Otravirea

Otravirea Mareste imaginea.

Otrava puternica introdusa in organism produce moartea.

Substantele toxice (otravurile) pot patrunde in organism prin ingestie, prin inhalare, prin injectare sau prin absorbtie cutanata. Cele mai cunoscute intoxicatii sunt cele cu medicamente, cu produse industriale sau menajere, cu anumite plante si ciuperci, cu ingrasaminte, fungicide, erbicide si insecticide. Nu trebuie omise nici otravirile cu alcool (coma alcoolica), cu tutun (otravirea lenta) si cu stupefiante (drogurile).

Otravirile nu se pot trata la domiciliu. Bolnavul trebuie dus cat mai repede la un spital. Prin spitalizare si tratament medicamentos, majoritatea persoanelor care s-au intoxicat (otravit) cu substante periculoase au scapat cu viata. Dar, majoritatea celor care nu au ajuns de urgenta la un spital au murit in scurt timp dupa otravire. Multe otravuri nu au antidoturi.

Numai harul lui Dumnezeu poate da trupului puterea de a nu gusta moartea mai inainte de vreme, in urma unei otraviri involuntare. Aceasta este o minune a credintei. In acest caz, otrava fie nu-l afecteaza deloc pe cel otravit, fie ii provoaca anumite stari de rau suportabile. In definitiv, organismul primeste de la Dumnezeu o rezistenta iesita din comun, astfel incat sa poata rezista otravirii.

Este nevoie de credinta in Dumnezeu si de viata curatita de pacate.

Credinta, antidot al otravirii

"La urma, pe cand cei unsprezece ucenici sedeau la masa, li S-a aratat Iisus si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai, serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi" (Marcu 16, 14-18).

Muscatura de vipera

"Dupa ce am scapat (de furia valurilor marii), am aflat ca insula se numeste Malta. Iar locuitorii ei ne aratau o deosebita omenie, caci, aprinzand foc, ne-au luat pe toti la ei, din pricina ploii care era si a frigului.

Si, strangand Pavel o gramada de gateje si punandu-le in foc, o vipera a iesit de caldura si s-a prins de mana lui. Si, cand locuitorii au vazut vipera atarnand de mana lui, ziceau unii catre altii: "Desigur ca ucigas este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lasat sa traiasca, desi a scapat din mare." Deci el, scuturand vipera in foc, n-a patimit nici un rau. Iar ei asteptau ca el sa se umfle, sau sa cada deodata mort. Dar, asteptand ei mult si vazand ca nu i se intampla nimic rau, si-au schimbat gandul si ziceau ca el este un zeu.

Si imprejurul acelui loc erau tarinile capeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a gazduit prietenos trei zile. Si s-a intamplat ca tatal lui Publius zacea in pat, cuprins de friguri si de urdinare cu sange, la care intrand Pavel si rugandu-se, si-a pus mainile peste el si l-a vindecat. Si intamplandu-se aceasta, veneau la el si ceilalti din insula care aveau boli si se vindecau; Si acestia ne-au cinstit mult si, cand am plecat, ne-au pus la indemana toate cele de trebuinta" (Fapte 28, 1-10).

Din viata Sfantului Victor (11 noiembrie)

In vremea imparatiei lui Antonin, imparatul Romei, era un ostas de fel din Italia, ostasind sub stapinirea voievodului Sebastian, cu numele Victor, care a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui cel Preasfant il marturisea inaintea tuturor.

Pornindu-se prigoana asupra crestinilor, a chemat voievodul pe fericitul Victor si i-a zis: "Au venit la noi carti de la imparatul, poruncind sa va ducem pe voi, crestinii, la jertfele zeilor nostri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci sa-i chinuim. Deci tu, Victore, sa aduci jertfa zeilor, ca sa nu cazi sub munci, caci iti vei pierde viata si sufletul tau."

Sfantul Victor a zis: "Eu nu ma voi pleca poruncii imparatului celui muritor si nu voi face voia lui, pentru ca am pe Imparatul Cel fara de moarte, Dumnezeul si Mantuitorul meu Iisus Hristos, a Caruia imparatie este fara de sfarsit si cei ce fac voia Lui vor avea viata vesnica; iar cei ce fac voia imparatului vostru cel muritor, a caruia imparatie este vremelnica, vor pieri in veci. De acum nu mai sunt ostas al imparatului vostru cel pamantesc, ci al Celui ceresc, pentru ca desi am ostasit o vreme sub stapanirea imparatului vostru, insa n-am incetat a sluji Imparatului meu. Si acum nu-L voi lasa pe El si idolilor vostri nu voi jertfi. Deci, fa ceea ce voiesti. Iata trupul meu este in mainile tale, iar peste suflet are stapanire numai Dumnezeul meu."

Apoi, au inceput muncile. Sfantului Victor i-au fost sfaramate degetele, dupa care i-au fost smulse cu totul. A fost aruncat intr-un cuptor incins cu foc si tinut acolo vreme de trei zile. Vazand ca este inca viu, voievodul idolatru s-a intunecat de manie si a chemat la sine un vrajitor, poruncindu-i sa-l otraveasca pe sfant. Vrajitorul a fiert carne cu otrava aducatoare de moarte si i-a dat sfantului sa manance. Iar sfantul a zis: "Desi nu mi se cade a primi de la voi carne necurata si a manca, dar pentru ca sa cunoasteti ca nimic nu poate otrava cea aducatoare de moarte impotriva puterii Domnului meu, Datatorul de viata, o voi manca." Apoi, rugandu-se, a mancat carnea cu otrava si n-a patimit nimic.

Vazind vrajitorul ca nu s-a vatamat Sfantul Victor din mancarea otravita, a pregatit alte carnuri, cu otrava mai cumplita, si a zis lui: "Daca vei manca si aceasta si vei fi viu, indata voi lasa tot mestesugul vrajitoriei si al fermecatoriei si voi crede in Dumnezeul tau." Iar Sfantul Victor a mancat si acele carnuri amestecate cu otrava si mai cumplita si a ramas iarasi nevatamat. Atunci vrajitorul a zis cu mare glas: "Iata, ai biruit puterea vrajitoriei mele, Victore, si sufletul meu cel pierdut de demult l-ai scos acum din iad, pentru ca cred in Domnul Iisus Hristos, Cel propovaduit de tine." Apoi, ducandu-se la casa sa, a adunat cartile vrajitoriei si toate fermecatoriile si le-a ars, apoi s-a facut crestin desavarsit.

Voievodul s-a maniat si mai mult si a poruncit sa-i taie sfantului toate vinele trupului; dupa aceasta sa-l arunce intr-o caldare cu untdelemn fierbinte. Trecand si prin acestea, cu harul lui Dumnezeu, sfantul a ramas nevatamat. In cele din urma, voievodul a poruncit sa-l spanzure pe lemn si sa-i arda tot trupul cu faclii; apoi, amestecand niste praf omorator cu otet, l-a turnat in gura lui. Iar sfantul a zis: "Otetul si aceasta otrava de moarte imi este dulce ca mierea si fagurul."

Muncitorul, umplandu-se mai mult de manie, a poruncit sa scoata ochii mucenicului lui Hristos. Dupa aceasta, l-a spanzurat cu capul in jos si s-a dus, lasandu-l asa spanzurat trei zile. Iar a patra zi, voievodul a poruncit ostasilor sa jupoaie pielea de pe sfant. Apoi, in sfarsit, a poruncit sa-i fie taiat capul. Dupa taiere, din rana a curs lapte amestecat cu sange si multi dintre cei necredinciosi, vazand aceasta minune, au crezut in Hristos.

Credinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu

Sfintii nu au sfidat moartea, asa cum fac dresorii de animale salbatice sau cascadorii, dar nici nu s-au lasat prinsi de frica in preajma pericolelor, asa cum fac oamenii care nu cred in Dumnezeu, ci in soarta sau hazard.

Se spune despre Avva Theodor ca au venit doua vipere la picioare lui, in timp ce vorbea cu ucenicii sai, iar el nu s-a speriat deloc, ba chiar le-a facut loc si, dupa ce si-a ispravit cuvantul, le-a explicat fratilor ca Satana dorea ca prin acei serpi sa-i intrerupa cuvantul sfant.

Se spune despre un alt sfant ca un sarpe otravitor il musca de picior in vremea rugaciunii, dar el nu-si intrerupea lucrarea duhovniceasca. Si intru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decat pe sine insusi.

Sfintii l-au infruntat pe diavol si toate lucrarile lui infricosatoare. Cu curajul si barbatia pe care le insufla credinta si dragostea de Dumnezeu, ei au dispretuit pana si moartea, dar nu cautand-o, ci stand neclintiti atunci cand ea se apropia de ei in fel si chip. Dumnezeu a fost cu ei, iar ei s-au aratat biruitori asupra vicleniei vrajmasului.

Chiar fara sa vrea, diavolii cei vicleni pot juca un rol de seama in curatirea sufletului. La acest lucru cred ca se refera Parintii, cand zic: "Rau cu dracul, dar ce ne-am face fara dracul?!" Ispitele si greutatile pe care le aduce Satana asupra sufletului care vrea sa se uneasca cu Dumnezeu il aduc pe om mai aproape de Dumnezeu, albindu-l si facandu-l si mai primitor pentru harul si mila lui Dumnezeu.

Otravirea (in)constienta

Dupa anul 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a realizat ca lipsa de protectie in contactele sexuale a dus la cresterea ratelor de avort. In felul acesta, a luat nastere "pilula de a doua zi", care a devenit "planul B" pentru femeile care, desi intretin relatii sexuale, nu-si doresc o sarcina.

Cu contraceptia si cu "pilula de a doua zi" a parut multora ca se puteau rezolva multe probleme, demografice, sociale, conjugale, familiale si chiar teologice. Timpul a demonstrat insa cat de rau intemeiate erau motivele in sprijinul pilulei, efectele dezastruoase ale folosirii sale si desertul demografic la care avea sa se ajunga.

S-a gandit sa se rezolve problema "bombei demografice", asa cum se spunea atunci, si, facandu-le pe femei sa inghita miliarde de "pilule", ne aflam acum intr-o lume in plina iarna demografica, cu leagane goale, cu o piramida rasturnata intre tineri si batrani si, totodata, in cea mai grava si durabila criza economica din ultimul secol.

Mai mult, aceste pilule otravesc organismul femeii. In faza de experimentare si in primii ani de comercializare a pilulei, sute de femei au murit datorita efectelor tromboembolice. Desi pilulele care sunt astazi in comert au dozaje estrogene mult mai scazute, aceste complicatii raman si sunt foarte cunoscute de medici.

*

Otravirile nu se pot trata la domiciliu. Bolnavul trebuie dus cat mai repede la un spital. Multe otravuri nu au antidoturi. In primele doua ore dupa otravire se pot provoca varsaturi, cu ajutorul unui "sirop de ipeca". Substantele chimice casnice si medicamentele si nu trebuie sa fie tinute la indemana copiilor.

Otravirea voluntara cu alimente mult prea chimizate, cu detergenti casnici utilizati in abuz, cu cosmetice, parfumuri si pilule anticonceptionale nu poate fi tratata, nici de persoana in cauza, nici de medic, nici de Dumnezeu. Este o otravire ascunsa care nu iese la lumina decat mult prea tarziu, in forme de cancer dintre cele mai surprinzatoare. Acestea sunt cazuri de otravire care nu pot fi vindecate de harul Duhului Sfant. In rest, otravirile involuntare si cele puse la cale de oamenii rai trebuie lasate in seama lui Dumnezeu, care pe toate le randuieste spre mantuirea noastra, incat si pe cele rele le schimba spre bine.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

17 Iunie 2014

Vizualizari: 2464

Voteaza:

Otravirea 4.33 / 5 din 6 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Ioana CozmaPostat la 2014-06-17 14:52

    Ati scris ca "Otravirea voluntara cu alimente mult prea chimizate, cu detergenti casnici utilizati in abuz, cu cosmetice, parfumuri si pilule anticonceptionale nu poate fi tratata, nici de persoana in cauza, nici de medic, nici de Dumnezeu. Este o otravire ascunsa care nu iese la lumina decat mult prea tarziu, in forme de cancer dintre cele mai surprinzatoare. Acestea sunt cazuri de otravire care nu pot fi vindecate de harul Duhului Sfant." Mi se pare ca negati atotputernicia lui Dumnezeu prin paragraful acesta. Si sunt convinsa ca exista suficient ajutor divin si in cazurile de cancer - nu toate o otravire voluntara, lenta.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE