Indiferenta

Indiferenta Mareste imaginea.

Eu cred ca indiferenta este cel mai mare pacat de pe pamant!

Am sa incerc sa explic putin si sa demonstrez aceasta afirmatie.

Pentru inceput sa vedem dintre toate atitudinile omenesti, care dintre ele doare cel mai tare?

Cea mai multa suferinta o aduce pe pamant nepasarea oamenilor sau indiferenta. Sunt semeni de-ai nostri carora nu le pasa de nimeni, indiferenta lor fiind semnul unui perfect egoism. Alteori, este semnul unui orgoliu infinit, precum poate fi si manifestarea celei mai pure nesimtiri.

Toate aceste stari si atitudini provoaca nenumarate suparari si rani celor din jur, care sunt nevoiti sa suporte consecintele indiferentei noastre.

Sa ne amintim fiecare, cat de mult am fost raniti vreodata de indiferenta celor pe care i-am iubit, nepasarea celor cu care vreodata am avut relatii de prietenie sau de care am fost indragostiti si care ne-au intors spatele dupa ce le-am pus inima in palma.

Nu cred ca este rana mai mare decat aceasta indiferenta, care poate sa puna stapanire pe un suflet, pe o relatie, de oricare natura ar fi ea.

Chiar si in ce priveste atitudinea noastra fata de Dumnezeu, nu cred ca este durere mai mare pe care sa o fi avut Mantuitorul pe Cruce, decat aceea a nepasarii oamenilor fata de jertfa Sa de pe Cruce. De aceea, la judecata particulara fiecaruia dintre noi ni se vor arata aceste semne de pe trupul lui Hristos, care sunt semnele nepasarii, ale indiferentei dusa pana la cruzime.

Cea mai pura cruzime este indiferenta, este una din armele cele mai atroce, care strapung sufletele si inimile ca si sulita care a strapuns coasta lui Iisus, ca si cuiele care au strapuns mainile si picioarele.

Oamenii L-au pironit pe Fiul lui Dumnezeu din nepasare: n-au vrut sa fie imbratisati de El si i-au batut cuiele in maini, n-au vrut sa Il mai vada pe Dumnezeu pasind alaturi de ei pe pamantul lor si i-au tintuit picioarele pe lemn. Cata cruzime a indiferentei!

Indiferenta inseamna un univers al nimicului, in care nimeni nu este bine primit, in care iubirea de aproapele este nicaieri, unde niciunde nu intalnesti un om caruia sa-i pese. Indiferentul este orb si traieste in intuneric deoarece el nu vede chipuri, nu traieste in comuniune; este un singuratic.

Indiferenta se poate manifesta in chip divers pe foarte multe planuri: social, religios, familiar, politic, etc. A fi indiferent este tot una cu a trai intr-o stare de nesimtire. Celui stapanit de indiferenta nu-i pasa de poporul sau, de cine conduce si cum conduce tara, nu-i pasa cand bat clopotele la Biserica, nu-i pasa cand Dumnezeu ii bate la usa, nu-l doare de aproapele sau, ramane rece la rugamintile prietenilor, ramane nemiscat la indemnurile cele bune ale parintilor, nu-i este dor de cei dragi, poate sa plece fara sa se uite in urma, paraseste fara remuscari pe cei care i-au aratat iubire.

Intr-un cuvant indiferentul nu se vede decat pe sine, nu are ochi pentru ceilalti, nu tine cont de nimeni; as putea spune ca, indiferentul, cu adevarat, nu are suflet, nu are inima, nu are sentimente.

Cred ca neputinta indiferentilor de a iubi si de a se atasa de persoane este o forma patologica de vietuire incapabila de convietuire. Este o stare paranoida in care se zbate un suflet fara simtire, un suflet mort, cu o inima care boleste.

Multi parinti ai Bisericii au zis ca, iadul este "iubirea refuzata"; acolo sunt oamenii carora nu le-a pasat de mantuirea lor, care au fost indiferenti fata de iubirea lui Dumnezeu, care au fost indiferenti fata de iubirea aproapelui, care au fost pur si simplu .indiferenti.

Pedeapsa lor este aceea ca, acolo simt si ei nepasarea tuturor in modul cel mai acut cu putinta; acolo esti singur, parasit de toti si uitat de toti. Acolo indiferentii isi traiesc intr-un mod dureros propria indiferenta.

De aceea iubirea este si o mare suferinta, pentru ca inseamna sa-ti pese si de cei indiferenti, care te ranesc cu nepasarea lor, dar care vor plati pretul nepasarii lor, care este tot indiferenta, insa a celor pe care vor ajunge sa-i iubeasca vreodata, daca vor izbuti, fara a se impartasi de iubirea lor, pe care nu o mai merita.

Pr. Alin-Cristian Preotu

 

.

Despre autor

Alin-Cristian Preotu Pr Alin-Cristian Preotu

Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012

Pe aceeaşi temă

26 August 2012

Vizualizari: 19087

Voteaza:

Indiferenta 5.00 / 5 din 7 voturi. 12 review utilizatori.

Comentarii (12)

  • urloiu bogdamPostat la 2012-09-11 11:54

    INDIFERENTA POATE FI ASEMANATA CU UN OM INTROVERTIT??

  • Vali ConstantinescuPostat la 2012-09-03 14:28

    Pentru corectitudine trebuie spus lui Adi Monea, raspunsul cu numarul 9 pentru materialul legat de INDIFERENTA ca Vali este numele unei mame cu 4 copii. Asa cum Adi poate veni de la Adrian sau Adriana, s.a.m.d Multumesc.

  • ioana Postat la 2012-08-29 13:32

    Am intrat in Biserica mandra, plina de amar (revolta, dispret), indifrenta si nepasatoare. Dupa cativa ani de "bai bisericesti" (lucrarea cu Sfintele Taine), am iesit cu capul un pic mai plecat si am inceput sa vad suferintele celor din jur. Mi s-au curatat ochii cei dinauntru si am inceput sa VAD: la fiecare pas, in fiecare clipa este ceva de VAZUT, ceva de inteles, ceva de invatat, sau cineva care are nevoie de ajutor (sub orice forma ar fi). Asa se manifesta mila Domnului: oamenii intra in Biserica Sa pacatosi, iar El ii trabsforma cu Harul Sau in Sfinti. Slava Indurarii Lui!

  • Adi MoneaPostat la 2012-08-28 20:28

    Mi-au placut comentariile de mai sus mai cu seama al d-lui Vali Constantinescu care se pare ca este un om treaz in vremuri tulburi,in comparatie cu f multi dintre fratiile noastre care nu numai ca dormim duhovniceste din pacate,ci suntem morti cu totul sufleteste,locuind si orbecaind ,,in intuneric ca mortii cei din veacuri''.Este f trist sa constatam ca traim intr o lume din ce in ce mai indiferenta care este consecinta celui mai mare handicap pe care l a cunoscut omenirea si anume impietrirea inimii,si va spun din experienta ca numai singurul Dzeu poate birui aceasta cumplita boala,prin multa rabdare,rugaciune si mila,aceste trei virtuti prin care EL ,topeste indiferenta si impietrirea inimilor noastre.Dzeu sa aibe mila de sufletele noastre....va iubesc!

  • Vali ConstantinescuPostat la 2012-08-28 14:13

    Articolul despre Indiferenţă mi-a ajuns la inimă. Excelent. Plin de substanţă. Bine exemplificat. Frumos scris. Pe cât este tema de dură, de dureroasă pentru noi toţi, pe atât este de sensibilă şi mai ales în aceste timpuri era foarte necesară de abordat şi mai ales într-un ziar religios. Am citit de câteva ori acest articol şi m-am gandit mult daca sa intervin aici, sau nu. Aceasta si pentru ca unele interventii de ale mele in ziarul dvs. nu au fost acceptate. Totusi, mi-am zis sa mai incerc o data. Durerea mea este cu atât mai mare cu cât Indiferenţa vine şi dinspre aceia care cu adevărat ar trebui să nu rămână indiferenţi la nimic, niciodata. Prin „fişa postului lor”, ca sa ma exprim mai mirean, adica prin chiar menirea funcţiei, iar Vocaţia lor ar trebui să-i îndemne chiar să urască Indiferenţa, dacă se poate spune şi astfel. Am vrut să accentuez Ideea că Indiferenţa nu ar trebui să existe printre slujitorii lui Dumnezeu. Absolut de loc. Faţă de oricine ! Da, este adevărat că Indiferenţa stă alături de Suferinţa. Şi cu atât mai mult cei care stau indiferenţi la Suferinţa semenilor este şi mai mare cu cât aceia care ar trebui să fie mult mai aproape de cei in suferinta, tocmai aceştia nu sunt. Sigur sunt şi excepţii, dar Indiferenţa îi caracterizează şi pe aceştia, parca mai mult în ultimii ani, cand dupa 1990 numarul celor care-si manifesta Credinta in Dumnezeu si vin la Biserica sunt si mai multi. De aceea, oamenii si astepata Ajutorul Indrumarea, Intelegerea, Compasiunea, Sfatul, mai mult ca oricand din partea slujitorilor Bisericii. Ar fi si o modalitatea ca semenii nostri sa nu se (mai) indrepte spre secte conduse de ... ne-aveniti care fac atat rau ... Am observat deseori două comportamente, total diferite, 1. Intr-un fel se scrie un articol de catre un redactor, pe o temă şi altul este comportamentul fata de chiar subiectul tratat. 2. Intr-un fel propovăduiesc unii preoţi, iar în viaţă fac exact opusul celor propovăduite, sau în cel mai bun caz, rămân indiferenţi oricât sau orice ai spune ... Este adevărat că am întâlnit şi preoţi deosebiţi, adevăraţi slujitori ai Domnului. Spun toate acestea dintr-o Lectie de viaţă traita de mine, împreună cu familia mea şi care, din păcate, m-a dus spre o constatare extrem de dureroasă vizavi de Biserică şi faţă de unii slujitori ai Bisericii. Mare Pacat ! Mare Pacat mai ales pentru ca eu, stiu, ca si multi dintre semenii mei ca :Biserica trebuie sa aiba usa deschisa tuturor Oamenilor. Pentru ca Biserica nu trebuie sa asculte decat de Dumnezeu, nu trebuie plecata urechea la Vorbe Rele si Viclene ale unora sau altora, impotriva unora sau altora ... Aceasta este Vocatia si Menirea Bisericii. Mai mult stiu ca Biserica Ortodoxă a fost aceea care a ţinut Poporul Român unit faţă de atâtea invazii, cotropiri, atâţia duşmani, faţă de atâtea nedreptăţi de care a avut parte, un Popor mult prea Bun, Cumsecade şi Tolerant, asa cum este Poporul Roman.

  • bogdan sarbuPostat la 2012-08-28 00:31

    toti am fost indiferenti la un moment dat ,in situatii diverse.asta nu inseamna ca suntem(citat din articol): "indiferentul nu se vede decat pe sine, nu are ochi pentru ceilalti, nu tine cont de nimeni; as putea spune ca, indiferentul, cu adevarat, nu are suflet, nu are inima, nu are sentimente...." cred ca este un pic extrema "definitia" indiferentei in acest articol.nu cred ca sunt persoane asa de indiferente.

  • CORINA GEORGIUPostat la 2012-08-27 10:32

    Atata timp cat suntem INDIFERENTI cu noi insine, nu ne pasa de sufletul nostru, de posibilitatea ca el se va duce intr-o vesnicie cumplita, atata timp cat noi suntem dezinteresati de propria noastra mantuire, nu ne poate preocupa soarta celui de langa noi! Ptr. ca lupta ptr. mantuire, presupune (printre altele) iubirea semenilor, iubirea & teama de D-zeu. Ori daca noi am trai cu aceste porunci lasate noua de Domnul, atunci n-am cunoaste INDIFERENTA, n-am cunoaste sensul cuvantului in sine! D-zeu sa ne ierte, sa fie voia si mila Lui cu noi!

  • rodica petrescuPostat la 2012-08-27 09:28

    Minunat articol! Multumim parinte!

  • Marcu AdrianPostat la 2012-08-27 08:49

    Cred ca toti oamenii sunt indiferenti la cate ceva. Si asta e un lucru trist. In societatea curenta a deveni un om de apreciat indiferentul. Nimeni nu mai investeste sentimente , nimani nu mai pune suflet. Ne-am indepartat de Dumnzeu. La o predica intr-o zi de miercuri Parintele spunea: " Indiferenta e un pacat mai mare decat lipsa credintei. " Cel necredinciosi se preocupa de asta , il cauta in sinea lui pe Dumnezeu si poate a nu-L vede inca sau nu-L gaseste. Pe cand cel indiferent nici nu e interesat daca Dumnezeu exista sau cat trebuie sa-i mulumeasca Lui! Multumim pentru articol !

  • Florica MoisaPostat la 2012-08-27 08:39

    Am scris undeva ca ma intereseaza vietile altora. Am primit numai vorbe grele... Prefer sa primesc in continuare...

  • Alexandru Saulea Postat la 2012-08-27 08:14

    @Noma Kyro Multi suntem in interiorul nostru plini de patimi,dar de obicei una singura stapaneste actiunile noastre;lupta-te cu aia,apoi vezi ce mai iese la iveala.

  • Noma KyroPostat la 2012-08-26 23:05

    Imi pare rau ca sunt si un astfel de om in sinea mea , pe langa altele pe care le-am vazut inauntrul meu . As da orice sa pot renunta la ceea ce ma apasa atat de tare !

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE