Nasterea Domnului in iconografia ortodoxa


Nasterea Domnului in iconografia ortodoxa

Nasterea lui Hristos, care se praznuieste pe 25 decembrie, apare repezentata astfel:

Un munte stancos, cu ierburi si tufisuri ici si colo, iar la mijloc, pestera. In pestera, o iesle in forma dreptunghiulara in care se afla Pruncul Hristos infasat, cu aureola in jurul capului. In apropierea Pruncului se afla un bou si un magar sau un cal, care privesc spre El si Il incalzesc cu respiratia lor. In fata ieslei, la intrarea in pestera, Maica Domnului se apleaca spre iesle. Expresia fetei e calma, blanda, meditativa, aratand ca a dat nastere Pruncului in chip suprafiresc, fara nicio durere.

Nasterea Domnului in iconografia ortodoxa

 

Deasupra muntelui se afla bolta cerului in forma semicirculara, la fel ca in icoana Bunei Vestiri. Din bolta cerului coboara o raza de lumina dumnezeiasca, ce ajunge pana spre capul Pruncului Hristos. Pe la mijlocul ei, raza formeaza o stea.

In partea de sus, in dreapta compozitiei, in afara pesterii, un inger vesteste Nasterea Mantuitorului unuia sau mai multor pastori, in apropierea pastorului se vad caleva oi. In partea opusa a compozitiei sunt mai multi ingeri, iar sub ei, trei magi, fie venind pe jos, fie calare, aducand daruri.

In partea de jos a icoanei, in planul frontal, apare dreptul losif, infatisat fie in coltul din stanga, fie in dreapta. Uneori este reprezentat impreuna cu un pastor batran imbracat in blana, care pare sa-i vorbeasca. Iosif priveste calm si meditativ, gandindu-se la minunile lui Dumnezeu pe care le vede si le aude acum.

In sfarsit, in coltul opus dreptului Iosif apar doua femei. Una dintre ele, mai in varsta, tine Pruncul dezbracat in poala, gata sa il scalde in vasul cu apa aflat in fata ei. Cealalta femeie, mai tanara, sta in fata primei, langa vas, si toarna apa in el. Amandoua au manecile suflecate pentru a se misca mai usor si pentru a nu le uda.

Aceasta icoana insufla sentimentul bucuriei, atat prin persoanele reprezentate, cat si prin detalii, cum ar fi privelistea pastorala. Poarta inscriptia: "Nasterea lui Hristos".

Aici, iconografia urmeaza indeaproape relatarile Evangheliilor canonice ale Sfintilor Matei si Luca, cu exceptia descrierii Pruncului in pestera, a includerii celor doua animale din pestera si a scenei imbaierii. Ideea descrierii ieslei si a Pruncului Hristos intr-o pestera vine din traditia consfintita in scrierile Sfintilor Parinti si in iconografia Bisericii Ortodoxe. Cuvantul "pestera" (spelaion) nu este folosit nici de Matei, nici de Luca in relatarile lor. Matei spune ca magii au gasit Pruncul intr-o "casa" (oikia), dar nu spune nimic despre felul "incaperii" sau despre existenta unei "iesle" intr-insa. Luca afirma ca Sfanta Fecioara "si-a culcat fiul in iesleť, dar nu spune unde se afla ieslea, daca era intr-o cladire sau intr-o pestera.

Cu toate ca expresia "pesterať nu ne sugereaza un grajd, se stie ca in Palestina era un lucru obisnuit sa se foloseasca pestera pentru adapostirea animalelor. Includerea celor doua animale serveste pentru a sublinia atat faptul ca Hristos s-a nascut intr-un grajd, cat si pentru a aminti cuvantul prorocului Isaia: "Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea domnului sau" (1, 3). Scena imbaierii este preluata din Evangheliile apocrife ale lui Iacov (capitolul 12) si Matei (capitolul 13). Vom discuta acest detaliu dupa ce vom cita relatarile Nasterii date de Evangheliile canonice ale Sfintilor Matei si Luca. Matei spune:

"Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant. (...) Iar daca S-a nascut lisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: "Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui". [...]Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: "Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui". Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, l-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor" (Mt. 1,18; 2,1-2,8-12).

In aceste pasaje apar urmatoarele elemente ale icoanei Nasterii: Sfanta Fecioara Maria, Pruncul, magii, steaua de deasupra locului unde era Pruncul. Celelalte elemente principale ale icoanei se gasesc in Evanghelia dupa Luca, capitolul 2:

"Si s-s suit si Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, in Iudeea, in cetatea lui David care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se inscrie impreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era insarcinata. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si La culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei. Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ingerul Domnului a statut langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare Dar ingerul le-a zis: "Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David.

Si acesta va va fi semnul: Veti gasi un prunc infasat, culcat in iesle". Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut". Si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acesl Copil. Si toti cati auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cate auzisera si vazusera precum li se spusese." (Lc. 2,4-20).

Acest din urma fragment adauga unele detalii ale icoanei Nasterii ce nu apar la Evanghelistul Matei: prezenta pastorilor pe camp, aflati langa locul unde Maica Domnului da nastere lui Hristos; indicarea locului, care nu era un han, ci era un loc unde se tineau animalele, cu iesle, ca si prezenta turmelor pe camp; aparitia unui inger vorbind cu pastorii; infasurarea Pruncului in scutece; aparitia si s sltor ingeri si prezenta lui Iosif la locul Nasterii.

Cu privire la losif, trebuie remarcat ca si el, la fel ca si Pruncul, Maica Domnului si sfintii ingeri, este prezentat cu aureola. Aceasta, pentru ca el este caracterizat in Evanghelia dupa Matei ca fiind "drept" (dikaios) (Mt. 1,19). Dar nu apare in centrul compozitiei, ca Maica Domnului cu Pruncul, ci mai departe, intr-un colt, pentru a evidentia istorisirea scripturistica si invatatura Bisericii ca Hristos S-a nascut din Fecioara. Asadar, icoana traditionala ortodoxa a Nasterii ne spune ceea ce si Scriptura ne spune, si o face intr-o maniera foarte clara, foarte vie si reala, prin forme si culori.

Condacul care se canta de Craciun transmite aceleasi lucruri in cuvinte, melodie si ritm:

"Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce; ingerii cu pastorii slavoslovesc, iar magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu cel mai inainte de veci." (Condacul Nasterii, glas 3)

Trebuie remarcate anumite detalii ale icoanei. Pruncul Hristos este reprezentat fie dormind, fie treaz, privind la Maica Sa. Ea sta pe jumatate rezemata pe o saltea, langa Prunc, de obicei in fata ieslei. Expresia ei si a lui losif este meditativa. Aceasta, in acord cu relatarea din Evanghelia dupa Luca, aceea ca pastorii au vestit si altora minunile pe care le auzisera si le vazusera pe camp - adica ingerul, vestirea ingereasca si cantarea - si ca "Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa".

Descrierea Maicii Domnului ingenunchind inaintea Pruncului intr-o atitudine de adorare, care se intalneste in unele icoane ortodoxe din perioada postbizantina, este de origine apuseana. A aparut prima oara in Apus, in secolul al XIV-lea si s-a generalizat in secolulolul al XVII-lea Acest tip de reprezentare a Maicii Domnului incepe sa fie adoptat de unii iconari greci pe la mijlocul secolului al VII-lea. Au mai aparut si alte inovatii in Apus. De exemplu, pestera a fost inlocuita cu o constructie facuta de mana omului.

Pruncul a fost reprezentat dezbracat in loc sa fie infasat in scutece; Iosif, in loc sa fie reprezentat asezat intr-unul din colturile planului frontal, apare langa iesle, fata in fata cu Maica Domnului, ingenunchind, ca si ea, langa Prunc; magarul si boul sunt scosi din compozitie, la fel si scena imbaierii; suni introduse multe elemente nesemnificative, care distrag atentia, cum ar fi cai, camile, caini, multimi de oameni si asa mai departe. Uneori scena Nasterii este atat de incarcata, incat Pruncul dumnezeiesc de-abia mai poate fi zarit!

In unele icoane bizantine ale Nasterii, cum este mozaicul din Biserica Manastirii Hosios Lukas (secolul al XI-lea), Maica Domnului sta pe jumatate ridicata. In felul acesta, iconarul a cautat sa sublinieze faptul ca ea La nascut pe Hristos fara durerile facerii. Aceasta idee a nasterii suprafiresti, fara durere, isi gaseste deci expresia si in iconografia bizantina. Astfel, in Imnul Acatist, poetul spune, adresandu-se Maicii Domnului: "Prea Sfanta Fecioara, tu ai nascut fara durere". Faptul ca, de obicei, ea apare infatisata sprijinindu-se nu trebuie luat drept indiciu al extenuarii fizice de dupa nastere, ci pur si simplu ca pe o nevoie a tuturor fiintelor umane de a se odihni peste noapte.

Scena imbaierii, din coltul de jos, dreapta, sau din stanga icoanei, necesita o discutie mai ampla. Asa cum am vazut, aceasta scena are la baza pasaje din Evangheliile apocrife ale lui Iacov si Matei. Amandoua vorbesc despre prezenta a doua femei chemate de Iosif pentru a o asista pe Sfanta Fecioara Maria la nastere. Evanghelia lui Iacov spime ca una dintre femei, pe nume Salomeea, a fost moasa, iar cealalta, ajutorul ei. Scena imbaierii apare in fresce incepand din secolele al VI-lea si al VII-lea, la Castelseprio din Milano. Dar probabil ca a aparut in alta parte inca mai inainte si poate fi intalnita in frescele din Capadocia secolelor al X-lea si al XI-lea, in mozaicurile din Biserica Manastirii Hosios Lukas si in frescele si mozaicurile secolelor urmatoare, in multe zone, inclusiv in Sfantul Munte Athos.

In Athos, in multe biserici, scena imbaierii a fost stearsa din reprezentarea murala a Nasterii - de exemplu, in bisericile mari ale manastirilor Dionisiou, Lavra si Stavronikita. Calugarii au facut aceasta pentru ca, in secolul al XVIII-lea, s-au starnit multe discutii in Sfantul Munte cu privire ia justetea includerii acestei scene in reprezentarea Nasterii. Cei care erau impotriva includerii scenei imbaierii aduceau urmatoarele argumente: (1) nu este mentionata in Evangheliile canonice; (2) Domnul era cu totul curat si nu avea nevoie de spalare si (3) Maica Domnului a nascut intr-un fel cu totul mai presus de ordinea fireasca si fara dureri; prin urmare, nu avea nevoie de ajutorul unei moase.

In bine cunoscuta sa carte Explicarea arta picturii, calugarul athonit Dionisie din Fuma omite scena imbaierii in expunerea sa despre cum trebuie pictata Nasterea lui Hristos, chiar daca marii iconari Manuil Panselinos (secolul al XIV-lea) si Teofan Cretanul (secolul al XVI-lea), pe care ii admira deopotriva, includ scena in reprezentarile lor. O alta personalitate care era impotriva includerii imbaierii a fost Sfantul Nicodim Aghioritul (1749-1809). A scris impotriva ei in vestitul sau Pidalion. Cele spuse si scrise de el au intarit, in Athos, in acea vreme, curentul impotriva scenei imbaierii.

Trebuie sa mai adaugam faptul ca reprezentarea Pruncului Hristos imbaiat in scena Nasterii a fost interzisa la Conciliul de la Trent (1545-1563) al Bisericii Romano-Catolice, fiind inacceptabila din punct de vedere dogmatic. Aceasta idee apuseana si-a croit drum spre Sfantul Munte Athos in secolul al XVIII-lea, prin romano-catolicii care calatoreau in Grecia si in Rusia. Sfantul Nicodim era familiarizat cu ea probabil inca dinainte de a merge in Sfantul Munte, de la iezuiti, care erau activi in alte parti ale Greciei, si gandea ca romano-catolicii aveau dreptate sa scoata scena imbaierii, ca fiind din afara Sfintei Scripturi, nepotrivita cu dogma Bisericii si Contrara oricarei judecati rationale.

Dionisie din Fuma, purtat de ideile apusene cu privire la reprezentarea Nasterii, nu a mentionat in cartea sa scena imbaierii. Si, descriind pozitia in care trebuie infatisata Maica Domnului in

icoana Nasterii, el exclude pozitia inclinata, ortodoxa, a Maicii Domnului, instruindu-1 pe iconar sa o picteze ingenuncheata. Asadar, la Dionisie, aceste idei apusene au capatat caracter de lege si au influentat iconografia ortodoxa de mai tarziu.

Ca raspuns la ideea evitarii scenei imbaierii, Kalokyris face urmatoarele remarci pertinente:

(1) Faptul ca scena nu este mentionata in Noul Testament, ci este luata din Evangheliile apocrife nu este un motiv suficient pentru a o omite. Mai sunt si alte scene, precum "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", care nu se pomenesc in Noul Testament, dar nu s-a creat niciodata vreo disensiune in privinta lor in Biserica ortodoxa. Din punct de vedere doctrinar, nu exista nicio dificultate. Faptul ca Sfanta Fecioara Maria L-a nascut pe Hristos fara durerile nasterii si ca nu a avut nevoie de ajutorul moaselor si faptul ca Iisus a fost curat si neprihanit nu sunt motive pentru a considera scena imbaierii Lui inacceptabila. Includerea acestei scene nu vrea decat sa arate ca Hristos a acceptat sa Se supuna unui obicei omenesc, asa cum mai tarziu a binevoit sa Se supuna practicii circumciziunii si botezului, de care El nu avea nevoie. Prin urmare, inca de timpuriu, iconografia crestina a acceptat scena imbaierii ca pe ceva inocent si ca subliniere a intruparii reale a Mantuitorului, aducandu-L mai aproape de noi.

(2) In mod semnificativ, nici unul dintre Sinoadele Ecumenice care au promulgat hotarari oficiale cu privire la reprezentarea lui Hristos nu s-au opus scenei imbaierii.

(3) In perioada iconoclasmului, cand au fost puse in discutie atatea teme iconografice, scena imbaierii nu a reprezentat niciodata o problema.

(4) In sfarsit, in perioada care a urmat iconoclasmului, cand pictura de icoane a devenit un mijloc de exprimare a dogmelor Bisericii, nu s-au ridicat obiectii cu privire la aceasta scena.

Important de remarcat este si faptul ca Photios Kontoglou, cel mai recent indrumator al modului corect de a picta sfintele sarbatori si pe sfintii Bisericii crestine, a inclus, in a sa Ekphrasis, scena imbaierii in descrierea felului cum trebuie pictata Nasterea Domnului.

Astfel, si in multe alte cazuri, Kontoglou a rectificat erorile din cartea lui Dionisie din Fuma, deviatii de la traditia iconografica ortodoxa aparute sub influenta apuseana. Cateva cuvinte mai trebuie spuse cu privire la unul dintre elementele icoanei Nasterii: steaua de deasupra Pruncului.

In icoana traditionala, steaua nu se reprezinta ca fenomen natural, ci ca fenomen supranatural. Ea coboara din cer ca o raza de lumina care, la mijlocul drumului, ia forma de stea, asa cum am aratat mai devreme. Sfantul Ioan Gura de Aur are multe de spus in legatura cu aceasta in "Omilia a 6-a" a Talcuirii Evangheliei dupa Matei. Esenta talcuirii sale este ca:

"Se vede ca nu era una din celelalte stele, pentru ca aparea si apoi iarasi disparea... acest lucru nu poate fi miscarea fireasca a unei stele, ci a unei puteri inzestrate cu ratiune deosebita... Se vede bine ca nu era o stea precum celelalte din chipul in care a aratat locul unde s-a nascut Pruncul. Ca n-a aratat locul ramanand sus pe cer - de altfel nici nu putea sa le arate locul de ramanea sus -, ci l-a aratat pogorandu-se jos... Cum ar fi putut steaua sa arate locul asa de ingust al ieslei si al colibei de n-ar fi parasit inaltimea aceea, de nu s-ar fi pogorat jos si n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului ? Acest lucru il lasa Evanghelistul sa se inteleaga cand spune: "Si iata, steaua mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul"".

Reprezentarea murala a Nasterii lui Hristos se afla de obicei pe latura de rasarit a semicalotei absidei sudice a naosului. Acolo se poate ea intalni in bisericile mari (katholika) din Muntele Athos. In cele mai vechi, in bisericile secolului al XI-lea din Daphni si Hosios Lukas, Nasterea ocupa zona sud-estica ce sustine cupola centrala.

Constantine Cavarnos

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 15554

Voteaza:

Nasterea Domnului in iconografia ortodoxa 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE