, pietatea, cuprinderea virtutilor, acest sens aflandu-l atat in Sfanta Scriptura, cat si in scrierile Sfintilor Parinti; cei flamanzi si insetati de dreptate sunt cei ce doresc binele in viata lor si a semenilor, cei care iubesc virtutea si doresc sa o implineasca sub multiplele ei infatisari. Pentru ei, dorinta aceasta este atat de fireasca si continua, cum sunt foamea si setea pentru trup, cautand cu ardoare dreptatea, precum cel flamand painea si cel insetat apa. Sunt cei care inseteaza mereu dupa Dumnezeu, dupa unirea cu Sine, dupa hrana cea nesfarsita si apa vietii. Iar celor ce flamanzesc dupa dreptate, Dumnezeu le face dreptate.

In acest fel vorbeste despre dreptate Sfantul Grigorie al Nyssei: "Daca intelesul dreptatii nu e amestecat cu nici un rau, el cuprinde in sine tot binele; iar binele este vazut ca virtute. Pe cei flamanzi si insetati de dreptate ii fericeste Cuvantul, fagaduindu-le saturarea de cele dorite."

Simtul dreptatii fiind innascut in firea omului, el este asemanat de Mantuitorul cu nevoia trupeasca de hrana si apa, elemente care sunt absolut necesare vietii. Cel ce a sadit in fiinta omului simtul dreptatii este Dumnezeu Insusi, pe Care Sfanta Scriptura ni-l infatiseaza in dreptate: “Bun si drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce jertfesc in cale" (Ps. XXIV, 9); in Cantarea Cantarilor, inteleptul Solomon se adreseaza astfel sufletului curat: "dreptatea te-a iubit pe tine" (I, 3). Dumnezeu este nepartinitor (Fapte X, 34), la El nu incape nici urma de partinire (Ef. VI, 9) si judecata Sa este dupa lucrul fiecaruia, iar cel ce umbla in strambatate, isi va lua plata ei, "cel ce face nedreptate isi va lua plata nedreptatii" (Col.III, 25).

In scrierile filocalice, dreptatea este socotita una cu binele, este cuprinderea virtutilor de catre cei ce flamanzesc dupa cele ceresti. Dreptatea "locuieste in imparatia cerurilor, unde cei drepti vor straluci ca soarele" {II, Pt. III, 13, Mt. XIII, 43). Numai in Dumnezeu avem hrana cereasca nesfarsita, care ridica din toate neputintele si umple viata crestinului de bucurie duhovniceasca. Dumnezeu ofera fiecaruia fericirea Sa, dupa eforturile depuse in savarsirea binelui. ele desavarsite se afla in ceruri, unde cu adevarat va straluci dreptatea.

Ca virtute sociala, dreptatea inseamna echitate. Ulpianus releva cuprinsul ei prin expresia “jus suum cuigue cibuendi” - a da fiecaruia dreptul sau. Dreptatea este cea care pastreaza raporturile juste intre membrii societatii, fiind cerinta a legii morale naturale si dispozitie a Legii pozitive:" Mai degraba putin si cu dreptate, decat agoniseala multa cu strambatate" (Pilde XIV, 8) ; " Nimeni sa nu nedreptateasca pe fratele sau" (I, Tes. IV, 6); ea este inteleasa ca egalitatea raportata la meritele si eforturile fiecaruia: " De se va ivi pricina intre oameni, sa fie adusi la judecata (...) si cel drept sa capete dreptatea, iar cel vinovat osanda" (Dent. XXV,1) ; "Judecati drept, faceti dreptate" (Ier. XXII, 3).

Fiind porunca divina, dreptatea trebuie adusa la implinire (Rom. XIII, 3 ), altfel nu este posibila vietuirea. Prin dreptatea sociala, fiecare primeste rodul muncii sale; rostul ei este sa imparta si sa apere ce i se cuvine fiecaruia dupa vrednicie, insa nu sunt excluse notiunile de munca, talent; nu inseamna inegalitate, dar nici uniformitate, egalitate fortata, ci armonie in care omul acorda fiecaruia ce este al sau dupa merit si primeste la randul sau ce i se cuvine.

Dar aceasta dreptate se raporteaza intotdeauna la Dumnezeu, slujeste dreptatii divine; de aceea, trebuie sa stea mereu in legatura cu virtutea dragostei, ca impreuna sa slujeasca Adevarului.

In toata plinatatea ei, dreptatea nu se manifesta aici, pe pamant; Vechiul Testament marturiseste: „Pana cand va plange pamantul si toata iarba tarinei se va usca de rautatile celor ce locuiesc pe el?” (Ier. XII, 1; 4). Dar tot proorocul spune: "Viu este Domnul ”(Ier. XII, 16). Cine se comporta cu dreptate fata de aproapele sau, implineste virtutile. Cei buni simt ca un fapt firesc intronarea dreptatii pe pamant si lor le fagaduieste Mantuitorul prin cuvintele acestei Fericiri, ca se vor bucura de ea in viata vesnica.

Ciortan Mariean

Despre autor

Ciortan Mariean Ciortan Mariean

Colaborator
14 articole postate
Publica din 27 Ianuarie 2011

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2491

Voteaza:

Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

fericirile dreptatea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE