Cand vezi ca se nasc copii cu malformatii, ca mor oameni nevinovati in accidente, ajungi sa spui: daca Dumnezeu ar fi atotputernic, ar fi in stare sa puna capat acestor suferinte. Si faci astfel de declaratii pentru ca intelegi prin atotputernicie, puterea de a face totul sau orice. Iar de vreme ce suferintele oamenilor nu dispar definitiv, nu-ti mai ramane decat sa afirmi ”credeam ca pentru Dumnezeu toate sunt cu putina” sau “Dumnezeu nu ne poate fi Tata in Ceruri, atat timp cat nu ne este Tata pe pamant”.
Dumnezeu nu sta indiferent fata de creatie, nu-i spune omului: “mai mult de atat nu am putut face”. Poate ca unora le-a dat un drum mai abrupt de parcurs in viata, dar asta nu inseamna ca este nedrept. Sa nu uitam ca la Dumnezeu adevarul se identifica cu existenta, ori caderea din adevar, ar insemna caderea din existenta. Pe de alta parte sa nu pierdem din vedere ca ceea ce ni se arata noua a fi rau, nu este rau si in ochii lui Dumnezeu.
Daca vedem suferinta in lume, sa nu credem ca Dumnezeu Si-a incetat prezenta in ea, ca Si-a intors spatele de la noi. Inainte de orice, Dumnezeu ne este Tata. Iar in aceasta calitate El nu lucreaza contra lumii. Sa avem credinta ca de vreme ce Dumnezeu a ingaduit anumite neputinte, le-a ingaduit pentru ca ne vrea binele. Asadar, fie ca ne place sau nu, Dumnezeu ne ofera ceea ce ne este de trebuinta.
Dumnezeu ne cheama la Sine prin diverse moduri. Dar El doar ne invita la dialog, nu intra in om decat daca acesta Ii deschide inima. Iar faptul ca Dumnezeu asteapta deschiderea in mod liber, nu inseamna slabiciune a puterii Sale, ci doar respect fata de darul pe care i l-a dat acestuia:libertatea. Astfel, Dumnezeu datorita libertatii pe care i-a daruit-o omului, nu poate sa-l oblige pe acesta sa-L iubeasca. El doar cheama la iubire, nu constrange. Ce minunat a spus un sfant parinte: “Dumnezeu se daruieste oamenilor pe masura insetarii lor dupa El. Celor care nu pot sa bea mai mult, le da doar o picatura. Dar ar dori sa le daruiasca mari intregi, pentru ca, la randul lor, crestinii sa potoleasca setea lumii“.
Dumnezeu nu este lipsit de atotputernicie pentru ca unii i-au cerut ceva si nu au primit. Depinde ce au cerut, caci Dumnezeu poate face minuni, dar nu si lucruri fara noima. Ceea ce trebuie sa retinem este ca atat de mult il iubeste pe om si atat de mult ii respecta libertatea, incat accepta sa fie privit de unele persoane ca fiind lipsit de putere.
Sa ne aducem aminte de momentul in care Hristos urma sa fie prins spre a fi dus la judecata si condamnat la moarte - El ii intreaba pe cei veniti dupa El: "Pe cine cautati?”, iar acestia au raspuns pe "Iisus Nazarineanul” si dupa ce au rostit aceste cuvinte au cazut cu fetele la pamant. Iata cata putere avea Dumnezeu sa-i intoarca la Sine, dar atat de mult S-a coborat Dumnezeu la om, incat accepta ca acestia sa-i spuna Nu. Atat de mult pretuieste Dumnezeu libertatea omului, incat i-a dat acestuia si posibilitatea de a-I nega existenta. Insa, de vreme ce la Dumnezeu nu este decat Da, dupa cum ne vesteste Sfantul Apostol Pavel (II Cor. 1, 20), El ajunge sa spuna Da si condamnarii Sale la moarte, cu riscul de a ramane in ochii unora un neputincios.
Adrian Cocosila
Aboneaza-te la newsletter
-
Ciprian OpincaPostat la 2011-05-26 23:55
Hristos a înviat.Felicitari pentru articolul scris.Dumnezeu este nemărginit,infinit și totul în toate,El nu poate fi neputincios pentru că la El sunt toate cu putință,noi suntem neputincioși pentru că nu credem în Cuvântul cel fără de moarte care este veșnic,,cerul și pământul vor trece,, Cuvintele Logosului vor rămâne.Boala sau suferința și intemperiile vremii sunt provocate de păcatele noastre,dacă ne ancorăm în Biserică și în Hristos care este Capul Bisericii vom învinge toate.Uneori uităm de Dumnezeu,iar El ne întoarce din drumul presărat de păcatele noastre,îngăduind necazurilor să vină peste noi,,a se vedea în cartea vechitestamentară despre dreptul Iov,, și aceasta o face pentru că ne iubește enorm de mult și nu vrea ca vrăjmașul diavol să pună stăpânire pe sufletele noastre,Dumnezeu știe că dacă trimite necazuri asupra noastră de cele mai multe ori ne întoarcem din nou la El,prin închinarea în duh și adevăr în sânul Bisericii.Amin
-
Elena BoangiuPostat la 2011-05-26 11:18
Liberul arbitru.Aici suntem noi fiecare decide ce vrea si ce nu vrea.Iubirea de Dumnezeu sau nu,uitam ca nu suntem trimisi aici doar ca sa cerem ci trebuie sa daruim si apoi vom primi.Sunt un om cu multe pacate dar asta nu inseamna ca nu pot sa-mi impreunez mainile,sa cad in genunchi si sa-mi cer iertare Tatalui Nostru.Da iertare pt tot ce fac ,pt tot ce am crezut eu ca e bine si nu a fost ca vedem bine cate ni se intampla in fiece zi si asta e numai din cauza greselilor noastre.Din prea multa iubire pt noi Dumnezeu ne-a daruit unicul Fiu cu speranta ca noi sa ne schimbam.Se pare ca nu...dar totusi atata timp cat exista in noi un gram de iubire si de iertare de la Bunul Dumnezeu vom avea iubire.
Doamne ajuta la toata lumea!
-
Petru DamaschinPostat la 2010-07-30 11:42
...cadera in pacat (despre care se vorbeste in cateva din ultimile comentarii) inseamna aparitia constiintei de sine (stim ca existam si ne punem intrebari),... inseamna capacitatea de a ne mira de ceea ce descoperim cu mintea, inseamna incoltirea si dezvoltarea dorintei de a stii mai mult despre noi si despre lumea in care ne-am "trezit" , mai inseamna sa gandim si sa ARDEM DE DORINTA de a afla tot si de a ne ridica la CEA MAI INALTA CUNOASTERE, fara a realiza insa ca, pentru a ajuge ACOLO, exista o alta (si singura) cale : CREDINTA..(!) care nu inseamna teorie (filosofie),ci practica; credinta se practica !
Credinta incepe si se termina cu rugaciunea...!
Repetarea rugaciunii ne duce la priceperea sensurilor tuturor lucrurilor, ne ajuta sa ne intelegem mai bine neputinta si sa realizam ca toate prin cate trecem ne pot duce la intelegerea (daca avem ochi sa vedem si urechi sa auzim) a cine suntem cu adevarat (..toti fii ai Lui Dumnezeu ...) si sa simtim ce inseamna acestu lucru maret !
-
Andreea Tatiana Avram Postat la 2010-07-29 20:11
Fratii mei, poate ar trebui sa ne gandim si invers, de ce noi, ca fii ai lui Dumnezeu facem si avem tragere numai spre lucruri si fapte care il supara pe Dumnezeu, de ce trebuie sa-i punem rabdarea la incercare, de ce trebuie sa-L suparam pe Tatal nostru Ceresc care are grija de noi in toate, noi nici nu realizam ca la prima noastra greseala Dumnezeu ar putea sa ne ia rasuflarea printr-un cuvant, prin voia Lui, dar El prin milostivirea Lui, prin dragostea ce o are fata de noi ne ajuta sa ne ridicam. Prin incercari Dumnezeu nu vrea decat ca noi sa dobandim virtuti pentru a putea fi mai aproape de el, caci nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerurilor nu. Noi oamenii niciodata nu suntem multumiti, ba e prea frig, ba e prea cald, ba e nu stiu cum, ba e altfel, trebuie sa invatam sa scoatem din toate lucrurile partea buna, pt ca fiecare lucru sau situatie are o parte buna si una mai putin una. Eu va marturisesc ca m-am apropiat de Dumnezeu si de Biserica dupa un accident de masina...si eu ma intrebam de ce asa, de ce nu invers, de ce, de ce???...Dumnezeu are un plan cu fiecare, sa ne rugam sa avem puterea sa facem ceea ce este bine pt noi si plac ut LUI. Amin! Ma iertati
-
Ana-Maria LupuPostat la 2010-07-29 19:00
pt carmen dumitrascu
Noi multe nu intelegem din cele ce se intampla pe pamant,nu vom putea vreodata cuprinde cu mintea noastra limitata de ce se intampla ce se intampla.Desi noua ne par ca fiind de neexplicat si de neinteles,toate au sensul lor bun.
Dumnezeu stie de ce l-a luat pe copilul femeii credincioase acum,El stie ce urma sa se intample in viitor daca acel copil ar fi trait.Este dureros sa iti pierzi copilul caruia i-ai dat viata,dar toate vietile Ii apartin doar Domnului,asadar cand spunem "faca-se voia TA" sa vorbim serios si sa nu Il mai certam sau sa Il intrebam "DE CE?".El stie cel mai bine de ce.Doamne ajuta!
-
Vasa NastaPostat la 2010-07-27 11:36
Va multumesc pentru acest minunat articol ! Dumnezeu este mare si atotputernic in tot ceea ce face ! Amin !
-
Alexandra - Luiza IonPostat la 2010-07-27 11:21
Foarte frumos articol!
Dumnezeu este iubire!
-
Carmen Dumitrascu Postat la 2010-07-27 02:40
"ajungi sa spui: daca Dumnezeu ar fi atotputernic, ar fi in stare sa puna capat acestor suferinte."
Nu asta e dilema. Cine crede in Dumnezeu ne se indoieste de puterea Lui.
Am sa relatez pe scurt doua povesti reale, una a mea, cealalta a unei foste colege de liceu.
Pe la inceputul anului trecut copilul meu a fost diagnosticat cu o forma de cancer limfatic. A fost greu, lacrimi, rugaciuni, teama, speranta si obsedanta intrebare: "De ce el, de ce tocmai el?" Tot ce am trait atunci mi-a intarit convingerea ca Dumnezeu a fost alaturi de mine. In primul rand ca am descoperit boala in stadiu mic, am intalnit medici care i-au pus repede diagnosticul si i-au administrat tratamentul corect. In sfarsit, Dumnezeu a lucrat prin oameni si acum totul e bine, copilul meu e sanatos.
Acum o saptamana fiul unei foste colege de liceu s-a inecat la strand. Era de aceeasi varsta cu copilul meu. Partea pe care eu nu pot s-o inteleg e ca fosta mea colega de mai bine de zece ani traia ca o adevarata calugarita. Se imbraca numai in negru, cu batic, era nelipsita de la slujbe, tinea toate posturile integral iar fiul ei a fost crescut in acelasi spirit, post si rugaciune. De altfel, pentru ca erau foarte apropiati de biserica, Arhiepiscopia Ramnicului s-a ocupat de inmormantare.
Nu am nicio indoiala ca fiul meu traieste astazi si este sanatos pentru ca Dumnezeu mi-a intins mana. Dar nu pot intelege de ce pe singurul fiu al unei femei foarte credincioase nu l-a ferit de
"ceasul rau". Ideea e ca eu sunt o mare pacatoasa si nu m-am rugat toata viata cat se roaga fosta mea colega intr-o luna.
-
Tudor StefanPostat la 2010-07-26 21:47
Neputinţa lui Dumnezeu?!
Ciudat mod de abordare declarând, din capul locului, că habarnavem despre ce vorbim.
Sigur, s-a comentat amintindu-se de Iov, de aparenta neimplicare a lui Dumnezeu în suferinţele noastre. Problema este de a înţelege rolul suferinţei.
Mult timp am crezut că răspunsul la întreberea: Ce e mai uşor să spui? Iertate îţi sunt păcatele, sau Ia-ţi patul tău şi umblă? ar fi: E la fel de uşor. Dar s-ar părea că există o mică diferenţă. Domnul Iisus Hristos răscumpără păcatul strămoşesc dar nu înlătură efectele acestuia. Oamenii mor în continuare. Deci una e să ierţi păcatele şi alta să înlături efectul păcatelor. În cazul paralizatului i-au fost iertate şi păcatele dar au fost şterse şi efectele acestor păcate.
Oricum am privi problema, din titlul articolului L-am judecat şi condamnat pe Dumnezeu spunând că nu-I pasă de noi şi că e neputincios.
Păi, fraţilor! noi nu trebuie să ne judecăm semenii, cu atât mai mult pe Dumnezeu!
Se pomenea, în comentarii, de reguli pentru ca aici, în lumea materială să nu fie haos! Dacă aplicăm logica umană actelor lui Dumnezeu e clar că greşim! Cel ce deţine adevărul, sau mai bine zis cel ce este adevărul, cum poate fi judecat pe baza legilor umane? De aici rezultă că Dumnezeu nu are reguli. El le face! Spiritul său este perfect.
Deci, nu ne rămâne decăt să ne încredinţăm Domnului şi să acceptăm tot ceea ce se întâmplă ca fiind voia Domnului, fie că ni se pare ceva bun, fie că ni se pare ceva rău.
Doamne, facă-se voia Ta!
-
adriana nastac Postat la 2010-07-26 20:11
Eu cred ca omul, prin pacatele sale se daparteaza de Dumnezeu, deci nu mai are ajutorul Sau.
Dumnezeu este foarte bun si iertatator, nu vrea suferinta oamenilor, ne-a creat, este Tatal nostru, ne ajuta, dar numai daca cerem acest lucru. Ne-a lasat liberi, sa ne alegem ce vrem noi, raul sau binele. Din pacate de multe ori ne alegem singuri calea cea rea, avem impresia ca suntem puternici si nemuritori si fara ajutorul Lui Dumnezeu, ceea ce este o imensa ratacire.
-
Laurentiu StoicaPostat la 2010-07-26 16:11
Mintea oameneasca nu poate incape intelepciunea lui Dumnezeu chiar daca ne-ar arata-o ,asadar e cu neputinta la om sa inteleaga caile lui Dumnezeu pe deplin, asadar si faptul ca ingaduie suferinta, boli, razboaie , daca nu intelegem de ce le da, asta nu il face pe El nedesavarsit. Totusi primirea lor - a ispitelor - cu inima plina de pace aduce atotbiruitoare smerenie omului (sfat al unui sfant de care am citit intr-o carte si pot reveni cu numele lui daca vrei).
-
Postat la 2010-07-26 16:04
incercarile?????nu stiati ca lui IOV ia incercat credinta sa vada daca nu se leapada de el?????a pierdut totul,,copii,turmele, averea ,si nu sa lepadat de dzeu,,,,,,,,pe el il vazuse dzeu tare in credinta asa ca unele incercari sunt ca si a lui,,,,,altele ne sunt lasate pt a ne apropia de dzeu si a sta aproape lui,,daca nu am trece prin acele incecari sigur am uita de dzeu....el are metodele lui necunoscute noua ,,,uneori noi aducem incercarea in viata noastra deoarece deschidem usa pacatului in viata noastra,,ne scaldam in el si ne complacem sau cochetam cu pacatul,,,hai sa ne predam vietile la picioarele lui si povara noastra o va lua el,,,,,,,,nu te simtii niciodata singur,,ISSUS este alaturi si ne ajuta la cruce,doar ca nu il putem vedea cu ochii de carne,,,,,,,,,fi-ti binecuvantati dragi mei,,,,,,,
-
MARIA MARIAPostat la 2010-07-26 15:38
DUMNEZEU ESTE ATA DE BUN, ATAT DE MILOSTIV, ATAT DE IUBITOR.........EU SUNT UN OM CAE A FACUT MULTE RELE SI INCA MAI FAC...........DUMNEZEU MA AJUTA, DUMNEZEU ARE GRIJA DE MINE SI FAMILIA MEA, EL SE UITA LA SUFERINTA NOASTRA, NU A ZIS: NU VA AJUT CA FACETI NUMAI RELE, S-A MILOSTIVIT SI NE-A AJUTAT, NE-A TAMADUIT, NE-A STERS LACRIMILE, NE-A RIDICAT CAND AM FOST SLABI, NE-A VINDECAT CAND AM FOST OSTENITI DE PACATE, DUMNEZEU E IUBIRE, MAICA DOMNULUI SA NE AJUTE, SA FIE CU NOI CU TOTI SA MIJLOCEASCA IN FATA TRONULUI SF TREIMI , SFINTII SA NE OCROTEASCA...........DUMNEZEU SA FIE CU NOI, CU TOTI. DOAMNE AJUTA
MARIA ( PITESTI)
-
Nicu Dan Florin PetrescuPostat la 2010-07-26 13:06
Dumnezeu se descopera fiecaruia dintre noi..Trebuie numai sa intelegem prin capacitatile noastre modul in care ni-se descopera si sa intram in comuniune cu El. Din acest moment ajungem la fericirea pe care o simte copilul orfan care a stiut ca are un tata pe care nu l-a vazut din atare motive, niciodata si nu a stiut daca a avut sau nu grija de El. Ce poate fi mai frumos si inaltator decat intalnirea dintre Tata si fiu
-
Petru DamaschinPostat la 2010-07-26 11:44
Dumnezeu nu vrea nimic; daca ar dori ceva inseamna ca i-ar lipsi acel ceva; a vrea sau a nu vrea este legat de gandire iar gandirea este legata de lumea materiala; dincolo, in zona metafizica , cele lumesti nu mai exista;
..pentru lumea noastra materiala, exista legi care creaza ordine in haos ; aceste legi vin (emana)de la Dumnezeu; in virtutea legilor se petrec toate; scopul final este viata vesnica si , iata, viata continua indiferent ca trec in nefiinta atatia si atatea , indiferent ca unii sufera in timp ce altii sunt fericiti ! .. suferim pentru ca traim in trecut si viitor si, mai putin in prezent (in eternitate)...
-
costel popescu Postat la 2010-07-26 10:31
Dumnezeu doreste ca suferinta din lume sa inceteze, acesta a fost si motivul trimiterii Fiului Sau in lume. Numai cel ce s-a unit cu Hristos nu este robit de suferinta, pentru ca El sufera impreuna cu omul.
Era mai bine sa nu existe suferinta, razboiul, etc, si toate erau posibile daca omul nu cadea in pacat.
Asa este, Dumnezeu poate totul, dar nu poate sa ne oblige sa-L iubim. Mi-a placut pilda in care Hristos sta dincolo de o usa care este lipsita de ivor, manerul este doar in partea cealalta, deci, doar omul ii poate deschide.
-
Nicolae Coman Postat la 2010-07-26 10:10
Deci care este logica?
Vrea Dumnezeu sau nu vrea să curme suferinţa?
Şi la ce bun atâtea încercări la care ne supune?
Nu era mai simplu să nu mai existe atâtea necazuri, războaie, boli?
Ispasirea si iubirea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Comuniunea dreptilor intreolalta si a Bisericii de pe pamant cu ei
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.