Iertarea

Iertarea Mareste imaginea.

Se întâmplă uneori ca cei apropiați să ne rănească foarte tare. Jignirile se duc direct la inimă şi ne fac să suferim. O persoană care ne-a greșit poate că a şi uitat că ne-a jignit dar noi vom ține în noi resentimente care nu vor trece fără a lăsa urme adânci. Iar orice ținere de minte a răului duce încet şi sigur la distrugerea întregului nostru trup. Starea noastră naturală, creată de Dumnezeu este de pace și liniște sufletească.

De aceea, o persoană care are sufletul plin de furie și ură suferă și în cele din urmă nu poate supraviețui, așa cum se întâmplă cu unul care este mai tolerant la mediul lui. Orice resentiment care se află în inima noastră ne îmbolnăvește şi doar iertarea ne dă posibilitatea de a ne îmbunătăți sănătatea.

Este important să înțelegem că iertarea este mai necesară nu pentru cel care jignește ci pentru cel rănit. Iertarea nu schimbă fapta rea. Dar, doar prin ea putem rupe lanțul cu care suntem legați de rău.

De multe ori nu putem ierta o insultă. Dar, neiertarea va produce un stres suplimentar atât pentru noi cât și pentru cel pe care suntem supărați.

Deși suntem conștienți de necesitatea iertării vedem că ne este mult mai ușor să ne cerem iertare decât să iertăm. Asta poate veni din educația noastră, din faptul că am fost crescuți să ne cerem mereu scuze, să cerem mereu iertare pentru greșelile noastre dar, în viața noastră au fost prea puțini cei care ne-au cerut iertare. De aceea, ne lipsește practica, exercițiul iertării. Prin urmare, e bine să învățăm să rezolvăm această problemă dificilă.

Imaginați-vă că în fața voastră se află un om pe care nu-l puteți ierta. Este dificil, dar încercați. Deși poate fi lângă voi, ceea ce vă ține și vă oprește de la iertarea reală este doar teama că omul acesta vă poate provoca din nou durere. Teama aceasta este rezistența la iertare.

Dacă nu mai țin ranchiună împotriva celui din fața mea nu înseamnă că am încredere deplină în el. Dacă înțeleg acest lucru, este posibil să mă apropii de vindecare, de iertare. Chiar dacă persoana care a săvârșit răul, nu regretă ceea ce a făcut, asta nu înseamnă că nu îl pot ierta.

Gândiți-vă la calitățile pozitive ale celui ce v-a greșit, la lucrurile bune pe care le-a făcut, ca om. Dacă există o cât de mică lumină, încercați să o derulați în minte, înlocuind astfel emoțiile negative, conservate în colțul întunecat al memoriei. Energia pe care o cheltuiți ținând minte doar răul care vi s-a făcut vă distruge sănătatea. Aceste resurse mentale ar putea fi utile dacă le folosiți pentru cei care vă sunt dragi. Decât să aruncați cu pietre în cei ce vă urăsc este mai bine să vă petreceți timpul creând ceva pentru cei care vă iubesc .

Dacă o persoană regretă că v-a jignit atunci nu uitați că lipsa de iertare este un mare rău și o adevărată tortură. Încercați să iertați şi fiți perseverent. Nimic nu se poate întâmpla instantaneu. De asemenea, este dificil să ierți ușor și rapid. De aceea exercițiul iertării e de durată. Unele insulte pot măcina un om de-a lungul multor ani, dar noile lovituri primite vor adânci și mai mult durerea neiertării. O persoană plină de resentimente ascunde în suflet dorințe nerezolvate. De aceea, mai întâi trebuie să ne concentrăm atenția pe cauza adevărată a ceea ce ne-a supărat. Vom încerca să vorbim cu cel ce ne-a greșit sau cu prietenii lui, cei care îl vorbesc de bine.

Încercați să faceți ceva bun, pentru cineva furios. Pentru mulți, acest lucru este extrem de dificil, dar cu siguranță că vă va aduce o alinare enormă. Încercați să vă amintiți dacă v-ați simțit vinovat atunci când cineva v-a rănit. Descoperiți sursa acestui sentiment de vinovăție (a se vedea Rusinea si vinovatia). Nu uitați, convingerile noastre cele mai puternice pentru neiertare, cele ce sunt o mare sursă de suferință și de sclavie emoțională sunt: teama şi vina.
Dacă veți încerca să găsiți scuze pentru acțiunile celui care v-a rănit vă va fi mult mai ușor decât să tot încercați să-i explicați comportamentul.

Nu țineți răul în voi. Eliberați-vă mintea și inima de resentimente. Nu există nici o altă cale de a ne curăța rănile de otravă decât prin iertare. Trebuie să ierți pe cel care te-a rănit, chiar dacă ceea ce a făcut este de neiertat. Iertarea este necesară pentru vindecarea spirituală. Iertarea este un act de iubire în sine. Singura modalitate de a ne vindeca rănile este prin iertare. Desigur cicatricea va rămâne, la fel ca pe piele. Veți putea să o vedeți şi să vă amintiți ce sa întâmplat, ce a fost sau ce s-a spus, dar de îndată ce rana se va vindeca, amintirile nu vă vor mai răni. Probabil spuneți: Da, e ușor să spui că ar trebui să iert. Eu am încercat, dar nu pot.

Desigur, se pot găsi multe motive și justificări pentru a nu ierta, dar nu sunt adevărate. Un om nu poate ierta pentru că a fost învățat să nu ierte, pentru că prin modul de a trăi neiertând a devenit un maestru de neiertare.

Nu ar trebui să învățăm arta iertării. Capacitate de iertare este înnăscută. Doar că, firea noastră s-a pervertit și am uitat să fim așa cum am fost de fapt creați. De ce nu iertăm? Deoarece crește în noi un sentiment de auto-importanță, atunci când nu iertăm. Ni se pare că suntem superiori celuilalt atunci când spunem: Orice ar spune și ar face, eu nu pot ierta. Ceea ce a făcut este de neiertat. Dar, adevărata problemă aici este mândria. Din cauza mândriei, din cauza ambiției rănite, se aprinde în suflet flacăra care alimentează prejudiciul suferit, cea care ne reamintește că nu putem ierta. Numai că, între timp, cel care suferă acumulează din ce în ce mai multă otravă emoțională. Şi astfel, mândrul suferă pentru acțiunile altor persoane, chiar dacă nu este vorba de el.

Învățăm de asemenea, să-l pedepsim pe cel care ne-a ofensat. Acționăm ca un copil mic care are un acces de furie, doar pentru că vrea să aibă pe cineva interesat de el. Ne doare dar acționăm în așa măsură încât să putem spune: Uite ce-am făcut eu pentru tine! E amuzant, dar asta este ceea ce facem. Când vă supărați, gândiți-vă că vă comportați ca un copil mic care are un acces de furie. Aruncați la gunoi mândria. Nu aveți nevoie de ea. Lăsați mândria în pace, iertați și cereți-vă iertare. Este evident că nu putem iubi pe alții dacă nici pe noi înșine nu ne iubim. Tocmai de aceea trebuie să începem să iubim. Iertându-i pe alții vom putea vedea cât de minunată devine viața pentru noi.

Multe relații sunt vindecate cu iertare. Iar dacă rănile noastre sunt încă dureroase înseamnă că nu am iertat. Rănile rămân în inimă pentru a ne aminti ce trebuie vindecat în noi. Rămân până când vom lua măsuri cu noi înșine. Decizia, ca şi libertatea alegerii ne aparține.

La început, când dorim să iertăm, pot să apară unele îndoieli. Există persoane care cred că nu pot fi iertate sau că nu pot ierta pe cineva pentru că persoana implicată a murit sau pentru că nu mai există nici un contact sau vreun motiv oarecare pentru a se reîntâlni cu acel cineva. Cu toate acestea, intenția simplă de a ierta sau de a fi iertat este suficientă pentru ca vindecarea să se întâmple. În cele din urmă, iertarea ne eliberează și ne vindecă. Dar, cel mai important lucru este ca iertarea să fie prezentă clar în inima şi în conștiința noastră.

Angela Agachi
Bacău, 15 iulie 2015

 

.

Despre autor

Angelica Agachi Psih. Angelica Agachi

Colaborator
41 articole postate
Publica din 28 Aprilie 2015

25 August 2015

Vizualizari: 2124

Voteaza:

Iertarea 4.00 / 5 din 3 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE