Ortodocsii si Biblia

Ortodocsii si Biblia Mareste imaginea.


Ortodocsii si Biblia sau distinctia intre persoana si lucruri

Locul si rolul Sfintei Scripturi in spatiul ortodox sunt diferite fata de spatiul apusean, fie ca este vorba de traditia romano-catolica, fie de Bisericile si confesiunile protestante sau neoprotestante. Iata cateva dintre aceste constatari la indemana oricui:

a. In spatiul ortodox, in general, Sfanta Scriptura se citeste mai putin. Dincolo de aspectul negativ al acestei constatari exista si o evaluare pozitiva in ceea ce priveste raportarea la Sfanta Scriptura. Exista o sfiala a credinciosului ortodox care se manifesta atunci cand este vorba de citirea Sfintei Scripturi. Aceasta ar fi o motivatie. Celelalte sper ca vor reiesi din cele ce urmeaza.

b. Sfanta Scriptura nu constituie reperul prim si imediat, si in nici un caz unic, in cautarea raspunsurilor la problemele cu care se confrunta credinciosii. Pentru argumentarea acestei constatari voi invoca numai faptul ca ortodocsii nu alearga la Sfanta Scriptura cand au o problema sau cand ii framanta vreo intrebare, ci alearga la biserica si la preot. Aceasta nu inseamna, nici pe departe, minimalizarea rolului Sfintei Scripturi, ci vine dintr-o perceptie diferita a Sfintei Scripturi si a ceea ce reprezinta Scriptura pentru noi.

c. Sfanta Scriptura nu se citeste in primul rand pentru a satisface setea de cunoastere teoretica, sau pentru a invata si a afla lucruri despre Dumnezeu sau raspunsuri la intrebari care te framanta. Citirea Sfintei Scripturi este pur si simplu o cale de a comunica cu Dumnezeu, de a te hrani de cuvantul lui Dumnezeu, asa cum se intampla cu lectura scrisorii de la o persoana draga. Desi ti-ar fi suficienta o singura lectura ca sa afli continutul informational al ei, o recitesti totusi, de multe ori, tocmai pentru ca ea reprezinta o intalnire la nivelul cuvantului cu respectiva persoana draga. Lectura ei nu satisface setea de cunoastere ci dorul de persoana draga, nu-ti largeste sfera cunostintelor ci iti indulceste inima, da consistenta relatiei tale cu acea persoana.

d. Constatarile de mai sus sunt evidente si pentru viata liturgica propriu-zisa a Bisericii. Sfanta Scriptura este prezenta si ocupa un loc important in cultul Bisericii, Sfanta Evanghelie tronand permanent pe Sfanta Masa si fiind citita solemn in multe momente liturgice. Dar, referindu-ne fie si numai la Sfanta Liturghie, momentul central nu este cel al lecturilor biblice, ci momentul central este momentul prefacerii painii Si vinului in Cinstitul Trup si Sfantul Sange al Domnului Hristos si impartasirea credinciosilor. Acelasi lucru este valabil Si pentru celelalte Sfinte Taine ca si pentru toate slujbele Bisericii, in cadrul carora exista citirea Sfintei Scripturi, dar ca parte a unei lucrari mai complexe, centrate in cele din urma pe impartasirea credinciosilor de Duhul lui Dumnezeu Si de lucrarea Acestuia. A se vedea Botezul, Hirotonia, Cununia, Maslul etc. In toate aceste cazuri credinciosii vin la Biserica sa se boteze, sa fie hirotoniti, sa fie cununati, sa fie vindecati etc, nu pentru a citi si studia si pentru a afla ce spune Sfanta Scriptura. Lectura Sfintei Scriptura, nelipsita de altfel din aceste slujbe, este parte a lucrarii care se savarseste de catre preot, prin puterea Duhului lui Dumnezeu in fiecare din aceste slujbe.

e. Aceeasi situatie se poate observa si in ceea ce priveste spiritualitatea monahala, un alt reper principal in considerarea spatiului ortodox. Desigur, in pravila si in nevointele monahului ortodox intra si lectura insistenta, uneori permanenta a Sfintei Scripturi (a se vedea citirea Psaltirii), dar viata monahului este mult mai complexa. Ascultarea, infranarea, postul si rugaciunea, privegherea, metaniile par a fi prioritare in viata monahului. Cat priveste citirea Sfintei Scripturi, aceasta are o functie foarte specifica. Monahii vorbesc de puterea Psaltirei in a birui ispitele si a alunga demonii, sau in a limpezi mintea omului spre a afla solutii la problemele cu care se confrunta, nu oferindu-i informatii in functie de care sa discerna mai bine intre mai multe rationamente logice, ci luminandu-i mintea sau simtirea intelegatoare cum ar spune monahii insisi.

f. Cat priveste spiritualitatea populara, adica modul in care credinciosii simpli, obisnuiti, se raporteaza la Sfanta Scriptura, aici lucrurile par a fi si mai evident diferite. Credinciosii nostri, trebuie sa recunoastem, citesc putin si rar Sfanta Scriptura. Se intampla aceasta chiar si cu cei mai devotati credinciosi ortodocsi. Nu facem decat sa consemnam evidenta faptelor si sa incercam o evaluare pozitiva a acestora. Oricine poate constata ca este mult mai important pentru un ortodox sa-si boteze copilul, sa se cunune, sa-i inmormanteze pe cei dragi cu slujba la Biserica, sa se impartaseasca, sa faca parastase, coliva si colaci etc, decat sa citeasca Sfanta Scriptura. Un ortodox isi poate ierta faptul ca nu citeste Sfanta Scriptura, chiar daca isi reproseaza pe buna dreptate acest lucru, dar nu-si poate ierta sa-i moara copilul nebotezat, sau parintii nespovediti si neimpartasiti si fara lumanare. Dupa cum este un mare pacat sa traiasca barbatul si femeia necununati si o mare lipsa sa nu faca sfestanie la casa, spre exemplu! Aceasta ierarhie a lucrurilor este scandaloasa pentru fratii nostri protestanti ca si pentru unii teologi ortodocsi, dar cred ca ea poate fi evaluata pozitiv din perspectiva unei ermineutici biblice ortodoxe. Au fost perioade istorice lungi cand credinciosii ortodocsi nu au avut acces la Sfanta Scriptura pentru ca pur si simplu aceasta nu era tradusa in limba lor sau circula in foarte putine exemplare. Sigur ca aceasta a fost o lipsa dar nu una vitala. Citirea Sfintei Scripturi nu numai ca nu trebuie exclusa, ci trebuie incurajata pe toate caile, dar acum vorbim despre o ierarhie a lucrurilor asa cum apare aceasta in viata de toate zilele.

g. Semnalam, in treacat, o atitudine asemanatoare a teologiei patristice si a spiritualitatii filocalice. Cea mai elementara lectura a acestora ne obliga sa constatam, pe de o parte locul extrem de important al Sfintei Scripturi in lucrarile Sfintilor Parinti, iar pe de alta parte raportarea directa si mult mai complexa la istoria continua a prezentei si a lucrarii lui Dumnezeu in istorie.

h. Nota discordanta face, dupa toate aparentele, teologia academica. Aceasta pare sa aseze Sfanta Scriptura pe primul loc intre sursele pe care isi bazeaza elaborarile teologice. Se poate constata cu usurinta faptul ca in majoritatea lor, lucrarile de teologie savanta, de scoala, din perioada moderna isi intemeiaza pozitiile sau tezele pe citate din Sfanta Scriptura si din literatura patristica, si mai putin sau chiar de loc pe evidenta faptelor sau a vietii dintotdeauna si a celei prezente a bisericii, fie in manifestarea ei comunitara, fie in cea personala. Nici Sfanta Liturghie, nici celelalte Sfinte Taine sau lucrari sfintitoare ale Bisericii si nici viata duhovniceasca si experientele sau trairile oamenilor duhovnicesti nu constituie surse pentru aceasta teologie academica. Excluderea tezaurului imnografic al Bisericii ca si a literaturii filocalice, a patericelor, a vietilor sfintilor si a literaturii duhovnicesti in general, din bibliografia lucrarilor de teologie savanta este un argument greu de contestat in sprijinul celor de mai sus. Daca luam in calcul locul literaturii duhovnicesti in viata monahilor si a credinciosilor simpli,- si aceasta mai ales in ultimii ani - va trebui din nou sa semnalam o pozitie inca disonanta fata de acestia a teologiei academice. Trebuie sa recunoastem un reflex impropriu spatiului ortodox unde viata si lucrarea ca atare au prioritate in raport cu consemnarea sau comentarea in scris a vietii insasi, oricat de autorizata si autentica ar fi aceasta. Sigur ca exista un primat, nu absolut ci complementar al Sfintei Scripturi, dar nu la nivelul literei, ci la nivelul duhului.

i. Spatiul ortodox nu opereaza nici cu un primat absolut al Scripturii, limitat la cel al Sfintei Scripturi (vezi spatiul protestant si neoprotestant) sau chiar extins si la scrierile Sfintilor Parinti, adica la Sfanta Traditie (vezi si unele lucrari de teologie academica din spatiul ortodox) si nici cu un primat al autoritatii bisericesti institutionalizate (vezi spatiul traditiei romani-catolice), ci, opereaza, asa cum am vazut, cu primarul Duhului lui Dumnezeu, care se manifesta si in Sfanta Scriptura si in autoritatea bisericeasca in masura in care acestea sunt parte integranta a organismului viu, unic si unitar al Bisericii ca atare. Duhul este cel care da viata si se manifesta in ansamblul vietii Biserici ca si in viata fiecarui madular al comunitatii sau al trupului eclesial, pentru intelegerea careia functioneaza ca repere fundamentale Sfanta Scriptura si celelalte monumente ale vietii Bisericii.

j. Voi invoca in sprijinul celor spuse mai sus o atitudine caracteristica spatiului ortodox: in situatii de criza, dintr-un reflex sanatos consider eu, nu se recurge in primul rand la autoritatea teologului care poate cunoaste foarte bine si Sfanta Scriptura si intreaga literatura patristica si nici la autoritatea bisericeasca, oricat de inalta ar fi aceasta, ci se recurge - si lucrul acesta il fac chiar si teologii si autoritatea bisericeasca insasi atunci cand nu exista excrescente ale vreunui gen de infailibilitate teologica sau institutionalizata -, la un om duhovnicesc, la un mare duhovnic. Acesta poate fi un monah simplu dar poate fi si un inalt ierarh, si amandoi pot fi si invatati, dar nu pentru calitatea aceasta, ci pentru autoritatea pe care i-o confera trairea directa, experienta lucrurilor dumnezeiesti sau cunoasterea prin vedere duhovniceasca.

k. Perspectiva aceasta nu este una care exclude sau marginalizeaza Sfanta Scriptura, ci dimpotriva ii recupereaza locul si lucrarea in sanul Bisericii al vietii impreuna cu Dumnezeu. Este insa o perspectiva care evita exclusivismul biblic, aceasta monstruozitate teologica, cum o numea un mare teolog ortodox contemporan.

1. Trebuie sa nu ne ferim si sa nu ne temem a recunoaste un lucru mai mult decat evident in viata comunitara si personala a ortodocsilor, anume acela ca in centrul vietii lor nu este Biblia si lectura Bibliei, ci este viata propriu-zisa, cu Dumnezeu - Dumnezeiasca Liturghie si celelalte lucrari sfintitoare ale Bisericii, rugaciunea etc. - din care face parte si Biblia si lectura ei. In cadrul unui mod foarte concret de a trai impreuna cu Dumnezeu, intr-un context social istoric anume, are locul sau, foarte important dar nu exclusiv Sfanta Scriptura, lectura si explicarea acesteia. Daca putem folosi din nou imaginea cu scrisoarea de la o persoana draga, nimeni nu se va limita la scrisoarea aceasta - desi o va pastra ca pe un odor de mare pret si o va reciti la nesfarsit -, daca va avea posibilitatea sa vada si sa traiasca in preajma persoanei dragi care i-a trimis scrisoare, bucurandu-se si ravnind cu timp si fara timp sa o vada si sa se bucure de frumusetea si de bogatia ei sufleteasca, de impartasirea din toate darurile ei personale. Am sa citez un cuvant al aceluiasi Sfant Ioan Gura de Aur care exprima prioritatea absoluta a persoanei in fata oricarei realitati exterioare acesteia: "Izbavirea de Gheena! Desfatarea imparatiei! Decat acestea toate, mult mai important este a iubi pe Hristos si a fi iubit de Acesta"!

Aceasta realitate evidenta din viata Bisericii rasaritene ne trimite la o intelegere specifica a Sfintei Scripturi, a locului si rolului ei in viata si teologia Bisericii si, prin urmare, la o ermineutica proprie, pe care trebuie sa o luam serios in seama si sa o elaboram cu multa atentie, investigand si analizand diferitele domenii ale vietii noastre bisericesti. O valorizare pozitiva a constatarilor de mai sus - si nu ramanerea obsesiva la evaluari critice negative mai ales sub presiunea orgolioasa a confratilor nostri apuseni sau a vreunui complex de inferioritate cuibarit in randul teologilor ortodocsi -, ne conduce la concluzia ca Biserica rasariteana, in viata sa liturgica, in spiritualitatea sa monahala si in cea populara functioneaza in raportarea la Sfanta Scriptura cu o ermineutica proprie, conforma cu crezul ei despre posibilitatea comunicarii inteligibile dintre Dumnezeu si om si cu gnoseologia ei teologica.

Pr. Prof. Dr. Constantin Coman

Sursa: "Prin fereastra bisericii: o lectura teologica a realitatii", Editura Bizantina, 2007

04 Mai 2012

Vizualizari: 9114

Voteaza:

Ortodocsii si Biblia 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE