Recentul caz intens mediatizat al elevei Iulia Ionescu, disparuta patru zile de acasa- intre timp s-a aflat ca a stat la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din satul Gheorghiteni, comuna Dorna Arini dupa cum informeaza Monitorul de Suceava- a redeschis un conflict ce parea doar amortit intre activistii atei si . Ma intrebam impotriva cui lupta ei. La atacuri le raspund publicisti de orientare ortodoxa, dar lupta lor, cu adevarat, nu e dusa impotriva catorva oameni care scriu, cu mai mult sau mai putin har, prin gazete si pe bloguri, ci impotriva poporului credincios sau, ca sa fim mai exacti si sa nu umblam cu entitati generice si inglobante, impotriva a peste 98% din populatia acestui pamant, care se declara credinciosi de o confesiune sau alta.
Iar acum s-au pornit ca la un semn. E-adevarat, ca asteptarea publicului era deja facuta, caci despre eleva disparuta de acasa s-a vorbit la fiecare jurnal de stiri, iar ipoteza ca ar putea fi plecata la o manastire a aparut inca de la inceput. Astfel ca in momentul in care Iulia Ionescu a aparut, asezata in trenul spre Bucuresti- deci spre casa- de un calugar care i-a cumparat bilet, atacurile s-au pornit in forta.
Moise Guran se numeste pe sine agnostic si e mandru ca e injurat de ambele tabere, de atei si de „dogmatici” (oare ce-o fi aia?). Vrand sa ofere o cale de mijloc, vorbeste totusi numai de manipularea constiintelor prin disciplina religie si de modul cum ar putea deveni efectiv facultativa ora de religie in scoala. Dupa parerea sa nu e normal ca o persoana de 15 ani sa-si doreasca sa se calugareasca. As dori sa-l intreb pe domnul Moise Guran la ce varsta a aparut pasiunea lui pentru economie? Daca inainte de varsta deplinei maturitati, cum sunt convins dealtfel, de ce n-ar fi posibila o pasiune in alte domenii de la varste fragede? Domnia sa crede ca o vocatie trebuie sa astepte varsta de 18 ani ca sa se manifeste? O vocatie se poate arata de foarte timpuriu chiar daca, asa cum e firesc si suntem de acord toti, implinirea ei efectiva trebuie sa astepte maturizarea persoanei.
Nu zic ca era bine ca Iulia sa se calugareasca acum. Oricum, n-ar fi fost posibil, pentru ca oricine are cunostinte minime despre calugarie stie ca este precedata de o stare de „sora” sau „frate” de manastire, care poate dura cativa ani buni, in care neofitul isi verifica vocatia monahala, pentru a fi sigur ca nu e un impuls de moment, o ratacire care va trece si nu va lasa urme. A mai aparut pe undeva o ipoteza infecta legata de acest subiect: Biserica isi cauta printre adolescenti adepti sa ii aduca in manastiri pentru ca altfel ar ramane fara calugari, adica manipuleaza constiinte tinere si nedeplin formate ca sa poata perpetua un sistem imoral si incorect.
Apoi, alta problema pe care si-o pune Moise Guran este ca nu i se pare normal ca la 15 ani un adolescent sa aiba nevoie de un duhovnic. De ce nu? La varsta aceasta tipul de indrumare pe care il ofera duhovnicul are elemente comune cu indrumarea pe care o dau parintii, profesorii, educatorii in general, dar are, indiferent de varsta si de circumstante, un specifc aparte ireductibil la oricare din formele de educatie enumerate anterior, care toate tin de sfera sociala. Iar ireductibilitatea se refera la aspiratia om,ului catre Cer. Daca esti credincios intelegi despre ce este vorba, iar daca nu esti ar fi preferabil sa nu-ti dai, competent, cu parerea.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Adeptii ateismului militant au gasit un nou prilej de a ataca Biserica. Simplul fapt ca un adolescent prefera manastirea lumii este o problema grava pentru ei. Lucian Mandruta vorbeste de interese ascunse care ar vrea sa musamalizeze faptul ca fetita a stat 4 nopti gazduita la manastiri din Moldova. Remus Cernea deja a depus un proiect legislativ prin care cere scoaterea Religiei din programa scolara, sa se poata preda numai in urma unei cereri exprese a parintilor, dar fara sa mai dea note, si introducerea ca materie obligatorie a Eticii in locul ei. La toti acesti oameni ideea de baza care se repeta este ca invatamantul religios din scoli- adica biata ora de religie, facuta in conditii destul de precare uneori si desconsiderata adesea- este de vina pentru o indoctrinare cruda, care perverteste mintile fragede ale copiilor nostri. Probabil au vazut ei ca un copil „indoctrinat” e mai atras de mersul la biserica si nu e in rand cu restul lumii care frecventeaza discoteci, baruri si mall-uri. Sigur ca e ingrijorator sa vezi asa ceva in lumea de azi, oare unde am ajunge daca un asemenea comportament anti-social s-ar generaliza?
Cu siguranta ca daca Iulia, in loc sa mearga la manastire s-ar fi dus sa petreaca pe undeva cu prietenii, nimeni n-ar fi avut ce sa-i reproseze, nu s-ar fi scandalizat cineva in vreun fel. Doar e dreptul omului sa se simta bine, sa se distreze cum ii place, nu-i asa? Astfel ca am ajuns in situatia halucinanta ca mersul la biserica, respectiv la manastire, sa para o alienare, o deviere de la cursul firesc al vietii, in timp ce sexul, drogurile, cautarea oricaror placeri lumesti, oricat de daunatoare ar fi ele in fond, sa para normale si dezirabile.
Un ultim aspect ar mai merita abordat. Taberele au fost, ca intodeauna dealtfel, clare, unii in lupta pentru ateism altii pentru valorile Bisericii. Ar trebui insa sa recunoastem ca, in randul Bisericii insasi exista niste probleme. Din spusele duhovnicului Iuliei, parintele Visarion Alexa, rezulta ca fata era profund marcata de o viziune apocaliptica. Era ferm convinsa ca vine sfarsitul lumii, si de aceea era urgent sa lase toate (ea si-a vandut Iphone-ul si lantul de aur) si sa mearga la manastire, unde sa se retraga din calea urgiei iminente. Astfel de viziuni apartin catorva site-uri ce se pretind ortodoxe si putem banui ca ele au contribuit mult la starea de spirit a Iuliei cand a hotarat sa fuga de acasa.
Daca oamenii care apara credinta au de luptat cu cei ce o ataca din afara, activisti atei de pilda, poate au de dus o lupta si mai dificila cu cei ce o ataca dinauntru, care imbraca un chip ortodox pentru a aduce deservicii tot mai mari credintei. Pana acum aceste orientari apocaliptice si extremiste au fost tolerate in marginalitatea lor, nimeni nu le-a zis nici pas, dar daca isi arata potentialul nociv poate ar fi bine sa existe si cateva pozitii oficiale.
Paul Curca
.
-
Vocatia monahala
Publicat in : Credinta
-
Fetito, quo vadis?
Publicat in : Editoriale
-
In numele Iuliei
Publicat in : Editoriale
-
Ce invatam din fuga la manastire a unui adolescent
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.