Nestiinta, neputinta sau manipulare

Nestiinta, neputinta sau manipulare Mareste imaginea.

Nici saptamana aceasta nu voi relua acel sir de articole privind problemele crestinismului de azi, avand ca punct de plecare unele obiectii ridicate de filosoful crestin Berdiaev. Evenimentele din ultima saptamana ma determina sa aprofundez putin ceea ce semnalam in articolul anterior, in acea incercare de analiza a modului in care se poate ajunge la abordari negative ale unor fenomene precum pelerinajul de la Iasi din miezul lunii octombrie. Sesizam, data trecuta, neputintele si limitele ziaristilor care nu pot relata corect si surprinde esenta unei astfel de manifestari ce angreneaza mii de oameni. As putea acum, si prin prisma a ceea ce s-a publicat, in ultima saptamana, in presa, sa identific trei categorii de astfel de jurnalisti. Prima, a celor care, din nestiinta, din graba sau dintr-o abordare superficiala, gafeaza atunci cand abordeaza subiecte religioase.

Cea de-a doua, a celor care, desi in deplina cunostinta de cauza, fie pentru ca isi ating anumite limite, fie pentru ca nu sunt suficient de racordati la dimensiunea misionara sau la exegeza teologica, desi relateaza corect, se plaseaza la suprafata lucrurilor, ratand o interpretare profunda si riscand, chiar, sentinte care denatureaza si deturneaza sensul si rostul unor evenimente din viata Bisericii. Cea de-a treiacategorie este cea a celor care, chiar si daca ar avea informatii corecte si/sau competente de ordin teologic, nu sunt interesati deloc de adevar, ci doar de a manipula informatia si a o interpreta de o maniera care sa convina unui scop prestabilit. Sa luam pe rand fiecare din aceste trei categorii, ilustrandu-le cu cele mai recente exemple din presa. (Evident, o a patra categorie ar fi aceea a jurnalistului care sesizeaza critic, dar corect, unele aspecte negative, fapt ce nu ingrijoreaza, ci nu poate decat sa bucure, fiind in folosul Bisericii sa cunoasca ceea ce este de indreptat).

Pentru prima categorie voi folosi chiar un exemplu desprins din paginile ziarului care are amabilitatea sa-mi gazduiasca aceasta rubrica. In chiar editia in care mi se publica articolul de saptamana trecuta, a fost publicat si un articol intitulat "Elevul olimpic care s-a sinucis va fi dus astazi pe ultimul drum", semnat de Liliana Ganju. Acolo eram citat cu o declaratie in care aratam ca randuiala Bisericii este ca sa nu fie pomenite, la sfintele slujbe, numele celor care se sinucid, ci - as fi spus eu - "numele altor membri ai familiei trecuti in nefiinta". Or in toata teologia ortodoxa se spune clar ca omul este adus din nefiinta la fiinta, iar moartea nu inseamna decat intrarea in vesnicie, nicidecum disolutia, intrarea "in nefiinta". Nici macar cei care nu vor sa aleaga iubirea lui Dumnezeu (raiul), ci prefera separarea de Creatorul lor (iadul) nu dispar, ci isi vor continua existenta. In declaratia mea (e drept, telefonica) am amintit despre cei "adormiti" sau "trecuti la cele vesnice" din neamul celui care se sinucide. Graba sau neatentia reporterului au facut sa fiu citat cu o afirmatie care se circumscrie ereziei, adica neadevarului.

Nu am nici o indoiala asupra dorintei autoarei articolului de a-mi consemna corect spusele, am o intreaga experienta a dialogurilor purtate, anterior, cu multa onestitate. Mai degraba dansa este victima unei expresii - "a trece in nefiinta" - cultivata atat de intens in anii ateismului comunist, incat si astazi persista in limbajul comun, inclusiv printre generatiile mai tinere. Atat de puternic s-a intiparit in constiinta colectiva, incat am auzit chiar oameni cu o cultura solida si/sau cu o identitate crestina asumata, folosind-o cu nonsalanta. Dupa cum, spre exemplu, mai circula o alta expresie care nu are nici o legatura cu realitatea, dar care este foarte raspandita, anume aceea care ar spune "crede si nu cerceta" si care s-ar gasi in Biblie. Am dat acest exemplu si pentru ca se impunea, pentru cititorii editiei tiparite ai "Ziarului de Iasi" (pe site s-a corectat, imediat ce am sesizat, eroarea) care s-au smintit citindu-mi declaratia, sa precizez ca nu am folosit in declaratia mea formula "trecuti in nefiinta". In astfel de situatii, desi neplacute (mi s-a intamplat de nenumarate ori, ca purtator de cuvant, sa nu mi se consemneze intocmai cuvintele), nu fac decat sa fiu mai atent, ulterior, cu jurnalistul respectiv, explicandu-i de ce este important sa fiu citat, uneori, ad litteram, iar nu prin parafrazare. Ca o concluzie, ziaristii din aceasta categorie merita ajutati si invatati sa relateze corect, astfel incat onestitatea si profesionalismul lor sa fie dublate si de o mai buna stapanire a vocabularului specific domeniului pentru care sunt acreditati de redactie, in speta cel religios.

Festival sau pelerinaj?

Sa ne indreptam acum atentia catre cea de a doua categorie, a celor care au un bagaj teologic consistent sau, in orice caz, suficient spre a le asigura o buna receptare si decriptare a unor evenimente religioase. Am sa aduc aici exemplul unuia dintre putinii jurnalisti pe care ii avem in tara specializati pe probleme religioase, Marius Vasileanu, raportandu-ma la ultimul sau articol, "Cateva intrebari despre moaste si sfinti", publicat acum doua zile pe site-ul "Ziarul de Duminica" al "Ziarului Financiar". Plecand de la premisa ca sarbatori precum cea a Sfintei Parascheva de la Iasi sau cea a Sfantului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestiului, au fost transformate, "in urma unui PR bine instrumentat", in "festivaluri-maraton" de 5-6 zile, in loc sa se limiteze la una sau doua zile, Marius Vasileanu conchide ca aici ar putea fi sursa de inspiratie pentru cei care "considera totul drept o rentabila afacere abil intretinuta de Biserica", dar si ca "acest fenomen creeaza multiple riscuri si reactii inverse, precum orice exces". Incat domnia sa ajunge, firesc, la o intrebare care, desi izvorata din sincere intentii si preocupari, arunca o serioasa umbra de indoiala asupra inchinarii la sfintele moaste. Interogatia - mai mult sau mai putin retorica - este plasata chiar in finalul articolului sau: "Nu strica sa ne intrebam uneori: cat mai este credinta reala in Bisericile crestine si de ce este stimulata (inconstient) idolatria, precum in orice religie pagana?".

Avand in vedere ca autorul se marturiseste a fi crestin ortodox si ca cinsteste sfintele moaste - si, asa cat si cum il cunosc, nu ma indoiesc nici o clipa de aceasta asumare de identitate -, nu pot decat sa iau in serios interogatiile din articol, ca fiind ingrijorari de mirean preocupat de eventuale excese ce ar dauna Bisericii, in ansamblul ei. Raspunsul meu, nu neaparat cel mai competent, este unul care indeamna la o abordare mai din interior a fenomenului. Trebuie precizat, in primul rand, ca nu Biserica hotaraste cand si cati credinciosi sa vina in pelerinaj la sfintele moaste. Noi am fost, la Iasi, oarecum surprinsi, anul acesta, de multimile de pelerini care au venit mult mai devreme decat in anii anteriori si in numar mult mai mare (statisticile Jandarmeriei sunt edificatoare in acest sens). Este o nevoie a credinciosilor - sporita, precum se vede - de a intra in contact cu trupurile sau cu ramașițele inmiresmate de sfintenie, cu putere vindecatoare si mangaietoare. Dar chiar daca ar fi o "strategie" a Bisericii - precum s-a spus, mai ales prin aducerea si de alte sfinte moaste sau relicve sfinte - tot nu vad de ce acest lucru ar fi un pacat, atata vreme cat este un mijloc misionar de intarire a credintei, un ajutor pentru pelerinii care nu se pot deplasa in alte tari (cand se aduc sfinte moaste din strainatate), dar si un prilej de a vorbi despre sfinti mai putin cunoscuti. Pe de alta parte, nu-i mai putin adevarat ca o viata traita deplin in Hristos, cu rugaciune, cu implinirea poruncilor evanghelice, avand o partasie activa, constanta si constienta cu Mantuitorul in sfintele taine, mai reduce cumva din nevoia de a apela atat de "palpabil" (la propriu) la mijlocirea sfintilor proslaviti de Dumnezeu in trupurile lor neinsufletite. Dar daca am sesizat o astfel de slabire a credintei lucratoare in constiinta credinciosilor e neaparat sa oferim leac pe masura neputintei si nevoii lor, nu sa-i privam si de acesta (si, de altfel, cum s-ar putea face asta, prin ascunderea sfintelor moaste?).

Cel de-al treilea tip de jurnalist evocat la inceputul articolului poate fi excelent ilustrat de articolul "Ce-i mana pe preotii moldoveni in lupta anti-gaze de sist? O poveste mai complicata despre conflictele interne din biserica si rezistenta la schimbare", publicat in data de 23 octombrie a.c. de Cristian Pantazi pe hotnews.ro. Este de fapt un material in care gasesti, de-a valma, date reale si informatii "pe surse", articole citate trunchiat si declaratii irelevante pentru tema abordata samd, toate siluite sa "pice" pe calapodul unui scenariu bun pentru un film de ficțiune. Inclusiv subsemnatul este citat intr-un mod revoltator, manipulandu-se bucati de text, prezentate de asa o maniera incat sa reiasa ca eu as sustine ideea unei apropieri a Romaniei de proiectul eurasiatic propus de Rusia, in loc sa fie prezentat semnalul de alarma pe care-l trag cu privire la un anumit pericol ce poate veni dinspre rasaritul geopolitic. Autorul a mizat pe faptul ca cititorii sai nu se vor mai obosi sa citeasca cele doua articole scrise de mine pe aceasta tema, in luna iulie a acestui an: "Cine are interes sa loveasca in Biserica?", respectiv"Ori la Baal, ori la Spital!". Dar, adesea, ca sa nu spun cel mai adesea, cititorii sunt mai inteligenti decat autorii si manipularea nu-si atinge tinta. Si chiar daca si-ar atinge-o, noi tot avem de castigat, caci ne raportam la cuvintele rostite de Domnul acum doua mii de ani: "Vai voua cand toti oamenii va vor vorbi de bine" (Luca 6, 26).

pr. Constantin Sturzu
Sursa: doxologia.ro

.

Despre autor

pr. Constantin Sturzu pr. Constantin Sturzu

Senior editor
152 articole postate
Publica din 25 Iunie 2013

26 Octombrie 2013

Vizualizari: 642

Voteaza:

Nestiinta, neputinta sau manipulare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE