Raul este lipsa binelui

 Raul este lipsa binelui Mareste imaginea.

"Atât cauza, cât și scopul răutăților este binele; pentru că atât cele virtuoase, cât și cele potrivnice acestora se fac în vederea binelui; căci, chiar și atunci când le facem [pe cele rele], le săvârșim dorind binele; nimeni nu face ceea ce face cu gândul la rău; pentru că răul nu are ființă proprie, ci este o deformare a binelui, fiind făptuit nu de dragul păcatului, ci în vederea binelui; pentru că tot ceea ce se face se săvârșește în vederea binelui, sau a ceea ce este socotit a fi bine." Sfântul Ioan Damaschin

Răul, oricât de mare ar fi, oricât ne-ar înspăimânta imensitatea lui, nu este decât o lipsă și o amăgire. El n-are ființă de sine stătătoare, un ipostas propriu de la care să se revendice. Cu toate că nu pare deloc evident, nimeni n-ar face răul din proprie voință, căci noi alegem, în mod firesc și natural, binele. Cel mai bun exemplu și mai la îndemână este comunismul. Dacă n-ar fi îmbrăcat haina binelui, n-ar fi dus în eroare atâția și atâția oameni care au crezut sincer în idealurile lui de dreptate socială, așa cum mulți mai cred încă și astăzi. Ne lăsăm amăgiți mult prea ușor, mai ales pentru că nu mai avem discernământul duhovnicesc necesar.

De fapt, acesta ar fi diagnosticul cel mai adecvat al omenirii căzute: lipsa discernământului. Alegem crezând că facem binele, al meu, al familiei, al țării sau al universului întreg. De-abia apoi vedem că am fost amăgiți, că sunt niște consecințe pe care nu le prevedeam, și nu le-am fi vrut pentru nimic în lume. Din păcate, lucrurile nu se mai pot întoarce. Râul nu curge înapoi și istoria este ireversibilă. Avem însă șansa salvării pentru răul săvârșit nu cu voia, dar cu vina noastră, iar această șansă se numește pocăință.

Binele înseamnă, în lumea noastră căzută, în care lucrurile pot fi rezolvate numai parțial, binele meu, egoist, și atunci nu-mi pasă de ceilalți, sau pot să-l extind la cei apropiați ai mei, sau la oricât de mulți. Rămâne o constatare unică în toate cazurile. Toate felurile de bine pe care mi le imaginez eu sunt parțiale, sau altfel spus părtinitoare, și atunci consecința imediată este că pot lovi crunt în aproapele meu, chiar fără să vreau asta. Logica tragică a relativismului lucrurilor omenești face ca binele meu să fie răul aproapelui meu. Dacă, după ce fac această constatare, mai pot să dorm liniștit, înseamnă că sunt un monstru de nepăsare bun de aruncat la gunoi.

Paul Curca

.

Despre autor

Paul  Curca Paul Curca

Senior editor
78 articole postate
Publica din 07 Aprilie 2011

10 Octombrie 2014

Vizualizari: 2313

Voteaza:

Raul este lipsa binelui 4.75 / 5 din 8 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • dumitru ursuPostat la 2014-10-10 02:34

    MARE ESTE DUMNEZEU SI PUTEREA LUI.INTRADEVAR TREBUIE SA IUBIM VRAJMASII NOSTRI SI SA-I IERTAM.CINE ARE ACEASTA PUTERE DE A IERTA DIN TOT SUFLETUL FERICIT ESTE.SA NE RUGAM LA BUNUL DUMNEZEU NECONTENIT SI VIATA NOASTRA VA PRINDE CULOARE.DUMNEZEU SA NE IERTE PACATELE NOASTRE SI SA NE MANTUIASCA.DOAMNE AJUTANE PE NOI PACATOSII.

  • Sorin GeorgescuPostat la 2014-10-08 02:45

    Binecuvantati sa fie de Dumnezeu, toti cei care ne invata cele necesare pentru a ne indrepta, a ne pocai si cu Voia Bunului si Mareleui Dumnezeu a ne Mantui. Ca mare este mila Domnului. Daca ne-ar pasa mai mult de vrajmasul nostru si inaintea grijei pentru binele nostru personal, cum bine Ne-a sfatuit Domnul nostru IIsus Hristos nu s-ar mai ajunge la "Logica tragică a relativismului lucrurilor omenești face ca binele meu să fie răul aproapelui meu." Doamne Ajuta si ne lumineaza noua mintile si sufletul si inima, ca mari pacatosi si nerecunoscatori fata de tot ceea ce ne-a dat Tatal Nostru - Dumnezeu, mai suntem.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE