Rugaciune si tacere

Rugaciune si tacere Mareste imaginea.

Rugaciune si tacere

Cand va rugati, spunea cu intelepciune un scriitor ortodox din Finlanda, "eul vostru trebuie sa taca... Taceti si lasati rugaciunea sa vorbeasca. Dobandirea tacerii este lucrul cel mai greu si cel mai important in rugaciune. Tacerea nu implica insa un caracter pur negativ (o pauza intre cuvinte, o oprire temporara a unui discurs), ci o adanca nuanta pozitiva: o atitudine de veghe, de trezvie si mai presus de toate de receptivitate. Isihast (persoana ce a dobandit isihia, pacea si linistea interioara) este prin excelenta cel ce vietuieste intr-o stare de receptivitate continua. El asculta vocea rugaciunii din propria-i inima, dar intelege ca aceasta voce nu-i a sa, ci Altcineva ii vorbeste din adancuri.

Relatia intre "a se ruga" si "a pastra tacerea in rugaciune" devine mai evidenta daca se iau in consideratie urmatoarele patru scurte definitii ale rugaciunii:

"Rugaciunea este o cerere solemna adresata lui Dumnezeu". Rugaciunea este vazuta aici ca un lucru exprimat in cuvinte, ca o dorinta a omului de a primi o binefacere din partea lui Dumnezeu. Suntem inca pe treapta rugaciunii "exterioare" si putini dintre noi suntem multumiti cu o astfel de definitie.

"Lucrul cel mai important in rugaciune este de a sta in fata lui Dumnezeu cu mintea-n inima si a ramane in aceasta atitudine zi si noapte fara incetare pana la sfarsitul vietii. Conform acestei definitii, mult mai adanci (apartinand Sfantului Teofan Zavoratul, duhovnic rus din veacul trecut), rugaciunea nu mai este o simpla dorinta de a obtine ceva. A se ruga inseamna "a sta in fata lui Dumnezeu", a intra intr-o relatie imediata si personala cu El, a cunoaste ca la fiecare nivel al fiintei noastre, de la cel instinctiv la cel mintal, de la cel inconstient la cel constient, suntem in Dumnezeu si Dumnezeu este in noi.

Dupa cum in adancirea relatiilor noastre cu ceilalti nu facem totdeauna uz de cuvinte si dupa cum, cu cat ajungem a ne cunoaste si a ne iubi mai mult, cu atat avem mai putina trebuinta de a exprima verbal atitudinea reciproca de cunoastere si iubire, tot asa, si cu atat mai mult, in relatia noastra personala cu Dumnezeu.

In primele doua definitii ale rugaciunii, accentul este pus mai mult pe actiunea omului si mai putin pe cea a lui Dumnezeu. In relatia personala de rugaciune insa, initiativa si actiunea fundamentala apartin lui Dumnezeu. Acest fapt transpare dintr-o a treia definitie a rugaciunii, apartinand Sfantului Grigorie Sinaitul. Intr-un text in care se incearca in diferite feluri o descriere a rugaciunii, acest mare isihast din sec. al XIV-lea se intreaba: "De ce atata vorba? Rugaciunea este prezenta lui Dumnezeu in toti si in toate", "Rugaciunea este prezenta lui Dumnezeu": nu am eu initiativa, ci particip la actiunea lui Dumnezeu savarsita in mine. "Nu mai traiesc eu, spune Sfantul Pavel, ci Hristos traieste in mine" (Galateni 2,20). Drumul rugaciunii launtrice este indicat si de cuvintele rostite de Sfantul Ioan Botezatorul la adresa lui Hristos: "El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3,30). In sensul acesta, a ne ruga inseamna a pastra tacerea. "Taceti si lasati rugaciunea sa vorbesca"; mai precis, "lasati-L pe Dumnezeu sa vorbeasca". Aceasta este adevarata rugaciune: a tacea si a asculta vocea fara cuvinte a lui Dumnezeu din adancul inimii, a inceta sa lucrezi de unul singur, a patrunde in lucrarea lui Dumnezeu. La inceputul liturghiei bizantine, cand slujba utreniei este incheiata si cand totul este gata pentru jertfa euharistica, diaconul se apropie de preot si rosteste: "Vremea este a face Domnul". Aceasta este adevarata atitudine nu numai in rugaciunea euharistica, ci si in orice fel de rugaciune, comuna sau particulara.

A patra definitie, apartinand si de aceasta data Sfantului Grigore Sinaitul, arata, cu si mai multa precizie, ca rugaciunea este lucrarea lui Dumnezeu in noi: "Rugaciunea este manifestarea efectiva a botezului. Lucrarea lui Dumnezeu nu este prezenta insa numai in cei botezati; Dumnezeu este prezent, sau in lucrare, in toti oamenii, caci toti sunt creati dupa chipul si asemanarea Lui. Acest chip a fost insa intunecat si intinat prin pacat, desi nu cu totul distrus. El a fost restaurat la frumusetea si la stralucirea originara in taina botezului prin care Hristos si Duhul Sfant isi fac lacas in ceea ce Sfintii Parinti numesc "adancul si locuinta tainica a inimii". Cei mai multi dintre noi insa am primit botezul in pruncie si, desi Hristos si Duhul Sfant nu inceteaza, niciodata sa lucreze inlauntrul nostru, nu suntem totusi cu totul constienti de prezenta si lucrarea lor in noi.

Adevarata rugaciune inseamna deci, redescoperirea si "manifestarea" harului botezului. A se ruga inseamna a depasi starea in care harul este prezent in inimile noastre in mod secret si inconstient pentru a atinge starea de deplina perceptie launtrica si de cunoastere constienta, prin experienta si prin "simtire", a lucrarii Duhului in noi. "Telul vietii crestine, spun sfintii Kallistos si Ignatie Xantopulos (sec. al XIV-lea), este redescoperirea plinatatii harului Duhului Sfant, izvor al vietii, daruit noua la inceput prin dumnezeiescul botez".

Telul rugaciunii poate fi rezumat in aceste cuvinte: "Fii ceea ce esti". Fii, in mod constient si activ, ceea ce potential si tainic esti deja in virtutea crearii tale dupa chipul lui Dumnezeu si a re-crearii prin botez. Fii ceea ce esti, fii tu insuti; asculta vocea celui ce niciodata n-a incetat sa-ti vorbeasca. Iata deci mesajul adresat de Dumnezeu celui ce voieste sa se roage: "Tu nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit deja".

Dar cum vom incepe? Cum vom putea invata sa nu mai vorbim si sa incepem a tacea, a asculta? In loc de a-i vorbi lui Dumnezeu, cum putem sa ne insusim rugaciunea prin care Dumnezeu ne vorbeste? Cum putem trece de la rugaciunea exprimata prin cuvinte la rugaciunea in tacere, de la rugaciunea facuta "cu efort" la rugaciunea "ce lucreaza prin ea insasi" (expresia apartine Sfantului Teofan Zavoratul), de la rugaciunea "mea" la rugaciunea lui "Hristos in mine"?

Pentru cel ce voieste sa se angajeze in aceasta calatorie launtrica, invocarea Numelui lui Iisus poate fi una din caile rugaciunii.

Episcop Kallistos Ware

03 Septembrie 2015

Vizualizari: 3366

Voteaza:

Rugaciune si tacere 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

rugaciunea tacerea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE