Imaginatia si sfintii din podele

Imaginatia si sfintii din podele Mareste imaginea.

Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.(I Cor.VI,12)

Într-un articol anterior, Imaginația, spuneam că nu pot împărtăși punctul de vedere al lui Hierotheos Vlachos. Aseară, un post de televiziune a prezentat o minune, arătarea unui sfânt. Oamenii casei se închinau la pata ivită pe podea, lângă poza sfântului erau multe lumânări iar cei din casă nu conteneau să-şi facă cruce peste cruce. Cred că minunea s-a petrecut în fapt la mine. Mi s-a arătat clar de ce Hierotheos Vlachos era împotriva folosirii imaginației . Mitropolitul Vlachos, în cartea Sfinţiei sale, Psihoterapie Ortodoxă, prezintă multe lucruri „interzise”. De ce interzise? Pentru că Sfinţia sa, ca trăitor al ortodoxiei, cunoaște pericolul imaginației atunci când aceasta este folosită fără discernământ. Imaginaţia, fără o trăire în duh, fără discernământ şi educaţie, poate duce la probleme grave, spirituale sau chiar la ruperea de tot ceea ce semnifică de fapt ortodoxia.

Imaginația, atunci când nu este folosită pentru a vedea în celălalt, în aproapele tău, chipul lui Dumnezeu, iubirea şi empatia, se poate transforma uşor în ispită numită şi gândire magică. Ce este gândirea magică?

Pe site-ul http://ro.wikipedia.org/wiki/Religie pentru gândirea magică găsim: „Confundăm adesea gândirea religioasă cu gândirea magică. Copilul care se roagă la micul Isus să fie sănătos şi să crească mare sau adultul care îi cere bunului Dumnezeu să-l scape de un necaz, practică amândoi gândirea magică. Aceasta se caracterizează prin credința că putem acționa de manieră indirectă asupra fenomenelor naturale sau asupra altuia, manipulând puterile spirituale superioare prin rugămințile noastre fierbinți. Astfel, superstiția înlocuiește gândirea critică. Gândirea magică se deosebește de gândirea religioasă prin aceea că ea vrea să manipuleze divinul în loc să i se supună. …”

„Mai mult, adevărata rugăciune este aceea care nu cere nimic altceva pentru sine decât curajul de a suporta voința Domnului: Facă-se voia Ta! Iată ce cere un adevărat credincios Domnului lui. Cum spunea Teilhard de Chardin, tot ce mi se întâmplă este adorabil. Adevărata rugăciune religioasă nu este altceva decât un act adorație. Credinciosul care cere lui Dumnezeu ploaie sau timp frumos, succes la examen sau sănătate, riscă să degradeze religia în magie". (Denis Huisman, André Vergez, Philosophie, Ed. Marabout 1994, Vol. 1, p. 25/ 26.).

Când dorim să manipulăm divinul credinţa noastră nu este altceva decât pură magie. Dacă mi-am ales ca model pe Hristos sau dacă doresc să fiu fratele Său am mult de lucru. Nu cred că este o comparaţie foarte nimerită dar voi încerca să mă explic. Dacă îmi place mult de Simona Halep şi o admir pentru locul în care a ajuns, pentru performanţă şi pentru titlurile sau beneficiile pe care le are, nimic nu mă poate opri să fiu ca ea. O să spuneți că este imposibil deoarece trebuie abilități deosebite. De acord, doar că o să pot urma programul acestei tinere folosindu-mi imaginația pentru a vedea cât de multă muncă, efort şi renunţări sunt în spatele „beneficiilor”.

Imaginaţia îmi va spune cât de aproape pot fi de performanţă. Ascetica este asemănătoare. Ca să ajung aproape de Sfinţii pe care îi cinstesc am nevoie de mult mai mult. Ca să ajung să fiu fratele lui Hristos nu este suficient să mă declar creştin şi atât, este suficient. Ca să ajungi la acceptare, pentru a ajunge fiu al lui Dumnezeu (devenind fratele Lui Hristos) ai nevoie de multă muncă, efort şi renunțări. Pentru a ajunge la acceptarea lui Hristos „Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta. „(Matei XXVI, 42)

Într-o carte numită Sensul Istoriei, filosoful crestin Nicolai Berdiaev explică într-un mod genial modul în care putem privi chiar sensul vieţii noastre. O viaţă pe care o petreci fără să ai grijă ce valori culturale, spirituale sau morale lași moștenire urmașilor tăi, este o viață fără sens.

Olivier CLÉMENT într-o lucrare numită Despre secularizare, spunea: ” Ignorând „cerul”, omul de astăzi regăsește „pământul”. Dezvoltarea tehnicii permite un fel de explozie a societății urbane. Pământul, erosul, corpul, sunt frenetic exaltate împotriva unui creștinism care, de-a lungul timpului, n-a încetat sa se detașeze de ele.”…” Da, ne aflam în pragul unei „noi ere”. Este posibil ca în viitor planeta să se unifice şi liniștea să se instaleze la nivel politic şi economic. Atunci vor fi puse, ultimele întrebări. Atunci va veni vremea acestor mari „războaie ale spiritului” pe care le anunța Nietzsche. Doar un creștinism profund renovat va putea înfrunta aceste provocări. Un creștinism al divino-umanităţii în care vor putea să-şi găsească loc toate „divinismele” gnozei şi ale Asiei spirituale, dar le va aminti acestora că Dumnezeu nu merge fără om, iar comuniunea se înscrie în inima absolutului; un creștinism al divino-umanitatii în care își vor găsi locul şi umanismul Occidentului modern, dar el le va reaminti că omul nu-şi poate împlini umanitatea decât unindu-se cu Dumnezeu şi că Acesta S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu. Hristos, Care unește divinul, umanul şi cosmicul, transpare în freamătul Duhului, în iradierea energiilor divine. Căci, spunea în sec. II Sf. Ignatiu din Antiohia, „adevărata gnoză este Iisus Hristos”.

Sfinţii din podele şi închinarea la aceştia sunt practici care nu pot avea nimic comun cu ortodoxia. Din contră, acestea pot seamăna confuzie şi derută.

Din păcate, pentru multe persoane creștinismul este doar un set de reguli şi de ritualuri pe care aceştia trebuie să le respecte, astfel încât să ajungă în cer după moarte. Acesta nu este adevăratul creștinism. Creștinismul autentic înseamnă să ai o relație corectă cu Dumnezeu, primindu-L pe Iisus Hristos ca pe Mântuitorul, prin har şi prin credință.

Pentru a ne păzi de viziuni şi alte pericole ce ar putea provoca vătămări sufletului ar fi bine să urmăm îndemnul Sfintei Scripturi: ,,Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. (I Ioan IV, 1), precum şi „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.”(I Cor.X,23)

Angela Agachi

.

Despre autor

Angelica Agachi Psih. Angelica Agachi

Colaborator
41 articole postate
Publica din 28 Aprilie 2015

14 Mai 2015

Vizualizari: 1578

Voteaza:

Imaginatia si sfintii din podele 5.00 / 5 din 1 voturi. 4 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

imaginatia visele

Comentarii (4)

  • Angela AgachiPostat la 2015-05-18 04:58

    Preacucernice părinte, Un citat pe care l-am menționat în articolul de mai sus spune: ”Mai mult, adevărata rugăciune este aceea care nu cere nimic altceva pentru sine decât curajul de a suporta voința Domnului: Facă-se voia Ta! Iată ce cere un adevărat credincios Domnului lui.” În articol nu am spus că nu este bună rugăciunea. După mine, rugăciunea este cel mai bun și ieftin medicament. Orice om se roagă. Fiecare, în felul lui, așa cum a fost învățat sau cum simte. Este dreptul fiecăruia și respect acest lucru. Doar că, dacă diferența dintre dogmă și erezie este extrem de fină și subtilă și diferența dintre credință și magie poate fi, așijderea. Parintele Dumitru Staniloae spunea: ”Ca să dăm o definiție aproximativă a falsului misticism, am putea spune că el este o dispoziție a sufletului, care așteaptă sau vede la tot pasul un miracol, caută sau vede necontenit vedenii și îmbracă pe fiecare persoană mai deosebită în aureola supranaturală." Viața spirituală în ortodoxie presupune o creștere morală a omului credincios, creștere fără de care orice experiență religioasă își pierde legitimarea. (vezi http://www.crestinortodox.ro/credinta/despre-semne-minuni-vindecari-paranormale-69813.html) Sunt de acord cu toate rugăciunile. Doar că, atunci când dorim să se facă doar voia noastră putem spune că vrem să manipulăm divinul (nu se mai poate spune că ne rugăm în Adevăr). Dacă vedem chipuri de sfinți oriunde și ne mai și închinăm la acest ”miracol”, mi se pare că pierdem esența spiritualității ortodoxe. Când se adună zeci de oameni la capul unui muribund, nimeni nu poate ajuta familia celui în suferință dacă dă speranțe deșarte privind durata vieții de aici. Suferința trebuie înțeleasă și asumată. Bolnavii în fază terminală au nevoie de cunoașterea căii pe care vor merge. Toți ne temem de moarte. Dar, ca să putem trăi în lume sau dincolo de ea avem nevoie să știm și să fim convinși că Dumnezeu nu ne-a uitat. Ca să ajungi la acceptare e nevoie să înțelegi că Dumnezeu nu lucrează după voia noastră, e nevoie să înțelegi că Hristos, ca și Dumnezeu, cu toate că ar fi putut să nu îndure, a acceptat suferința și chiar o moarte înfiorătoare. Hristos a spus: „Părintele Meu, dacă nu este cu putință să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.„(Matei XXVI, 42) Nu s-a rugat să nu bea paharul suferinței cu toate că, sigur, ca OM, a simțit toată durerea. Dacă nu înțelegem că Hristos a fost și Om și Dumnezeu, nu putem înțelege chenoza sau îndumnezeirea firii omenești din Iisus Hristos. . A spus: ”Facă-se voia ta!” Adică ne învață ce înseamnă credința adevărată. Acceptarea celor ce ți se întâmplă, puterea de a schimba doar cele pe care le poți schimba și înțelepciunea de a face diferența dintre ele. Rugăciunea adevărată este să-i pomenești în rugăciunile tale pe toți, prieteni sau nu. Pentru a scăpa de invidie e nevoie să te rogi pentru cel pe care îl invidiezi. Pentru a scăpa de ură la fel. Dar nu te rogi ce anume să facă Dumnezeu (asta e magie). Te rogi așa cum se roagă părintele în altar, atunci când pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie: Pomenește, Doamne, pe X; Pomenește, Doamne, pe Y. etc. Când sufletul tău devine curat nu mai simți nici invidie, nici ură, nici față de X nici față de persoana Y. Accepți că Dumnezeu are planul Său cu fiecare și te rogi pentru ca sufletul tău să fie în liniște și pace. Pentru toate aceste beneficii, sunt de acord cu rugăciunea. Cunosc puterea rugăciunii, o practic și o recomand. Așa că, vă rog părinte să mă iertați și să mă pomeniți în rugăciunile sfinției voastre.

  • George Romeo DiaconuPostat la 2015-05-18 04:22

    "Cunostinta voastra sa nu fie sminteala fratilor mai slabi "(I Cor.8,9). "Fratele tau care te slujeste e simplu. Nu cauta sa-l inveti caci vei starni mania lui. E bine sa nu-i trezesti vreun gand despre intelepciune , ca sa nu-i tulburi inima " ( Varsanufie si Ioan ). Nu sunt de acord cu ideile exprimate in articolul Dvs. Sigur ca nu pot admite exagerarile unor asa zis jurnalisti , afalati in cautarea senzationalului cu stiri de genul sfintilor din podele ( intamplator am vazut reportajul si calitatea indoielnica a protagonistilor ). Daca articolul s-ar fi limitat la ideile Mitropolitului Vlachos si ale lui Nicolai Berdiaev , eram de acord cu Dvs. , dar a va gandi ca este posibil ca in viitor planeta sa se unifice si linistea sa se instaleze la nivel politic, economic sau religios este o idee prea fantezista si ar fi mai bine sa va limitati la folosirea imaginatiei asa cum este sugerata de Mitropolitul Vlachos. Citand si alti filozofi a caror orientare nu este tocmai crestin ortodoxa , precum ca adevarata rugaciune ne este decat un act de adoratie, iar a cere la Dumnezeu ploaie, timp frumos sau roade bogate, degradeaza religia in magie , pare ca va desprindeti de preceptele crestin ortodoxe, si nu fac cinste unui absolvent si master in teologie. Ca psihoterapeut si teolog este corect sa luati atitudine asupra unor exagerari mistice , dar nu la modul cum il dezvoltati in articol. In continuare imi exprim admiratia pentru articolul " Hristos nu a pus etichete " , si care arata adevarata fata a unui teolog crestin ortodox. Cu deosebita stima, George Romeo Diaconu Calimanesti - Valcea

  • Nicolae Trusca Postat la 2015-05-17 12:17

    Doamna va rog sa ma lamuriti. Preotii au o carte numita “Molitfelnic” in care sunt rugaciuni “la vreme de seceta, de ploaie prea multa, pentru dureri de cap, la ingrozirea de tunete si fulgere, pentru cei ce calatoresc, pentru copiii ce nu pot lesne invata etc... etc... Avem o alta carte numita “Aghiasmatar” in care avem rugaciuni la toata neputinta, pentru bolnavul care nu poate dormi, rugaciune cand a cazut ceva spurcat in fantana (se face dupa ce se curata fantana) etc... etc... Cand preotul face sfestanie la un credincios acasa ne rugam pentru sanatate, pentru sporul casei, pentru luminarea mintii etc... etc... La taina cununiei ne rugam pentru sanatatea mirilor, a copiilor care ii vor avea, pentru sporul casei lor (umple casele lor de grau, de vin, de untdelemn...). Taina Sf. Maslu e pentru bolnavi. Ce fac cu aceste carti ? Articolul dvs. in opinia mea desfiinteaza rugaciunea, ma lasa lipsit de orice speranta si jumatate din biblioteca personala trebuie sa o arunc (am in jur de 600 de carti). Pr.Paroh Nicolae Trusca

  • Cristian Popa Postat la 2015-05-15 10:06

    Locuiesc la o strada diferenta de locul unde a aparut acest chip.Vroiam sa ma duc si eu sa vad ca orice curios.Am citit acest articol si m-a adus cu capul pe pamant.Eram contrariat de multe aspecte pe care le-a reprezentat aceasta stire.Acum sunt convins ca nu are legatura cu trairea normala a ortodoxiei.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE