Mielul rastignit de iepuras

Mielul rastignit de iepuras Mareste imaginea.

Patimile Domnului. Umilinta si interese. Smerenie si putere. Facere de bine si judecata nedreapta. Iertare si condamnare.

Iubire si batjocorire. Jertfire si consumism egoist. Mielul este Rastignit. De catre iepuras.

Deniile de joi si vineri seara ne cheama sa cinstim Patimile Mantuitorului. Spuneam si altadata ca acestea reprezinta Jertfa suprema a Mielului lui Dumnezeu. El vine smerit si de bunavoie la aceasta desavarsire a iubirii si, asa cum remarca parintele Dumitru Staniloae, prin Patimile Sale, curata intreaga fire umana de patimile ei, adica ii da putere sa invinga toate ispitele. Caci pacatul pricinuise coruperea firii, slabirea puterilor ei spirituale si, prin urmare, impatimirea ei, o stare de robie a umanitatii de catre pacat. Tocmai de aceea, in ortodoxie, Patimile Domnului si, in general suferinta, sunt vazute ca eliberatoare de pacat, atunci cand sunt asumate de bunavoie, din iubire. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. Iar odata curatita firea umana de pacat, ea va fi indumnezeita in Hristos, pentru totdeauna, prin Inviere. Tocmai de aceea, dupa ce ne intarim duhovniceste in Patimile lui Iisus, pe Cruce, Il vom aseza, la Prohod, in mormant, prevestind intr-un final, prin cantari, Invierea.

Dar Patimile Domnului, in special Rastignirea Sa pe Cruce, sunt si rezultatul unei contradictii absolute si eterne intre doua lumi: cea a sfinteniei si cea a pacatului. Aceasta se observa in decizia capeteniilor poporului iudeu de ucidere a lui Hristos, care vedeau in El un pericol foarte mare: ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul. Intelesul rostirii lui Caiafa arhiereul este dublu. Pe de o parte, aflam ca Hristos era perceput de capetenii ca un eretic, un hulitor de Dumnezeu, care strica randuielile religioase ale poporului (de fapt le desavarsea). Totodata, ei isi simteau amenintate interesele financiare,  care transformasera credinta in mercenariat religios, in consumism ritualic profitabil pentru smecherii timpului. Puterea conducatoare, neinsotita de intelepciune si dragoste dusese inevitabil la coruptie (ca sa vezi de ce este capabil cineva, ofera-i putere administrativa).

Dusmania fata de Iisus avea ca fundament decaderea spirituala a unora dintre conducatori, dar si a unei parti a poporului,  manipulat de acestia. Rezultatul incepe sa apara in raspunsul apostat al arhiereilor, adresat catre Pilat (un alt lider corupt): Nu avem imparat decat pe Cezarul. Este momentul suprem de corupere umana, cand jocurile politice ale capeteniilor, murdarite de tradarea credintei, judeca nedrept pe Dumnezeu, Cel iubitor si drept. Finalul (dorit de ei) este condamnarea lui Hristos la executie publica prin crucificare, alaturi de doi talhari, ca avertisment pentru orice va incerca eliminarea coruptiei si a consumismului aducator de profit. Urmasii lui Hristos au parut si ei mari dusmani ai lumii,  fiind martirizati doar pentru ca au avut curajul sa propovaduiasca demistificarea minciunii, in numele iubirii. Şi astazi clericii si credinciosi care propovaduiesc pe Hristos par multora dintre noi niste dusmani, doar pentru ca te doare atunci cand afli ca ai trait in inselare si minciuna. Pare mai simplu sa ucizi pe cel ce te lumineaza, decat sa alungi intunericul din tine.

Apropo, pentru ca pe 2 mai este Ziua Libertatii Presei, aduc aici cinstire tuturor jurnalistilor care au fost, sunt si vor mai fi martirizati, fizic sau sufleteste, pentru curajul si daruirea de a sluji adevarului, dreptatii si societatii, devenind astfel, pe diverse trepte, urmasi ai Martirului Suprem, Hristos. Prin acestia, presa poate deveni, cum scriam alta data, o fiica (urmasa) a Bisericii, care sa combata coruptia si superficialitatea din societate. Pe de alta parte, vorbele lui Caiafa devin profetice. Prin moartea Sa, Domnul ne ofera puterea de a invia din moartea sufleteasca a pacatului. Cuvintele rostite de Hristos pe Cruce sunt lamuritoare. Se incepe de la Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit? (umanitatea este departe de divinitate), prin Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac (umanitatea este iertata de divinitate) si se incheie cu astazi vei fi cu Mine in rai […] Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu (umanitatea este in comuniune cu divinitatea).

Astfel, Rastignirea devine, pentru fiecare din noi, o poarta catre Rai. Sf. Ap Pavel ne incredinteaza ca a fi desavarsit inseamna a ne purta crucea si a ne rastigni trupul impreuna cu patimile si cu poftele. Altfel spus, crestinismul inseamna lepadarea mandriei si egoismului, intoarcerea celuilalt obraz, iubirea vrajmasilor si parasirea pacatelor. Pare foarte greu, pentru ca si acum, ca si atunci, este greu a izbi cu piciorul in tepusa, adica a te arunca in cea mai grea lupta din Univers, cea cu raul din tine, cu propriile porniri decadente. Sa ne raspundem onest la urmatoarele intrebari: Inseamna Sarbatorile pentru noi numai mancare, bautura si distractii (clubbing, paranghelii, bairamuri, carnavaluri, gratare, toate in delirium tremens)? Greu de raspuns "nu”, mai ales cu minivacanta de 1 mai in plina desfasurare. Este mielul din piata mai important decat Mielul Hristos? Au devenit Sarbatorile prilej de marketing sau shopping (depinde de care parte a tejghelei esti)?

A devenit iepurasul simbol al capitalismului contemporan? Asteptam ca iepurasul sa ne implineasca toate poftele, in timp ce noi nu aruncam macar o privire celui sarman si neajutorat? Am uitat sa ne impacam cu cei cu care avem dispute sau sa ne vizitam macar parintii? Este Invierea motiv ca noi sa fim in centrul atentiei pentru a ne satisface toate orgoliile? Ne aruncam repede, dupa Sarbatori, in zilnica si obositoarea lupta de gherila cu aproapele nostru? As mai intreba si de mersul pe la slujbe, dar ar comenta unii ca sunt partinitor si fac publicitate Bisericii, uitand ca insusi Dumnezeu striga dupa omul cel cazut: Adame, unde esti?…Insa pot adresa si noua, slujitorilor Domnului, o intrebare: Ne uitam mai des la banul credinciosului decat la sufletul sau; privim mai repede in cutia milei decat pe Sfanta Masa, unde Se Jertfeste Hristos in fiecare Liturghie? Pentru orice "da“ de mai sus, Mielul lui Dumnezeu este rastignit de iepuras, dupa cum scrie tot Sf. Pavel: ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura. Daca raspunsul este nu, atunci, in chip fericit, putem citi iarasi pe Sf. Pavel: Dar v-ati spalat, dar v-ati sfintit, dar v-ati indreptat in numele Domnului Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru.[…] Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume![…]Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 10 Decembrie 2016

02 Mai 2013

Vizualizari: 856

Voteaza:

Mielul rastignit de iepuras 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE