Papa Francisc, intre misionar si om politic

Papa Francisc, intre misionar si om politic Mareste imaginea.

Afirmatiile Papei Francisc sunt, uneori, pe cat de interesante, pe atat de riscante, deoarece isi au originea in cele doua calitati ale papalitatii: cap al Catolicismului si sef de stat. Insa Ortodoxia damboviteana ar putea lua aminte macar la lectia de comunicare a Vaticanului.

Sistematic, presa internationala si autohtona relateaza cate ceva din cuvantarile Papei. Daca ne uitam doar la trei dintre recentele cuvantari ale Papei Francisc, sesizez ca ele sunt deopotriva interesante, dar si riscante.

Acestea sunt: „Singura cale a Bisericii de a merge inainte este slujirea nu puterea“, „Domnul ne-a mantuit pe toti, pe toti, prin sangele lui Cristos, pe toti, nu doar pe catolici. Pe toti. Si pe atei? Da, si pe ei! Pe toti.“ si, chiar ieri „Respingeti idolul profitului, redati solidaritatii dreptul de cetatenie“. Mi se par interesante, din perspectiva misionara, pentru ca:

1. Abordeaza subiecte actuale. Biserica este un permanent raspuns al divinitatii la problemele care framanta omul. Insasi Mantuitorul ofera adeseori raspunsuri si solutii la problemele curente ale auditoriului.

2. Se aplica, in mod eficient, metode de comunicare misionara. Efectul poate fi unul benefic pentru imaginea Catolicismului, dar si pentru legatura acestuia cu diverse institutii de presa.

3. Deschid si apropie Biserica de un Occident secularizat si secularizant. Necesitatile misionare contemporane includ si iesirea Bisericii dincolo de ziduri, coborarea de la amvon in strada, in cautarea sufletelor ratacite, conform pildei similare, rostite de Hristos.

4. Fiind liderul unui Apus formator de civilizatie, Papa ofera sansa unirii diverselor voci ale crestinismului intr-un cor al luarii comune de atitudine in fata provocarilor contemporane ale civilizatiei apusene.

Insa, din perspectiva omului politic, afirmatiile Papei sunt riscante deoarece:

1. Ofera posibilitatea interpretarilor eronate, atunci cand nu sunt lamurite deplin. De exemplu, Papa a vrut sa accentueze faptul ca orice om, indiferent de stare lui religioasa, a fost rascumparat de Jertfa lui Hristos (mantuirea obiectiva). Insa multi, ajutati si de putin senzationalism de presa, au inteles gresit ca si ateii pot intra in Rai, doar daca fac binele. Insa Papa n-a pomenit nimic de Rai sau de necesitatea urmarii lui Hristos (mantuirea subiectiva), caz in care ar fi ajuns la cuvintele Domnului: Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui; dar cel ce nu va crede, se va osandi. Subiectul central era doar binele comun si pacea sociala.

2. Posibilitatea incurajarii unor sincretisme religioase. Deschiderea prea larga a Bisericii catre societate poate lasa impresia gresita ca Biserica se adapteaza vremurilor pana la ingaduirea/identificarea cu noile trenduri sociale. Insa multe dintre acestea contin principii religioase straine crestinismului si chiar catolicismului. Un exemplu uzual l-ar constitui transformarea lacasurilor de cult in sali de spectacol, chestiune adoptata prea lejer in Apus.

3. Calitatea de sef de stat si, prin urmare, de om politic a Papei aduce riscul tratarii unor probleme sociale intr-o nota prea politica si prea pamanteana. De pilda, filozofia unei Biserici-Stat atrage dupa sine ideea ca toti crestinii sa fie subordonati Papei. Romanii transilvaneni au avut prilejul de a trai practic acest risc, in trecut, rezultatul fiind aparitia greco-catolicismului.

4. Nepunerea in practica a declaratiilor va agrava problemele de imagine pe care Biserica le are deja. De pilda, as fi foarte curios cum va rezolva Papa, in interior, problemele luptei pentru putere sau a idolatrizarii profitului. Nu de alta, dar nici Rasaritul nu-i scutit de aceste ispite.

Si pentru ca am ajuns la Rasarit, o remarca privind Ortodoxia damboviteana. Nu stiu cat de comune sunt problemele noastre cu cele ale Catolicismului, dar cert este ca de la Roma am putea lua macar o lectie de comunicare cu societatea si cu presa. Laudabila initiativa si stradania Patriarhului Daniel de a pune pe picioare un trust de presa eclesiala, care poate fi un mijloc modern si necesar pentru misiune. Insa continuturile editoriale sunt, deocamdata, departe de a aduce rezultate majore, ceea ce arata ca mai este destul de lucru spre a le eficientiza. Cam tot pe acolo se situeaza si relatia dintre BOR si presa romaneasca, dupa mine evoluand pe un trend negativ. Doar un exemplu: Papa este citat mai des in presa decat Patriarhul.

Pe acest final, o intrebare fantasmagorica: Daca BOR s-ar declara Biserica-Stat, asemenea Vaticanului, simpatia mass-media romaneasca ar creste sau ar scadea?

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)
 

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 05 Decembrie 2016

27 Mai 2013

Vizualizari: 929

Voteaza:

Papa Francisc, intre misionar si om politic 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE