Nume, persoana, chemare

Nume, persoana, chemare Mareste imaginea.

Nume, persoana, chemare

Exista in Noul Testament credinta ca numele comunica ceva esential, caracteristic si fundamental din ceea ce apartine fiintei celui care poarta acel nume. Cel mai bun exemplu este numele Mantuitorului: "Ea (Fecioara) va naste Fiu si se va chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor" (Matei 1, 21). Prin urmare, pruncul nascut in ieslea din Betleem este numit Iisus din cauza ca este Mantuitor, Iisus este Mantuitor, Iisus iarta pacatele. Numele "Iisus este dat de Dumnezeu, sau din porunca lui Dumnezeu; Dumnezeu, in mod exceptional, da nume celor care se nasc in creatia Sa, de aceea si Cel care poarta acest nume, Iisus, are o relatie cu totul speciala cu Dumnezeu si din aceasta relatie decurge o misiune speciala de la Dumnezeu, misiunea intruparii.

Iisus este Mantuitor, Iisus este Mantuitorul. Tot astfel, si Ioan Botezatorul: numele lui si Persoana lui nu mai sunt determinate numai de legaturile de sange si familie, ci si de puterea lui Dumnezeu care se arata prin misiunea si lucrarea Botezatorului: "va fi mare inaintea Domnului...va merge inaintea Lui.... ca sa gateasca Domnului un popor pregatit" (Luca 1, 15-17). Controversa in legatura cu punerea numelui Botezatorului este semnificativa: initial rudele au vrut sa ii puna numele Zaharia, dupa tatal sau, dar mama lui s-a opus si a sugerat numele Ioan. Reactia rudelor este ceea ce trebuie luat in consideratie: "Nimeni din rudenia ta nu se cheama cu numele acesta" (Luca 1,61).

Pana la Ioan Botezatorul, numele este caracteristic persoanei in relatia ei cu "rudenia", desigur aici este vorba de rudenia de sange. Dar inceand cu Ioan Botezatorul si in mod desavarsit cu Mantuitorul Iisus Hristos, numele nu se refera pe noi numai la rudenia de sange ci si la legatura spirituala cu Dumnezeu, la legatura de mantuire. Numele ne face pe noi persoana care are legatura nu numai cu parintii sau cu rudeniile, ci si cu Dumnezeu, sau in primul rand cu Dumnezeu. Dupa intruparea Mantuitorului Iisus Hristos, genealogia in sensul ei istoric dispare, si este inlocuita cu o genealogie sacramentala al carei criteriu unic este succesiunea apostolica.

Nasterea din pantece matern este urmata imediat de identificarea personala a celui nascut. Atat de important este acest lucru incat numele Mantuitorului a fost anuntat inainte de nastere, la zamislire din Fecioara si de la Duhul. Identificarea personala a celui nascut se numeste: "a pune numele" (Matei 1, 25). Cel nascut nu devine persoana identificabila, relationala, nu are, cu alte cuvinte o identitate personala, pana cand nu i se pune un nume. Nu putem intra in relatie cu rudele, cu creatia si cu Dumnezeu fara un nume. "Kaleo to onoma" nu inseamna, in sens restrictiv si formal: a numi, a denumi, a desemna, nu inseamna numai: "onomazo".

Verbul "kaleo" are un continut teologic foarte bogat pentru ca el se refera la chemarea pe care noi o avem de la Dumnezeu. "A pune numele" inseamna si a determina si anticipa viitorul si activitatea celui numit. Spune Dumnezeu lui Avraam: "...Sara, femeia ta, iti va naste un fiu si-i vei pune numele lui Isaac si Eu voi incheia cu el legamantul Meu (Exod 17, 19). Nu exista, prin urmare, chemare de la Dumnezeu fara un nume. Dumnezeu este cel care ne cheama pe noi, si noi trebuie sa raspundem la chemarea lui Dumnezeu. De aceea, "kaleo to onoma - a pune numele" la nastere, la opt zile de la nastere inseamna a pune nume in vederea chemarii lui Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu este nominala, pe nume ne cheama pe noi Dumnezeu, de aceea, nominal inseamna de fapt: personal. Dumnezeu ne cheama, dar El ne cheama pe numele nostru de persoana, pe numele nostru personal, ne cheama pe numele cu care El nu cunoaste, si El ne cunoaste cu numele nostru de Botez.

Legatura dintre: nume - persoana - chemare - alegere este aratata in mai multe locuri din Sfanta Scriptura. Spune apostolul Pavel citind din Osea 2, 25: "Voi chema (voi pune un nume n.n.) poporul meu pe cel ce nu este poporul Meu si iubita pe cea care nu este iubita" (Romani 9, 25). "A pune numele" inseamna, din perspectiva biblica si teologica, a accepta chemarea si alegerea lui Dumnezeu. Dar, potrivit textului citat mai sus, Dumnezeu ne poate chema "poporul Meu" chiar daca pana acum nu am fost poporul lui, chiar daca nu suntem popor, cu alte cuvinte. Dumnezeu ne poate chema si ne poate alege, si astfel devenim poporul lui Dumnezeu.

Este evident ca acest fel de chemare si alegere este, in Biserica Cincizecimii, lucrarea Botezului, sau inainte de Cincizecime, cand "mirele" era cu noi, chemarea personala la apostolat. Botezul este "ingropare cu Hristos", si de aceea Mantuitorul Iisus Hristos ne cheama si ne alege prin Botez. Cand Mantuitorul Iisus Hristos a vazut pe fii lui Zevedeu, Iacob si Ioan, "i-a chemat pe ei indata" (Marcu 1, 19-20). "I-a chemat" inseamna: i-a ales si i-a separate, le-a dat un nume. Dar aceasta chemare si separare apostolica, si apoi in Biserica Cincizecimii, baptismala, nu este mantuirea insasi, ci numai in vederea mantuirii. Iuda a fost chemat si ales, dar a cazut iremediabil. Fiul cel risipitor, numai datorita pocaintei personale si iubirii tatalui nu si-a pierdut numele de fiu (Luca 15, 21). Apostolul Petru ne spune ca "porcul scaldat", adica pacatosul care a acceptat numirea si chemarea botezului, se mai poate intoarce la "noroiul mocirlei lui", adica la pacat (2 Petru 2, 22).

Legatura dintre chemarea lui Dumnezeu si numele de Botez este evidenta, dupa cum la fel de evidenta este legatura dintre chemare de la Dumnezeu si numele pe care noi il avem. De aceea, Mantuitorul Iisus Hristos, Pastorul cel bun, cheama oile sale "pe nume". Nu cheama turma oilor ci oaia, cheama oaia si apoi oaia, in prezenta Pastorului, impreuna cu celelalte oi, formeaza o turma, pentru ca are un pastor. Nuanta este teologica. Persoana se mantuieste, nu turma, si persoana are un nume. Mantuitorul Hristos ne cheama pe noi "pe nume" sa facem parte din turma sa, din Biserica, si pentru ca El merge inaintea turmei, sau turma merge dupa El, noi ne mantuim personal, pe numele cu care El ne cheama, dar nu in afara de aceasta turma, pentru ca El este Pastorul, El este capul trupului, El este capul Bisericii.

Complementul teologic al verbului "kaleo - a chema" este intotdeauna " to onoma - numele". Nu putem chema decat un nume sau pe nume.,Dumnezeu ne cheama pe noi pe nume: "Pavel, rob al lui Hristos, chemat de El apostol, randuit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu" (Romani 1, 1). Cel care este chemat de.Dumnezeu este: numele - Pavel, scopul chemarii, care este randuiala, separare este: apostolia. in acest fel, numele cu care Dumnezeu cunoaste pe cel chemat pe drumul Damascului este: Saul (Pavel) Apostolul. Nici o schimbare de nume, ci numai o innoire a numelui. Si nu poate fi chemare mai mare si randuiala mai mare, de la Dumnezeu, decat apostolia.

Se poate constata ca aceasta chemare a numelui Pavel sau Saul la apostolat de catre Dumnezeu creaza o stare de separare, de alegere, iar aceasta chemare-alegere-se-parare se face "prin har" (Galateni 1, 15). Chemarea este, adica, nominala, personala si pentru ca este "prin har" ea nu poate fi inteleasa ca o chemare - alegere - separare nici in sens dusmanos, separatist, competitiv sau discriminatoriu, dar, mai cu seama, nici in sens elitist; este o chemare - alegere - separare in sens mantuitor. Chemarea lui Dumnezeu exclude idea de cinuri.

Dar nu numai apostolul Pavel este chemat - ales - separat "prin har". Si noi suntem chemati, nominal, personal, "prin har", si orice chemare prin har este, prin definitie, o alegere - separare. Din nou, alegerea noastra nominala, personala, nu este discriminatorie si nici elitista. Alegerea si separarea nu stabileste o relatie de tip social, si nici o relatie in cadrul trupului lui Hristos, desi idea de dar si slujire aici nu poate fi trecuta cu vederea, ci stabileste o relatie cu vrajmasul nostru, cu pacatul. Relatia creata de chemarea si alegerea lui Dumnezeu nu este interpersonala, in mod fundamental, ci este relatia negarii pacatului si iubirii lui Dumnezeu care mai apoi poate avea urmari ineterpersonale. Noi toti suntem chemati "ai lui Iisus Hristos" (Romani 1, 6), si obiectul chemarii noastre este "ascultarea credintei".

Care este numele cu care ne cheama Mantuitorul Iisus Hristos? Caci El ne cheama "pe nume", nu altcumva, pentru ca suntem persoane.

1. "Frate - "adelfos" frate este cel rascumparat, cel impacat cu Creatorul, adica nascut in Iisus Hristos. Pentru ca Iisus Hristos este "intai nascut intre multi frati" (Romani 8, 29). Fratietatea nu este numai o conditie creata de legatura sangelui sau o conditie sociala, sau de grup. Este si aceasta o fratietate, dar acest fel de fratietate, pentru ca a fost afectata de pacat, trebuie depasita, desavarsita, dar nu trebuie negata sau vilificata. Fratietatea este o conditie ontologica data de "Cel ce sfinteste", de Iisus Hristos, pentru "cei ce se sfintesc", de aceea cei ce se sfintesc se numesc "frati" (Evrei 2, 11). Si precum , prin intrupare, Mantuitorul Iisus Hristos "S-a impartasit de acestea (trup si singe n.n.)", s-a facut asemenea "fratilor", si noi trebuie sa ne facem asemenea lui Iisus Hristos si prin aceasta, sa devenim fratii intru Iisus Hristos (Evrei 2: 14, 16). "Frate" nu este, in sens strict un nume propriu, el este mai degraba o conditie sau o calitate a numelui nostru personal. "Frate" este numele generic al crestinului, care se adauga la numele personal, de Botez. "Frate" este consistenta crestina a numelui nostru, de aceea intre nume si persoana trebuie sa existe o compatibilitate care, in vederea sfinteniei, trebuie sa fie aproape desavarsita. in acest fel, cineva nu se poate numi frate daca este "desfranat, sau lacom, sau inchinator la idoli, sau ocarator, sau betiv, sau rapitor" (I Corinteni 5, 11). Fratietatea denota o conditie de egalitate ontologica orizontala in Iisus Hristos. Egalitatea este ontologica, dar nu este aritmetica, sau biologico-genetica, sau comunitara, sau rasiala, sau socio-politica, etc.

Este egalitatea celor care cred in Iisus Hristos, este egalitatea celor botezati "in numele lui Hristos", este egalitatea pe care o au "cei ce se sfintesc", adica sfintii. Cand vorbim de egalitate ontologica orizontala ne referim la relatia noastra cu Iisus Hristos si cu Dumnezeu, de aici se trage seva egalitatii noastre, si nu neaparat si in mod necesar la relatia dintre noi ca persoane care putem avea un talant sau zece talanti.

2. "Sfinti - noi toti suntem "chemati sfinti " (Romani 1, 7; I Corinteni 1, 2) sau "sfinti" (II Corinteni 1,1; Filipeni 1, 1 etc) sau "sfintiti intru Hristos" (I Corinteni 1, 2; 6, 11) sau, pentru ca Duhul este dat "in numele Meu" (Ioan 14, 26), "sfintiti in Duhul Sfant" (Romani 15, 16). "Sfant" este sinonim cu "frate", dar se deosebeste de frate in sensul ca subliniaza nu conditia noastra de egalitate ontologica orizontala ci posibilitatea personala de a dobandi conditia omului nou in Iisus Hristos. Notiunea de "frate" subliniaza ideea de contingenta creationala prin referire personala la Creator, notiunea de "sfant" subliniaza ideea de contingenta personala prin referire la Rascumparator. "Sfantul" este "frate" prin definitia teologica a sfantului. Noi devenim frati intru sfintenia pe care o pune Dumnezeu in noi prin Iisus Hristos pe o temelie creationala. Nu putem sa fim sfinti fara Sfintitor si pentru ca suntem sfinti suntem si frati: "Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc dintr-Unul sunt toti; de aceea, nu se rusineaza ca sa-I numeasca pe ei frati" (Evrei 2, 11).

 

"Sfant" este cel care are aceasta calitate personala, nominala prin stramutarea din aceasta lume a pacatului in "imparatia Fiului" (Coloseni 1, 12-13), prin spalarea de rusinea pacatului (I Corinteni 6, 11), prin imbracarea cu Hristos (Galateni 3, 27; Coloseni 3, 12). Nu putem fi sfinti decat in Hristos si in numele lui, in imbracarea cu numele lui Hristos, pentru ca numai Hristos "pentru noi s-a facut intelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si rascumparare" (I Corinteni 1, 30). Iisus Hristos este sfintirea noastra pentru ca "El a intrat o data pentru todeauna in Sfanta Sfintelor.. .cu insusi sangele Sau si a dobandit o vesnica rascumparare" (Evrei 9, 12). Sfintenia este conditia imanenta a celui botezat in "numele lui Hristos", de aceea "sfant", in sensul de cel care se sfinteste, este "crestin".

3. "Crestin - este numele celui imbracat intru Hristos, a celui care poarta haina Botezului. Crestin este un nume, este numele nostru de Botez, este numele adaugat in mod mistic la numele nostru de Botez, si este un nume de care noi nu trebuie sa ne rusinam: "Iar de sufera (cineva) ca crestin, sa nu se rusineze, ci sa preaslaveasca pe Dumnezeu, pentru numele acesta" (I Petru 4, 16). Crestin este numele lui Hristos pentru care noi putem fi ocarati uneori (I Petru 4, 14).

Dar cum ne facem noi crestini, cum dobandim acest nume crestin? Faptele Apostolilor capitolele 9-11 au un continut baptismal. Apostolul Pavel este primit de Anania prin punerea mainilor. Corneliu si cei dimpreuna cu el au fost botezati "in numele lui Iisus Hristos". In Antiohia, cei care se boteaza "cu Duhul Sfant" se numesc pentru prima data crestini. Regele Agripa, dupa cuvantarea de dezvinovatire a apostolului Pavel, foloseste o expresie plina de talc: "Cu putin sa nu ma indupleci sa ma fac crestin" (Fapte 26, 28). Ce inseamna "a se face crestin"? inseamna a se boteza, a primi un nume crestin, a primi numele de crestin. Dupa Faptele Apostolilor nu exista decat o singura cale de a se face crestin: Botezul. Nu este de mirare faptuita verbul "baptizo" si cuvintele derivate din acest verb, este cel mai des intalnit in Faptele Apostolilor.

Legatura Botezului cu sfintenia si cu numele lui Iisus Hristos ne obliga sa credem ca numele de Botez nu poate fi schimbat. Nu putem schimba haina innoirii noastre, avem datoria de a o pastra curata. Cel care se boteaza, se boteaza in numele lui Hristos si primeste un nume intru Hristos: "dar v-ati spalat (botezat n.n.), dar v-ati sfintit (prin Botez n.n.), dar v-ati indreptat in numele Domnului Iisus Hristos.... " (I Corinteni 6, 11). Nu exista o supra-taina care sa altereze calea, numele si lucrarea Botezului.

Preot Pufulete Silviu-Petre

27 Aprilie 2012

Vizualizari: 4954

Voteaza:

Nume, persoana, chemare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE