Parintele Mihai Bulacu a ramas in constiinta urmasilor sai ca un adevarat misionar al catehezei crestine, lucrare careia i s-a dedicat in intregime, inca din vremea studiilor.

Nascut in judetul Valcea la 11 martie 1898, parintele Mihai Bulacu isi incepe studiile la Seminarul din Ramnicu Valcea (termina in 1919), urmand mai apoi cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti (1919-1923), unde isi da si doctoratul (1928). Ca studii post-universitare, acesta face studii de specializare in Pedagogie, Catehetica si Omiletica la Facultatiile de Teologie Catolica si Protestanta din Strasbourg (1924-1926).

Dupa o perioada in care detine functia de director al Cancelariei Episcopiei Ramnicului, parintele isi va incepe cariera profesorala la Seminarul din Valcea, ca profesor suplinitor (1923-1924). In scurt timp ajunge profesor de Teologie practica la Academia Teologica din Oradea (1926-1929), iar mai apoi preot la Catedrala si consilier cultural (1928-1929).

Din 1929 si pana la moartea sa, parintele Mihai Bulacu isi va desfasura activitatea profesorala si pastorala in Bucuresti, unde va fi randuit preot la Biserica Sfantul Elefterie. El va preda religie la Seminarul Pedagogic Universitar din Bucuresti (1930-1938; 1942-1944), iar mai apoi va ajunge consilier cultural la Arhiepiscopie (1933-1939).

In scurt timp, personalitatea parintelui va fi facuta simtita si in Facultatea de Teologie, fiind numit Docent in Catehetica si Omiletica (1936-1938), iar mai apoi Conferentiar la aceleasi discipline (1938-1940 si 1942-1946). In scurt timp este numit profesor agregat de Catehetica (1946-1948) ajungand profesor titular de Catehetica si Pedagogie religioasa din anul 1948. Din anul 1952 si pana la moartea sa (24 mai 1985) parintele Mihai Bulacu va indeplini doar misiunea de preot paroh, la Biserica Sfantul Elefterie.

Dintre lucrarile sale mentionam: Scoala catehetica patristica ca baza de orientare pentru actuala scoala catehetica; Cateheza ortodoxa; Principiile catehezei si personalitatea catehetului; Probleme de pedagogie catehetica; Citirea Sfintei Scripturi de catre credinciosii crestini mireni; Insemnatatea si actualitatea interpretarii ortodoxe-omiletice a Sfintei Scripturi; Pedagogia crestina ortodoxa; Spiritul catehezei patristice in scoala romanesaca; Educatori crestini ai neamului romanesc - predici; Buletinul parohiei Sfantul Elefterie (1929-1944); Tinerimea Crestina - revista de educatie religios-morala pentru tineret (1931-1938); Duminica copiilor - revista de educatie religiosa-morala (1934-1938).

Principiile catehezei si personalitatea catehetului - un studiu actual

In studiul sau despre "Principiile catehezei si personalitatea catehetului", parintele Mihai Bulacu sintetizeaza simplu si complet, in spiritul patristic al crestinismului, modul de realizare si conditiile ce se cer indeplinite spre atingerea scopului ultim al catehezei crestine.

Incepand cu tratarea catehezei in sine, parintele Bulacu incheie prin sublinierea unui factor foarte important in intregirea catehezei - catehetul. Catehetul este cel care incununeaza sau nu cateheza sustinuta. Atunci cand catehetul nu indeplineste anumite conditii, cateheza are inevitabil de suferit, si, in mod implicit, si mantuirea celor carora se adreseaza ea.

Acest studiu privind atat cateheza, cat si pe catehet, se gaseste in numarul 7 al Revistei Studii Teologice, din anul 1949.

Studiul parintelui Mihai Bulacu este impartit in trei mari parti. In prima parte, acesta trateaza cateheza in general, aratand specificul ei crestin, originea si evolutia ei in comunitatea crestina. In partea a doua, parintele evidentieaza si trateaza principiile catehezei, oferind si un plan al acesteia. In partea a treia incheie prezentand personalitatea catehetului model, unde enumera calitatile ce trebuiesc indeplinite de aceste in privinta unei mai bune cateheze.

I. Cateheza, componenta a vietii liturgice in Biserica primara

In prima parte, ne este prezentata cateheza, ca unul din mijloacele principale folosite de Biserica primara in scopul intaririi comunitatii. Ea a fost si a ramas cel mai folosit mijloc in aceasta privinta. Cultul liturgic si Sectologia s-au facut intelese in popor prin cateheza.

Intensificarea vietii crestine, sub toate aspectele acesteia, a mers in paralel cu intensificarea catehezei. Dupa cum micsorarea actiunii catehezei a adus si la slabirea vietii religioase crestine.

Problema catehezei este la fel de actuala pentru toate categoriile de varste, intrucat, cerintele vietii crestine cer aplicarea acelorasi principii ale catehezei crestine primare si pentru cei botezati, de la copii si pana la adulti.

In privinta originii si sensului catehezei, parintele Mihail Bulacu spune ca acesta urca sus, la Dumnezeu, caci insasi termenul in sine inseamna "a rasuna de sus in jos". Adica ecoul de sus in jos al Logosului divin, care devine si singur izvor suprem al catehezei. Teologia apreciaza Evanghelia ca fiind prima si cea mai puternica si mai binefacatoare cateheza asupra sufletului omenirii.

Legat de momentul in care a avut loc prima cateheza apostolica, parintele Bulacu se opreste asupra cuvantarii scurte si profunde a Sfantului Apostol Petru, tinuta de acesta imediat dupa Pogorarea Sfantului Duh.

Specificul sensului catehezei dat de Sfintii Apostoli, incepand cu Apostolul Pavel, in preocuparea de a face intelese oricarui suflet invataturile crestine pe care le da, consta in respectarea principiului fundamental ca fiecare popor sa se poata ruga in limba sa.

Dupa ce vorbeste despre cateheza primara, parintele Bulacu face o scurta caracterizare a structurii catehezei. Astfel, el enumera patru caractere structurale ale catehezei, intarindu-le pe fiecare in parte, biblic si patristic.

Cateheza este constructiva

Primul caracter structural este acela conform caruia cateheza este constructiva, instructiva in duh hristocentric si educativa religios-morala, adica are calitatea de a zidi un suflet nou pe temelia si pe masura ideala a Domnului Iisus Hristos

Fiecare madular al Bisericii trebui format dupa acelasi model, spre a putea zidi armonic intreaga comunitate crestina. Plecand de la acest principiu, parintele ii citeaza pe Clement Alexandrinul, care afirma, in "Stromatele", ca in adevar Hristos este temelia si cladirea, inceputul si sfarsitul actiunii catehezei.

De asemenea, il aminteste si pe Sfantul Chiril al Ierusalimului, care aseamana lucrarea catehezei cu ridicarea unei cladiri, unde, fiecare cateheza este o piatra noua de zidire a cunoasterii lui Hristos. De aceea, toate catehezele patristice au un caracter biblic hristocentric.

Parintele insista mult pe importanta Sfintei Scripturi, care e prezentata drept calea prin care suntem indreptati spre virtute si contemplatie netulburata. El evidentiaza rolul religios si pedagogic pe care-l are cuprinsul ei, sub raport educativ.

Cateheza este pedagogica

Al doilea caracter structural al catehezei este atitudinea pedagogica, care trebuie sa tina cont nu numai de varsta, ci si de etapele sufletesti de inaintare treptata a fiecaruia. In acest punct, el apeleaza la lucrarea "Pedagogul", a lui Clement Alexandrinul, in care se aplica trecerea de la notiuni mai usoare spre notiuni mai grele, in paralel cu cresterea duhovniceasca.

Prin urmare, cateheza ortodoxa respecta principiul pedagogiei crestine pauline, care urmeaza lui Hristos, Pedagogul Suprem care a spus pildele pe intelesul tuturor ascultatorilor. Parintele citeaza mult din Sfintii Parinti, subliniind mai ales sfaturile Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur in privinta raportarii invataturii la varsta.

Cateheza se articuleaza pe trairea liturgica

Al treilea caracter structural al catehezei este trairea fenomenului religios al cunostintelor primite pe calea catehezei. Trairea interioara a invataturii crestine in "constiinta religioasa", in "constiinta morala", a fost si a ramas o preocupare vie a catehezei ortodoxe.

Parintele Bulacu observa foarte bine faptul ca incadrarea catehezei in cadrul Liturghiei catehumenilor, alaturi de rugaciune si de cantarea religioasa, urmareste aceasta traire a fenomenului religios.

Cateheza este morala

Al patrulea caracter structural al catehezei este cel moral, cu accent puternic si intaietate in obiectivele catehezei. Acest caracter il are insasi Evanghelia. Parintele evidentieaza nevoia de moralitate bazandu-se pe ideea conform careia numai intr-un suflet moral poate lua nastere o idee crestina.

II. Principiile catehizarii

A doua mare parte a studiului se ocupa cu enumerarea si exemplificarea principiilor catehizarii. Acestea fac parte integranta din planul catehezei, predat prin experienta parintilor. Pentru inceput, parintele arata realul folos pe care il pot avea icoanele din biserica, alaturi de cartile de cult, in vederea unei mai bune intelegeri a subiectului tratat.

In aceasta a doua parte, parintele prezinta si un plan al catehezei, realizat pe rubrici si coloane, spre o mai buna vizualizare si retinere a ordinii elementelor componente. Aceasta a doua parte are la randul ei trei parti, si anume: elementele catehezei, ideile principale si principiile acesteia.

Planul catehezei

Elementele catehezei sunt: introducerea, cuprinsul si incheierea. In introducere se atrage atentia auditoriului si se face legatura cu ultima tema tratata, in vederea verificarii informatiilor retinute ulterior. Tot acum se poate face anuntaea temei. In cuprins se face tratarea temei, impartind-o in idei principale. Fiecare idee principala trebuie sa respecte principiile catehetice. Dupa terminarea tratarii, urmeaza sa facem o privire comparativa a ideilor (asocierea), ca mai apoi sa pronuntam ideea generala (generalizarea) si sa facem incheierea.

Ideile principale au meritul de a putea fi usor urmarite. Astfel, auditoriul are atentia treaza pe tot parcursul succesiunii ideilor principale, fara a se lasa furat de vreun amalgam de informatii. Mai au si darul de a face clara tema catehezei.

Principiile catehizarii

Sfarsitul partii a doua din studiu se ocupa cu principiile catehizarii in sine, care sunt in numar de patru. Acestea sunt: principiul teologic-biblic, cel pedagogic crestin, cel psihologic-religios si cel moral. Ordinea respectarii lor nu este sctric obligatorie, astfel incat putem pleca in dezvoltarea ideii principale de la oricare principiu al catehizarii.

Prin principiul teologic-biblic ne este atrasa atentia sa ne ferim de a ne multumi cu definitii teologice, ramanand la notiuni abstracte. Suntem obligati sa satisfacem, pe langa ratiune, si virtutile teologice, spre ridicarea sufletului deasupra ratiunii. Accentul hristocentric in cadrul principiului teologic-biblic al catehizarii, pe ideea principala, corespunde nu numai metodei patristice, ci si cerintelor vremii noastre.

Conform principiului pedagogic-crestin, suntem obligati sa tinem seama de toate binefacerile pe care ni le-a dat experienta pedagogica a tuturor marilor pedagogi, in fruntea carora ramane tot supremul Pedagog, Domnul Iisus Hristos.

Aici se aplica cuvantul Sfantului Pavel, care zice: "M-am facut toturor toate." In cateheza trebuie sa se foloseasca, pe langa citatele biblice, si rugaciunile si icoanele din biserica. De asemenea, se pot folosi si intamplari din viata de zi cu zi. Pildele Mantuitorului sunt un bun exemplu.

Principiul psihologic-religios ne indeamna ca ideea principala sa o facem traita si prin puterile sufletesti, astfel incat invatatura sa rodeasca virtuti si roade bune. In cadrul acestui principiu ne ajuta mult si rugaciunea si cantarea in comun.

Principiul moral-religios are rolul de a aplica la viata crestina de zi cu zi ideea principala pe care o tratam. Ideea nu trebuie niciodata lasata in abstract. Acest principiu poate sa preceada foarte usor celorlalte, deoarece mantuirea se realizeaza prin "credinta si fapte bune".

Acest ultim principiu corespunde si menirii esentiale a catehezei, de a contribui efectiv si practic la educatia morala crestina, care a avut un loc de intaietate in cateheza primara.

Ca o concluzie a partii a doua, putem enunta astfel: se observa o unitate organica intre educatia moral-crestina, educatia cunoasterii adevarului si educatia evlaviei ortodoxe.

III. Personalitatea catehetului

Ultima parte a acestui studiu este dedicata personalitatii catehetului. Parintele Mihai Bulacu evidentiaza sase trasaturi esentiale si absolut necesare pentru atingerea statutului de catehet. Astfel, catehetul trebuie privit si sub raportul vocatiei, si sub raportul pregatirii, si sub raportul implinirii in viata pastorala a pregatirii teologice pe ce o are.

Misiunea catehetului este nasterea din nou a sufletelor prin Evanghelie, spre a le putea face vrednice de nasterea din Duh, prin Sfintele Taine. Adevaratul om care raspandeste samanta Cuvantului lui Dumnezeu este, in acelas timp, un mare creator si un mare reformator de suflete, iar examenul sau nu este dat in fata oamenilor, ci in fata lui Dumnezeu.

Credinta neclintita in Iisus Hristos

Prima trasatura a catehetului trebuie sa fie credinta fierbinte si neclintita in Hristos. Pentru a fi convertitor de suflete, catehetul trebuie sa fie el insusi mai intai convertit la Hristos, caci numai un suflet cald poate sa incalzeasca si alte suflete si sa le aduca la Hristos. Credinta, nadejdea si dragostea crestina trebuiesc a fi traite in primul rand de catehet.

Pedagogia crestina

A doua trasatura a catehetului trebuie sa fie calitatea de bun pedagog crestin, si pentru aceasta e nevoie ca el sa fie patruns de spiritul supremului Pedagog Iisus Hristos - bun psiholog si calauzit de virtutea iubirii. Un suflet iubitor de om si de binele vietii lui spirituale poate sa treaca peste multe greutati intampinate in misiuaea sa catehetica.

Cunoasterea Sfintei Scripturi

A treia obligatie a catehetului este de a fi un bun dascal crestin. De aceea trebuie sa cunoasca in primul rand cuprinsul cartilor Sfintei Scripturi. Multe pacate isi ia asupra sa preotul care oficiaza Sfintele Taine fara a lamuri sensul lor sufletelor ce le primesc.

Parintele Mihai Bulacu ne atrage atentia asupra decaderii cuvantului "dascal", care trebuie sa fie din nou ridicat la prestigiul sau anterior, in care desemna pe preotul catehet.

Evlavia

A patra trasatura a sa este aceea de bun educator religios. Pentru a fi educator religios, trebue sa fie in primul rand un ales preot al lui Hristos, cu sufletul plin de evlavie crestina. Propriul exemplu inseamna foarte mult, caci evlavia naste evlavie.

Curatia vietuirii

A cincea trasatura a personalitatii catehetutului este cea moral-crestina. Este mentionata precizarea lui Hristos: "Cel ce va face si va invata si pe altii sa le faca, acela mare se va chema in imparatia cerurilor" (Matei 5, 19). Ortodoxia a avut multi dascali, insa nu si multi Parinti.

Zelul apostolic

Ultima trasatura a catehetului trebuie sa fie zelul apostolic, care incununeaza toate celelalte calitati. Catehetul e asemanat cu fierul plugarului care daca nu intoarce pamantul rugineste.

In incheiere, parintele Bulacu face unele indemnuri celor ce au sarcina de a catehiza. Astfel, acestia sunt indemnati sa isi faca un program saptamanal de catehizare, in cadrul unui plan de lucru pe intregul an bisericesc.

Dupa ce ne mai atrage inca o data atentia asupra imensei raspunderi pe care o are catehetul in fata lui Dumnezeu, parintele incheie cu o rugaciune a lui Clement Alexandrinul.

*

Studiul parintelui Mihai Bulacu aduce in prim plan responsabilitatea pe care o are cel pus la carma Bisericii si a sufletelor credinciosilor, adica preotul catehet.

Indeplinind conditiile necesare unei bune cateheze si intarind-o pe aceasta cu exemplul personal, catehetul poate realiza fara esec inalta misiune la care a fost chemat.

Studiul ne face sa ne intoarcem privirea spre Biserica primare si spre spiritul de jertfa al primilor indrumatori de suflete ai crestinatatii.

Fiind presarat cu exemple patristice si biblice, alaturi de explicatii juste ale ideilor sustinute, acest studiu poate fi considerat un mic "manual de catehetica".

Teodor Danalache

• Preotul ca vindecator
  Publicat in : Editoriale
• Preotul marturisitor Moise Macinic din Sibiel
  Publicat in : Preotul Moise Macinic
• Preotul si medicul
  Publicat in : Editoriale
• Preotul ca liturghisitor si inovatiile in cultul Bisericii Ortodoxe
  Publicat in : Viata liturgica