Forme fara fond

Forme fara fond Mareste imaginea.

In orice situatie, fie ca ne referim la manifestarile oamenilor, fie ca ne referim la evenimente, fapte ori la modul cum este organizata lumea sau viata omului, fie ca ne referim la metode, proceduri, lucrari stiintifice ori daca ne gandim la doctrine, organizatii sau institutii, etc. aproape orice lucru pe care il putem cugeta si care face parte din sfera activitatilor omenesti este caracterizat de o parte formala a sa si din fondul problemei .

In aceasta privinta, au existat dintotdeauna la oameni si in societate, aceste doua tendinte de a pune accentul, cand pe forme, cand pe fond. A fi excesivi ori inadecvati intr-o parte sau alta, conduce la denaturarea oricarei categorii dintre cele enuntate mai sus, prea multul sau prea putinul din fiecare fiind chestiuni care pot stirbi din valoarea lucrurilor in sine.

Subiectul acesta al "formelor fara fond" are relevanta pentru noi toti, intrucat supralicitarea si evaluarea excesiva a uneia ori subestimarea si diminuarea celeilalte poate sa conduca la raporturi dizarmonice, nefiresti cu lumea, cu semenii, cu noi insine si chiar cu Dumnezeu. Aceste consideratii definesc atat la nivel micro, cat si la nivel macro relatiile dintre oameni, dintre institutii, dintre state, guverne si popoare.

Pe fondul globalizarii si a multiculturalismului, a interferentelor dintre civilizatii si culturi diferite este foarte important sa dobandim acel discernamant in a sti ceea ce trebuie mentinut, pastrat si conservat si ceea ce, dimpotriva, poate fi schimbat si e necesar a se modifica in viata noastra.

Altminteri, in acest paienjenis de forme si fonduri vechi sau noi ce sunt puse sa interactioneze din interior si exterior cu omul, in aceasta epoca de tranzitie si de devenire, de reiterare si definire a identitatilor individuale sau colective, culturale, religioase, institutionale, nationale, europene, etc. in care suntem prinsi cu totii, este foarte usor sa ne pierdem in multime, sa ne uniformizam dureros de primejdios, sa ne eludam pana la disparitie propriile valori, identitatea culturala, etosul, filonul etnic si religios.

Pe marginea acestei teme a "formelor fara fond" sau a "fondului fara forme" au cugetat multi ganditori, filosofi, literati si teologii, etc. abordarile lor fiind specifice domeniilor de activitate, iar concluziile fiind diverse, astfel, de la autor la autor.

De exemplu, T. Maiorescu considera ca: "Forma are doar un rol stimulativ...", iar C. Noica aduce in discutie diferenta dintre "formele vii" si "formele gata facute". In Prefata lucrarii "Devenirea intru fiinta" autorul ii considera pe matematicieni, fizicieni, logicieni, esteticienii, niste "magicieni ai formelor", intrucat au creat un om artificial.

Am putea adauga ca si inginerii, de asemenea, si in general mai toti oamenii de stiinta au facut acelasi lucru prin descoperirile tehnologice. Acestea l-au modificat structural pe om, intrucat "omul tehnologic" nu mai actioneaza direct asupra naturii, ci se serveste de butoane si roboti, comunicarea cu exteriorul, cu lumea fiind mediata de masini, instalatii si tehnologii. Acestea i-au creat anumite "dizabilitati" omului modern, caruia i s-a creat un confort fizic, insa fiind puse "tehnologiile" sa lucreze pentru el si in locul lui, ele nu i-au sporit puterile si facultatile spirituale, ci dimpotriva le-au diminuat. C. Noica afirma in sensul acesta ca: "omul natural a disparut de mult facand loc omului generator si peste tot cautator de forme".

Formele fara fond - dupa C. Schifirnet, pot fi generate de urmatoarele tipuri de relatii ce se stabilesc intre forma si fond: fond vechi-forma noua, fond nou-forma veche, forma veche-fond vechi, forma noua-fond nou inadecvat, forma noua inadecvata-fond nou, fond vechi national-forma externa inadecvata, fond nou national-forma veche externa, forma fara nici un fond, fond fara nici o forma (Formele fara fond. Un brand romanesc).

Dupa parerea mea, nu as zice ca, in spatiul romanesc s-a creat un brand romanesc a formelor fara fond. Cel mult in sens figurativ. De fapt, trebuie sa recunoastem ca, fondul romanesc este unul cat se poate de bun, este autentic crestin la sorginte. Sufletul romanului este frumos, insa a fost uratit pe alocuri in istorie prin achizitii occidentale neadecvate, prin forme si "haine" moderne cu totul nepotrivite, imprumutate in graba si asezate peste un fond traditional, peste un port national, specific romanesc. S-a intamplat aceasta slutire si smintire a romanului datorita prea multor provocari ale vremurilor de restriste pe care a fost nevoit sa le infrunte mosii si stramosii nostri de-a lungul epocilor de istorie:invazii paganesti, incursiunile barbarilor, migratiile popoarelor slave, razboaiele, asuprirea si stapanirile marilor imperii, saracia, dictatura comunista si aceasta intunecata modernitate si haotica tranzitie spre zari necunoscute de obscur postmodernism.

Chiar daca s-au deschis granitele, comunicand mai usor unii cu altii si calatorind la distanta oriunde in lumea aceasta, traim tot mai acut realitatea acestui "sat global", cosmopolit, a unui conglomerat de etnii, culturi si civilizatii. In aceste conditii, noua romanilor nu ne ramane decat sa traim in normalitatea nostra, in ortodoxia nostra, in firescul vietii noastre; fiecare popor trebuie sa se traiasca pe sine: romanii sa traiasca romaneste, rusii-ruseste, bulgarii -bulgareste, arabii-arabeste, chinezii-chinezeste,s.a.m.d.

Noi nu trebuie sa-i traim pe altii, sa fim altii, ci noi insine, nu trebuie sa fim ca altii, ci trebuie sa ramanem ca noi insine si sa ne traim pe noi insine!

Dupa ce ai smuls cu tot cu radacina un copac din solul propriu si il plantezi in alt sol, cu alta clima si alta zona de relief sunt sanse foarte reduse sa-si arate roadele la vreme. Nu prea cresc palmieri la munte si nici brazi sau salcii prin stepe sau desert. Fiecare popor, fiecare neam are calea lui in Istorie si darurile lui; la fel si fiecare individ, fiecare persoana in parte. Dezradacinarea nu este o solutie!

Putem dialoga uni cu altii, ne putem cunoaste reciproc si imbogati prin aceasta comuniune, insa fiecare ramane cu ale sale si intru ale sale, ca si Hristos, care "si ieri si azi si in veci acelasi este"(Evrei 13,8).

Programul pasoptist si reprezentantii acestui curent, de asemenea si E. Lovinescu, sustineau ca: "Forma induce un fond adecvat, prin procesul cresterii fondului la forma, dezvoltarea avand loc de la forma la fond, prin miscarea de la forma spre fond", avansand ideea chiar a unei "imitatii integrale" si a unui "sincronism", prin inspiratie occidentala, in procesele de modernizare a institutiilor romanesti sau a mentalitatilor...

In planul vietii crestine a fi autentic din punct de vedere moral si a te pastra pur si curat ortodox, inseamna sa traiesti in randuiala vietii religioase crestine in care te-ai nascut si format, sa te misti in cadrele bine stabilite de Legea morala divina, sa fii pe calea Bisericii pastrand toate Traditiile ei si Legea pamantului si sa-ti asumi formele care sunt prestabilite de Evanghelie, adica sa-ti asumi fondul continut in formele ortodoxe de vietuire in care ai fost botezat, oriunde si oricand, dar nu ca o pasare in colivie, nu cu hamurile animalului de povara, ci cu libertatea de zbor a unei pasari constienta de primejdiile "altor locuri" si care se limiteaza conditiilor specifice ecosistemului in care traieste...

In alta ordine de idei, daca "conditiile habituale" nu sunt prielnice unei armonizari intre fond si cadrele vietii, se impune o schimbare sau o parasire a contextului ostil dezvoltarii nealterate a fondului propriu.

Sf. Parinti spun ca: "daca ai un gand rau, muta-ti gandul; daca esti intr-un loc care te prihaneste, daca traiesti intr-un loc unde nu te poti mantui, schimba-ti locul, fara grija! "
Deci, in majoritatea cazurilor e posibila o abandonare a formelor, nicidecum a fondului. Formele pot fi usor modificate, insa fondul daca e bun nu trebuie modificat, intrucat renuntarea la fond inseamna apostazie...

Exista si exceptii: Adam in rai fiind s-a osandit, iar Lot in Sodoma fiind s-a mantuit,... primul a fost ispitit de "forme" si a parasit "fondul", al II-lea a parasit "formele" pentru a salva "fondul"...

Bineinteles ca, sunt si situatii cand formele sunt potrivite, bine alese, insa fondul e inadecvat. In cele bisericesti auzim destul de des cuvintele: "tipic, tipic si la inima nimic"...expresie care se refera la cei care cunosc foarte bine randuielile slujbelor, pot sa-ti recite pe de rost rugaciunile, insa nu au si o traire duhovniceasca pe masura.

Tot asa sunt si aceia care vorbesc foarte frumos, au o oarecare cultura religioasa, insa nu se ridica cu viata lor morala la inaltimea cuvintelor pe care le rostesc in fata celorlalti. Iar, in ce priveste cultura aceasta a frumosului, atat de promovata astazi de mode si televiziuni, intalnim adesea in jurul nostru, o multime de oameni- barbati si femei- frumosi pe dinafara, care arata bine, cu forme si contururi perfecte, frumos imbracati, aranjati si parfumati, insa urati si foarte urati pe dinauntru... forme fara fond..."Care seamana cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru, insa, sunt pline de oase de morti si de toata necuratia."(Matei 23,27)

O exagerare ar fi si situatia cand se pune accentul prea tare pe "forme externe", imprumutate, fara a tine seama de etosul specific local, traditional, chiar daca vorbim de modernizari si adaptari la contexte noi, in incercarea de a implementa "formele" altora si de a "presa" persoana la o iesire din fire, din ceea ce-i este propriu, printr-un derapaj de la natura ei specifica, istorica. Copierea mimetica de stil de la straini conduce la un rezultat cu totul hilar, o defilare comica a "formelor fara fond (de import), ca expresie caricaturala a civilizatiei moderne occidentale"(Theodor Rossetti).

Un abuz este si mentinerea unui continut ontologic, invechit, perimat, prin constrangerea fondului la forme imuabile, cu o forta centripeta ce actioneaza din afara spre inauntru...cand esti silit sa fii ceea ce nu vrei sa mai fii, impingerea spre fatalismul lui "asa trebuie sa fie" sau "asa trebuie sa ramana lucrurile cum au mai fost" si toate acele formulari cu "era mai bine inainte"...Aici intervine resemnarea, spiritul retrograd, nostalgiile politice, privirea indarat la un trecut, care nu mai poate fi implementat. Este condamnarea omului la un trecut, stigmatizarea istorica a unui individ sau a unei colectivitati, breasla sau etnie la un mod de a fi si o intepenire in proiect, de asemenea. Aceste situatii functioneaza ca etichetarile de genul: voi, rasaritenii, voi ortodocsii, voi tiganii, niciodata nu o sa puteti sa...

Toate tendintele abuzive sau extremele au ca efecte generarea unor alte extreme si tendinte abuzive ca reactie-raspuns la primele.

De exemplu, puritanismul englez exportat si peste ocean, care a tinut in frau generatii de-a randul cu rigori impuse de educatie si prin constrangerile pudibonderismului proverbial saxon, a avut ca rezultat peste timp declansarea unei miscari opuse -hippi- in America anilor 60, care a insemnat, de fapt, descatusarea haotica si libertina a instinctelor sexuale la tinerele generatii prin revolutia sexuala care a urmat. Ulterior, puritanii englezi au fost clasificati drept nonconformisti devenind foarte multi dintre ei libertini, desi principiul lor initial, sustinut cu atata scrupulozitate atata vreme, era tocmai conformismul la regula...

De asemenea, in Evul Mediu, Occidentul s-a confruntat cu ofensiva Catolicismului, care prin institutionalizarea excesiva a formelor de credinta a apasat prea tare pe sufletul apuseanului, relatia sa cu Divinitatea fiind excesiv mediata eclezial si controlata cu indulgente, cu bule papale ori cu tot felul de coercitii inchizitoriale, care au ingradit sensibilitatile religioase ale oamenilor ori spiritul creativ ori cel stiintific.

Rezultatul a fost o explozie ulterioara de manifestari in plan cultural, artistic, stiintific, etc. cu unde de soc ce s-au propagat in mai toate preocuparile Occidentului iluminist odata cu perioada Renasterii, apoi cu Revolutia franceza pana in Epoca moderna, cand s-a produs acest "boom tehnologic" pe care il constatam si astazi.

La fel s-a intamplat si in regimurile totalitare din Rasarit, cand libertatile individuale au fost ingradite cu forta, prin constrangeri de tot felul si incastrate in forme opresive, restrictive de libertate, astfel incat in democratie toate aceste energii si frustrari acumulate au implozat in societatea vidata de astfel de manifestari, declansandu-se haosul care a urmat.

Cred ca, a fi pur inseamna sa fii sincer si firesc; de asemenea, inseamna si asumarea naturala a formelor exterioare, printr-o decizie launtrica, libera si responsabila, daca acestea se potrivesc cu profilul nostru si daca aceste forme noi pun in si mai mare valoare fondul, evidentiindu-l intr-un mod luminos.

Regula - este a fondului ce se manifesta cu naturalete, asimiland formele centrifugal pana la starea de echilibru, astfel incat formele indeplinesc doar functiunea protectoare de a conserva fondul nealterat, conturandu-l, imprejmuindu-l, aidoma unei rezervatii naturale...Mai simplu spus, daca este sa-ti pui o haina noua pe tine, e musai sa fie una care-ti sade bine, nu neaparat una care e la moda...

Iarasi, daca vrei sa fii crestin in lume..nu conteaza atat de mult daca traiesti printre pagani ori printre tigani, in Apus sau in Rasarit, la tine in tara ori printre straini, ca esti in minoritate sau singur ori daca esti in Biserica cu mai multi sau in afara ei, oriunde pe pamantul acesta...

Daca pastrezi fondul tau ortodox, etosul romanesc, fizionomia ta de crestin in lume, anume iubirea si viata ta crestina oriunde ai fi pe pamantul acesta..."vor cunoaste toti oamenii ca sunteti ucenicii Mei"(Ioan 13,35), zice Domnul.

Apropo de formele de vietuire mai vechi sau mai noi, de la noi ori de pretutindeni si de fondul crestin, bine definit si conturat de Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, cred ca, una din cele mai frumoase descrieri despre cum sunt si cine sunt crestinii in lume in orice vreme, o regasim in in Epistola catre Diognet:

"Crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni nici prin pamantul pe care traiesc, nici prin limba, nici prin imbracaminte. Nu locuiesc in orase ale lor, nici nu folosesc o limba deosebita, nici nu duc o viata straina. Invatatura lor nu e descoperita de gandirea si cugetarea unor oameni, care cerceteaza cu nesocotinta, nici nu o arata ca unii, ca pe o invatatura omeneasca.

Locuiesc in orase grecesti si barbare, cum le-a venit soarta fiecaruia, urmeaza obiceiurile bastinasilor si in imbracaminte si in hrana si in celalalt fel de viata, dar arata o vietuire minunata si recunoscuta de toti ca fiind nemaivazuta. Locuiesc in tarile in care s-au nascut, dar ca straini, iau parte la toate ca cetateni, dar pe toate le rabda ca straini, orice tara straina le este patrie si orice patrie le e tara straina. Se casatoresc ca toti oamenii si nasc copii, dar nu arunca pe cei nascuti. Intind masa comuna, dar nu si patul.

Sunt in trup, dar nu traiesc dupa trup. Locuiesc pe pamant, dar sunt cetateni ai cerului. Se supun legilor randuite de stat, dar prin felul lor de viata, biruiesc legile. Iubesc pe toti, dar de toti sunt prigoniti. Nu ii cunoaste nimeni, dar sunt osanditi, sunt omorati, dar dobandesc viata. Sunt saraci, dar imbogatesc pe multi, sunt lipsiti de toate, dar in toate au de prisos. Sunt injositi, dar sunt slaviti cu toate aceste injosiri, sunt huliti, dar sunt indreptatiti. Sunt ocarati, dar binecuvinteaza, sunt insultati, dar cinstesc. Fac bine dar sunt pedepsiti ca cei rai, sunt pedepsiti dar se bucura, ca si cum li s-ar da viata. Iudeii le poarta razboi ca unora de alt neam, elinii ii prigonesc, dar cei care ii urasc nu pot spune pricina dusmaniei lor.

Ca sa spun pe scurt, ce este sufletul in trup, aceea sunt crestinii in lume. Sufletul este raspandit in toate madularele trupului, iar crestinii in toate orasele lumii. Sufletul locuieste in trup, dar nu este din trup, crestini locuiesc in lume dar nu sunt din lume. Sufletul nevazut este inchis in trupul vazut si crestinii sunt vazuti, pentru ca sunt in lume, dar credinta lor in Dumnezeu ramane nevazuta. Trupul uraste sufletul si ii poarta razboi, fara sa ii fi facut vreun rau, pentru ca il impiedica sa se dedea placerilor; si lumea uraste pe crestini, fara sa ii fi facut vreun rau, pentru ca se impotrivesc placerilor ei.

Sufletul iubeste trupul, desi trupul uraste sufletul, sufletul iubeste si madularele, si crestinii iubesc pe dusmanii lor. Sufletul este inchis in trup, dar el tine trupul, si crestinii sunt inchisi in lume ca intr-o inchisoare, dar ei tin lumea. Sufletul nemuritor locuieste in cort muritor; si crestinii locuiesc vremelnic in cele stricacioase, dar asteapta in ceruri nestricaciunea. Sufletul chinuit cu putina mancare si bautura se face mai bun; si crestinii pedepsiti in fiecare zi se inmultesc mai mult. Intr-o atat de mare ceata i-a randuit Dumnezeu, ca nu le-a ingaduit sa o paraseasca".

Pr. Alin-Cristian Preotu

Despre autor

Alin-Cristian Preotu Pr Alin-Cristian Preotu

Senior editor
69 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012

23 August 2012

Vizualizari: 3124

Voteaza:

Forme fara fond 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE