Focul iadului

Focul iadului Mareste imaginea.

Focul iadului este o realitate. Dar el nu exista pentru ca Dumnezeu doreste ca prin el sa-i pedepseasca pe cei rai. A impartasi aceasta idee, inseamna a atribui o slabiciune Firii dumnezeiesti.

Dumnezeu fiind iubire, revarsa peste toti dragostea Sa. Astfel si cei din iad au parte de iubirea dumnezeiasca. Numai ca ei sunt chinuiti de prezenta ei, in vreme ce persoanelor care L-au iubit pe Dumnezeu si Il iubesc, le aduce o nesfarsita bucurie. Este ceva asemanator cu prezenta luminii in aceasta lume. Aceeasi lumina ochiului sanatos ii aduce bucurie, in vreme ce ochiului bolnav ii este cauza de suferinta.

Focul iadului trebuie definit ca o dovada a iubirii dumnezeiesti. Prezenta lui exprima dorinta lui Dumnezeu de a nu ne lasa sa pierim definitiv. Sfantul Ioan Damaschin marturiseste ca existenta in iad este cea mai nefericita dintre toate, dar este de preferat disparitiei in nefiinta.

E bine sa retinem ca Dumnezeu nu abandoneaza pe nimeni. Daca cei din iad L-au parasit pe Domnul, El nu paraseste pe nimeni de aici. Din acest motiv, focul iadului este vesnic. Pentru ca vesnica este prezenta Sa si aici.

Nu focul iadului este aducator de suferinta, caci el este focul iubirii dumnezeiesti, ci starea omului face ca acest foc sa-i fie pricina de suferinta. Daca Dumnezeu ar ingadui unui om ajuns in rai sa fie prezent si in iad, focul de aici i-ar aduce fericire, caci este acelasi foc al dragostei pe care il traieste in rai. Din acest motiv, Sfantul Isaac Sirul numeste chinurile iadului drept chinurile iubirii.

In concluzie, chinuirile din iad nu Il au pe Dumnezeu ca autor, ci omul pacatos este cauza lor.

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

18 Octombrie 2022

Vizualizari: 14460

Voteaza:

Focul iadului 5.00 / 5 din 7 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • Constantin ScutariuPostat la 2014-04-06 12:24

    Raspunsul(rile) trebuie sa fie dat(e) de fiecare om care isi pune intrebarea: -UNDE VREAU SA FIU IN VESNICIE?

  • Alex Dumitru HuiculescuPostat la 2014-04-03 17:30

    Dogmatica spune altceva....

  • costel popescu Postat la 2014-04-03 14:12

    Constantin, gandind omeneste asa ar fi mai bine, ca omul sa dispara intru totul daca ajunge in iad. Asa nu ar mai suferi. Dar gandind dumnezeieiste lucrurile stau altfel. Daca Dumnezeu ar ingadui cuiva sa dispara definitiv dupa ce l-a adus la existenta, ar insemna sa-si piarda atributul de Dumnezeu. Ar fi Dumnezeu pentru unii, nu pentru toti.

  • Constantin Bogdan Petrescu Postat la 2014-04-03 13:18

    Sunt curios daca poate cineva explica mai pe inteles de ce Sf. Ioan Damaschin considera ca "existenta in iad este cea mai nefericita dintre toate, dar este de preferat disparitiei in nefiinta." Imi este peste puteri sa inteleg, mie parandu-mi contrariul, si anume pentru unii, cel putin, din iad, ar fi de preferat sa dispara in nefiinta, in "starea" de dinainte ca Dumnezeu sa-i aduca din nefiinta la viata, prin conceptie si nastere. La urma urmei, nu afirma Insusi Mantuitorul despre Iuda, inainte de tradare, ca "mai bine era omului aceluia de nu s-ar fi nascut"?!

  • costel popescu Postat la 2014-04-02 23:38

    "Dumnezeu este precum s-a scris: «Soarele dreptatii» (Maleahi 4, 2), revarsand peste toi razele bunatatii. Dar sufletul se comporta prin hotararea libera a voii lui sau ca ceara, prin iubirea fata de Dumnezeu, sau ca lutul, prin iubirea de cele pamantesti. Precum deci lutul se usuca prin fire, sub razele soarelui, iar ceara se inmoaie prin fire, la fel sufletul iubitor de pamant si de lume, indemnat fiind de Dumnezeu si impotrivindu-se, prin hotararea voii sale se invartoseaza ca lutul si se impinge pe sine spre pierzanie, asemenea lui faraon; dar sufletul iubitor de Dumnezeu se inmoaie ca ceara si, primind formele si intiparirile dumnezeiesti, se face lacasul lui Dumnezeu in duh (Efeseni 2, 22)". Pr. James Bernstein

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE